Două consecinţe principale ale mandatului de arestare emis pe numele lui Putin

Principala senzaţie a săptămânii este decizia Camerei preliminare II a Curţii Penale Internaţionale cu privire la mandatul de arestare pe numele preşedintelui rus Vladimir Putin, se arată într-un material publicat de The New Voice of Ukraine, care spune că, fără nicio exagerare, aceasta este o decizie fără precedent.

Nu este vorba doar de o decizie de arestare a unui şef de stat în funcţie. Astfel de decizii au mai fost luate înainte. Totuşi, acesta este un stat nuclear cu un statut special în cadrul ONU şi nu a mai existat aşa ceva înainte. Este clar că nu este vorba de o sentinţă judecătorească sau de o arestare fizică, ci de o marcă juridică şi morală care îngustează brusc spaţiul de manevră politică - nu doar pentru dictatorul rus, ci şi pentru liderii lumii democratice, afirmă sursa citată.

Autorul articolului declară că are o suspiciune puternică potrivit căreia, această decizie nu le provoacă entuziasm lui Biden, şi chiar lui Macron şi Scholz, ci mai degrabă o mulţime de restricţii şi probleme suplimentare - în special în ceea ce priveşte potenţialele planuri de a pune capăt războiului din Ucraina. Şi, în acest sens, decizia privind mandatul de arestare a lui Putin este o ilustrare vie a faptului că, în lumea occidentală, principiile statului de drept şi independenţa sistemului judiciar (în acest caz, cel internaţional) pot acţiona contrar regulilor şi tradiţiilor realpolitik (politica clasică reală). El afirmă că judecătorii şi anchetatorii Curţii Penale Internaţionale au fost atât de şocaţi şi indignaţi de acţiunile masive şi sistematice ale autorităţilor ruse, care au răpit şi deportat copii ucraineni, încât nu au avut niciun dubiu cu privire la necesitatea de a lua o măsură fără precedent, cum ar fi emiterea unui mandat de arestare împotriva preşedintelui rus Vladimir Putin. În această decizie a funcţionat logica juridică şi morală, nu cea politică.

Sunt sigur că aproape toată lumea, de la Moscova la Washington, este şocată acum. Cred că nici noi nu ne aşteptam la aşa ceva. Cel puţin nu acum. Dar dau credit, îmi exprim cuvintele de respect şi mulţumire tuturor celor care au documentat crimele ruşilor în ceea ce priveşte răpirea şi deportarea copiilor ucraineni şi au ajutat anchetatorii şi judecătorii Curţii Penale Internaţionale în activitatea lor în acest caz. Respect curajul şi determinarea judecătorilor din Camera preliminară II a Curţii Penale Internaţionale, care au decis asupra mandatului de arestare a lui Putin. Ucraina poate percepe această decizie ca pe o victorie intermediară în războiul împotriva ţării agresoare şi a liderului său însetat de sânge.

Ce urmează?

Desigur, un mandat de arestare a preşedintelui rus Vladimir Putin nu înseamnă că acesta va fi arestat mâine. Nici măcar că toate ţările care au semnat şi ratificat Statutul de la Roma (care sunt 123) vor îndrăzni să ia astfel de măsuri. Dar nici Putin nu va risca acest lucru. Toxicităţii juridice i se adaugă toxicitatea politică. Izolarea dictatorului rus creşte semnificativ.

Chiar dacă această decizie (cu privire la mandatul de arestare) este considerată în afara cadrului legal, ea va fi percepută ca o "pată neagră", ca un semn al toxicităţii şi al faptului că Putin e de neatins (cel puţin pentru politicienii care împărtăşesc valorile şi standardele democratice). Acesta este un semnal pentru elitele occidentale şi pentru toţi ceilalţi că Putin primeşte acum (pentru moment) statutul de dictator criminal, ceva de genul lui Gaddafi şi Saddam Hussein. Apropos, acesta este, de asemenea, un semnal pentru elitele ruseşti - dacă vor să iasă din mizeria în care s-au trezit datorită deciziei dictatorului de la Kremlin de a intra în război împotriva Ucrainei, ar trebui să scape de Putin. În caz contrar, se vor confrunta şi ele cu aceleaşi mandate.

