Dolarul va învinge pretendenţii la tronul său [Bloomberg]

(Captură Foto)

Câteva evenimente geopolitice recente au generat vechea întrebare dacă hegemonia dolarului ca monedă de rezervă a lumii este în pericol. Nu este. Nici pe departe. În orice caz, evoluţiile nu fac decât să sublinieze de ce regele dolar se află pe tron, potrivit unei analize Bloomberg.

Cel mai recent contestatar este o presupusă monedă comună sud-americană, numită "Sur (sud)". Este o idee care se vehiculează încă din anii 1980, dar unii analişti consideră că este fie periculoasă, fie irelevantă.

Dacă se va concretiza vreodată, ar fi folosită pentru a facilita schimburile comerciale între Brazilia şi Argentina (deşi acestea şi-ar păstra monedele respective). Alte ţări sud-americane ar putea fi tentate să se alăture dacă ar reuşi să îşi rezolve problemele cu monedele locale ilichide şi volatile. Dar există deja ceva care face acest lucru - se numeşte dolarul american.

Dolarul rămâne moneda globală, existând în prezent 2 trilioane de dolari (2.000 de miliarde) în circulaţie, din care jumătate dintre aceştia sunt localizaţi în afara Statelor Unite. În multe ţări, utilizarea zilnică cu amănuntul a dolarului înlocuieşte moneda locală. Aproximativ 40% din datoria mondială este emisă în dolari. Aceasta oferă Statelor Unite un "privilegiu exorbitant".

Vastul deficit de cont curent al SUA este o problemă mult mai puţin gravă, deoarece importurile pe care le absoarbe sectorul său de consum sunt adesea cumpărate în dolari. De asemenea, acest lucru conferă un control imens, după cum poate confirma orice instituţie sau persoană aflată de partea greşită a braţului lung al Trezoreriei SUA.

Dar aceasta înseamnă, de asemenea, că SUA este creditorul global de ultimă instanţă. Aproape 60% din rezervele valutare globale sunt în dolari, euro ocupând locul al doilea, cu 20%. Aproape 90% din toate tranzacţiile valutare implică dolarul.

Deşi puterea sa ponderată în funcţie de schimburile comerciale a scăzut recent, nu este o coincidenţă faptul că dolarul s-a întărit în cea mai mare parte a perioadei de după criza financiară globală. Recenta prăbuşire a criptomonedelor subliniază cât de greu este să te confrunţi cu un campion absolut. Economia SUA, împreună cu obligaţiunile şi acţiunile sale, a devenit refugiul preferat al investitorilor globali atât în perioadele economice bune, cât şi în cele rele - un fenomen cunoscut sub numele de "zâmbetul dolarului".

Cea mai mare ameninţare la adresa statutului dolarului o reprezintă posibilitatea ca Arabia Saudită şi China să nu tranzacţioneze hidrocarburi în dolari. Arabia Saudită a înlocuit Rusia ca fiind cea mai mare sursă de ţiţei pentru Beijing, furnizând 15% din cele 350 de milioane de barili pe care China le-a cumpărat numai în luna decembrie.

Vechiul troc poate funcţiona pentru schimburile chinezeşti cu Rusia şi chiar cu Iranul. Dar este puţin probabil că Arabia Saudită să aibă prea mult folos fie pentru produsele chinezeşti, fie pentru yuani, pentru valoarea anuală echivalentă de 50 de miliarde de dolari a ţiţeiului pe care îl exportă către a doua cea mai mare economie a lumii.

Facturarea în euro poate rezolva o parte din ecuaţie, dar există şi aici limite. Arabia Saudită trebuie să obţină un randament din deţinerile sale valutare; titlurile de Trezorerie ale SUA nu numai că au un randament mai mare decât obligaţiunile suverane chineze sau europene, dar beneficiază şi de faptul că sunt probabil cele mai lichide titluri de valoare de pe planetă.

Dominaţia monedei americane ar fi subminată dacă ar apărea o petrovalută rivală. Dar există motive foarte bune pentru care marea majoritate a comerţului global cu hidrocarburi este denominată în dolari şi va rămâne aşa. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, la care se adaugă acum parţial şi Rusia, este incapabilă să controleze preţul sau oferta de ţiţei. Nu are curajul de a crea o monedă rivală.

Avantajele evidente pentru dolar sunt familiaritatea şi scara globală. Mărimea contează: aproximativ 40% din comerţul mondial este facturat în dolari, de patru ori mai mult decât ponderea SUA în comerţul mondial. Dolarul reprezintă 42% din volumul tranzacţiilor interbancare din reţeaua SWIFT. Ponderea yuanului este de 2%. Euro reprezintă un procent impresionant de 36%, dar este vorba în principal de tranzacţii în interiorul zonei euro între cei 20 de membri ai monedei comune. Ponderea euro în comerţul mondial este mai modestă, de 16%. Pur şi simplu nu există atracţie pentru alternative la dolar în afara zonelor de influenţă naţionale respective.

Nevoia internă de a controla propria monedă depăşeşte cu mult farmecul evaziv al apartenenţei la o reţea supranaţională. Mărturie stau îndoielile care încă mai există cu privire la capacitatea euro de a-şi atinge scopul, având în vedere decalajele economice dintre ţările membre. Până când şi dacă marile puteri asiatice - India, China, Japonia şi Coreea - nu vor decide să creeze o nouă monedă, dolarul va rămâne prima monedă de rezervă a lumii.