De ce nu vom scăpa prea curând de baroni

Instituţiile anticorupţie din România fac curăţenie în clasa politică coruptă şi sunt singurele instrumente de reformă a acesteia. Marii baroni precum Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu şi alţii vin unul câte unul să dea cu subsemnatul la DNA şi au intrat în panică, dar problema de fond rămâne. Refondarea politicii româneşti depinde de partidele politice care sunt populate de aceiaşi indivizi şi structuri clientelare care nu caută reformarea, ci conservarea.

În cadrul unei dezbateri recente dedicate bilanţului României la 7 ani de la aderarea la UE, Laura Ştefan de la Expert Forum observa că cea mai mare realizare a României, ca membră a Uniunii Europene, sunt instituţiile anticorupţie care şi-au dovedit eficienţa. Funcţionarea DNA şi ANI sunt date deja ca exemplu şi model de bune practici la nivel european pentru că au reuşit să restabilească egalitatea în faţa legii şi să-i tragă la răspundere pe puternicii zilei pentru faptele lor de corupţie.

Faptul că justiţia a rămas independentă şi a continuat să investigheze marile dosare de corupţie, în ciuda preluării puterii de către PSD, motiv fundamental de nemulţumire al baronilor locali care nu înţeleg cum este posibil aşa ceva, este o mare realizare, dar nu este suficient pentru a scoate România din actuala stare toxică a sistemului care se autoperpetuează.

Sistemul este o hidră cu mii de capete. Tai unul, mai apar două. Să spunem că dispar Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Oprişan, a căror stea mulţi spun că a apus deja, dar din urmă vine generaţia Ponta-Şova-Bănicioiu, care nu este deloc diferită, nici ca mod de acţiune, nici ca mentalitate.

Premierul Victor Ponta îi apără pe baroni cu jumătate de gură, promiţându-le răzbunare după ce pleacă Băsescu de la putere, dar pe de altă parte se bucură pentru că vrea să păstreze controlul asupra partidului şi după eventuala mutare la Cotroceni. Pe de altă parte, fără baronii care mobilizează electoratul, prin metodele specifice care îmbină şantajul cu recompensele electorale, PSD şi Ponta pot să aibă surprize de scoruri mai proaste la europarlamentare şi prezidenţiale.

Este un cerc vicios de dependenţe pe care nici măcar DNA nu-l poate rupe. Instituţiile anticorupţie pot să mai cearnă din corupţii clasei politice, dar frica nu va determina partidele să se reformeze şi să se transforme peste noapte din structuri oligarhice şi clientelare, constituite pentru a absorbi fonduri publice şi a consolida influenţa unor persoane, în vehicule de reprezentare a intereselor cetăţenilor.

Reformarea lor cu băţul este o iluzie. Oricâtă presiune s-ar pune, aceste structuri nu pot să mizeze pe oameni competenţi, buni profesionişti în domeniul lor, neşantajabili, pe principii meritocratice de selecţie a cadrelor pentru ocuparea unor funcţii importante, pentru că asta ar însemna destructurarea actualului sistem şi pierderea privilegiilor şi a poziţiilor de putere pentru exponenţii săi.

O fi trecut vremea baronilor locali vechi, dar problema este că ei vor fi înlocuiţi de alţii noi atâta timp cât nu se schimbă principiul de funcţionare a partidelor. Baronul controlează un judeţ sau mai multe ca pe o feudă personală, de el depinzând instituţiile publice şi private, afacerile locale, angajările, serviciile publice. El dă ordinul de mobilizare electorală primarilor iar aceştia recurg la cadouri sau la ameninţări cu tăierea ajutoarelor populaţiei captive, care trebuie să voteze.

Instituţiile anticorupţie pot să mai cearnă din corupţii clasei politice, dar frica nu va determina partidele să se reformeze şi să se transforme peste noapte din structuri oligarhice şi clientelare, constituite pentru a absorbi fonduri publice şi a consolida influenţa unor persoane, în vehicule de reprezentare a intereselor cetăţenilor.

Acest cerc vicios nu poate fi rupt doar prin arestarea unora dintre baroni, ci trebuie acţionat la bază. „Supuşii” baronilor, mai ales populaţia din mediul rural, trebuie învăţaţi să devină cetăţeni activi, cu drepturi şi obligaţii, prin educaţie şi informare. Nu poţi să faci schimbarea cu oameni care acceptă să fie furaţi, minţiţi de politicieni corupţi, manipulaţi de media aservită şi care se complac în postura de asistaţi, precum cei care au ieşit în stradă în solidaritate cu primarul penal Radu Mazăre.

Doar odată ce publicul captiv se va emancipa politic vom putea spera la o rupere a actualului monopol politic al sistemului. Doar atunci noi forţe politice formate de jos în sus vor putea să concureze cu şanse reale actualele structuri oligarhice, numite partide politice.

Realizările actuale din justiţie arată că se poate, că nici marii baroni nu sunt de neatins, dar şi că societatea trebuie să susţină aceste procese şi aceste instituţii anticorupţie printr-o presiune pusă pe actualele elite corupte. Cu atât mai mult cu cât există contrapresiunea penalilor şi actualei puteri care încearcă să submineze justiţia şi să discrediteze instituţiile anticorupţie.

Victoria Nuland, asistentul secretarului de stat american pentru afaceri europene şi eurasiatice, sesiza recent „tendinţa îngrijorătoare în Europa Centrală şi de Est ca aspiraţiile cetăţenilor să fie călcate în picioare în interesul oligarhilor corupţi care îşi folosesc banii şi influenţa pentru a înăbuşi opoziţia politică, pentru a cumpăra politicieni şi mass-media, pentru a slăbi independenţa justiţiei”. Ea făcea referire implicit şi la baronii locali din România, care seamănă cu oligarhii din Ucraina, deşi discutăm la o altă scară.

Aş remarca câteva cuvinte-cheie în mesajul lui Nuland. Primul este „aspiraţiile cetăţenilor”. Dar pentru ca aceştia să aibă aspiraţii, este nevoie ca ei să fie informaţi, educaţi, să aibă conştiinţă activă de cetăţean şi să fie dornici să schimbe sistemul actual. Atunci când tot mai mulţi români vor deveni cetăţeni activi şi nu vor mai aştepta totul de la politic, îşi vor dezvolta spiritul critic şi vor taxa abuzurile la care sunt supuşi, corupţia va fi lovită pe două fronturi: cetăţeni şi justiţie.

Presiunile din afară ale UE şi SUA asupra elitelor politice corupte din România au fost şi sunt încă necesare pentru a împiedica derapajele grave ale guvernanţilor. Pe termen lung însă, o societate civilă activă şi noi formaţiuni politice grassroots trebuie să le ia locul. Altfel la vremuri noi, vom avea baroni noi şi nimic nu se va schimba.