Apropos, mulţi vor aştepta acest lucru, şi este inevitabil. Acum nu mai am nicio îndoială în această privinţă. Dar "factorii de decizie" pot oricând să arunce vina asupra "individului cheie" care a luat deciziile cheie. Şi, prin urmare, această stare de spirit a fricii şi incertitudinii din conducerea rusă nu va face decât să se intensifice.

Semnatarul articolului afirmă că nu crede că judecătorii Curţii Penale Internaţionale, care au decis asupra mandatului de arestare a lui Vladimir Putin, au planificat consecinţe politice pentru decizia lor sau au acţionat la instrucţiunile cuiva. El subliniază încă o dată că această decizie creează, în schimb, probleme suplimentare liderilor ţărilor occidentale. Este vorba despre consecinţele politice obiective ale acestei decizii.

În afară de creşterea izolării politice a dictatorului rus, ar fi două consecinţe politice principale ale mandatului de arestare a lui Putin:

În primul rând, marja de manevră în ceea ce priveşte acordurile politice de încheiere a războiului din Ucraina se restrânge brusc. Iar negocierile (în orice caz, cele publice şi oficiale), nu vor fi prestate cu Putin. Negocierea cu un lider de stat care se află sub mandat de arestare emis de Curtea Penală Internaţională va fi inacceptabilă atât din punct de vedere juridic, cât şi moral. Criticii pot spune că SUA nu recunosc nici jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale. Da, atunci când este vorba de cetăţeni americani. Dar când îl priveşte pe Putin, vor trebui să ţină cont de un mandat de arestare.

Acest lucru nu înseamnă că a dispărut orice posibilitate de a negocia un sfârşit al actualului război al Rusiei împotriva Ucrainei.

Negocierile privind încetarea ostilităţilor şi, apoi, soluţionarea diferitelor probleme legate de conflict vor fi posibile şi chiar necesare. Dar acestea vor fi negocieri şi acorduri fără participarea lui Putin. Şi, cel mai important, nu va fi vorba despre nicio concesie de principiu faţă de dictatorul de la Kremlin. Nu pot exista compromisuri cu el.

În al doilea rând, Putin se află (cel puţin în sens juridic) în situaţia unui şobolan, împins într-o fundătură. Iar aceasta este cea mai problematică situaţie pe care liderii occidentali au încercat să o evite.

Întrebarea care îi îngrijorează pe toţi este: cum va reacţiona Putin la o astfel de decizie? Evident, şi Federaţia Rusă a spus imediat că nu o va recunoaşte. Dar va trebui să ţină cont de limitările ridicate din cauza acestei decizii. Va duce această decizie la creşterea agresivităţii din partea Rusiei, la dispariţia tuturor liniilor roşii pentru Putin? La urma urmei, Putin a încălcat deja majoritatea absolută a liniilor roşii. Rămâne o singură linie roşie semnificativă - utilizarea armelor nucleare. Cu toate acestea, aceasta este o cale spre autodistrugerea Rusiei însăşi. Iar "tovarăşul senior", sub forma Chinei, va fi împotriva utilizării armelor nucleare. Liderii chinezi îl vor sprijini probabil puţin politic pe Putin în situaţia actuală, dar nu mai mult. Scenariul cel mai probabil este trecerea regimului Putin la o apărare pasivă şi agresivă.

În concluzie, resortul conflictului politico-militar nu doar între Ucraina şi Rusia, ci şi între Occident şi Rusia lui Putin, se conturează şi mai mult, iar acestei confruntări i s-a adăugat o componentă juridică semnificativă. La figurat vorbind, Putin a fost împins într-o postură reţinută juridică şi politică internaţională. Din această rezervaţie, Putin poate lupta împotriva Ucrainei, poate scuipa otravă (la propriu şi la figurat), poate întreprinde diverse acţiuni agresive şi ne poate ameninţa cu arme nucleare, dar nu va mai putea pleca.