Scrisoarea lui Aleksandr Soljenitin liderilor Uniunii Sovietice. Si cum s-ar putea aranja toate (partea a VIII-a)

7. Si cum s-ar putea totul aranja?

Acestea fiind spuse, nu am uitat pentru o clipa ca voi sunteti realisti extremi, cu asta am si inceput vorba. Voi - realisti exclusivi, si nu veti admite ca puterea sa vi se strecoare printre degete. De aceea nu veti admite cu bunavointa un sistem parlamentar bi - sau multipartit, nu veti lasa sa aiba loc alegerile reale, in care s-ar putea sa nu fiti alesi. Si bazandu-ne pe realism, trebuie sa recunoastem ca aceasta inca va fi mult timp in puterea voastra.

Mult timp, dar — nu vesnic.

Propunand un dialog pe baza de realism, trebuie sa marturisesc si eu ca, avand in vedere istoria Rusiei, am devenit dusmanul oricarui tip de revolutie si tulburari armate - aceasta inseamna ca si in viitor de asemenea: si cele pe care le doriti (nu la noi) si cele de care va temeti (la noi). Studiind m-am convins ca revolutiile sangeroase masive sunt intotdeauna in detrimentul poporului, oriund apar acestea. Si in randul societatii actuale, eu nu sunt singurul in aceasta credinta. Orice schimbare pripita a conducerii actuale (intregii piramide) pe alte persoane, ar putea provoca numai o lupta noua de nimicire si, foarte probabil, un beneficiu dubios pentru cei de la conducere.

In aceasta pozitie, ce ne mai ramane noua? A prezenta considerente de consolare despre strugurele verde. Argumentand destul de onest, ca noi — nu suntem fanii acelei violente "orgii a democratiei", cand fiecare al patrulea an al activistilor politici si chiar a intregii tari, se risipeste complet pe campanie electorala, multumirea maselor si pe joaca asta de multe ori nu numai a gruparilor interne, dar si a guvernelor straine; cand instanta, ignorand independenta sa, in scopul satisfacerii pasiunilor societatii, declara nevinovat un om, care in timpul razboiului istovitor a rapit si publicat documentele ministerului militar. Chiar si in democratiile consacrate, vedem nu putine exemple cand caile sale fatale au fost alese cu rezultatul autoinselarii emotionale sau a unui accidental avantaj, dat de un partid minuscul nepopular intre doua mari. Se decid intrebari dintre cele mai importante de stat, cat si politicii mondiale. Da, chiar si aceste exemple dese acum, cand orice grup profesional a invatat sa smulga cea mai buna bucata in orice moment dificil pentru natiunea sa, macar sa se duca pe pustie. Si au devenit complet neajutorate cele mai respectate democratii in fata unei gramezi de teroristi mucosi.

Da, desigur: libertatea este morala. Dar numai pana la o masura cunoscuta, dupa care se transforma in anarhie si trivialitate.

Deci, de fapt nici ordinea nu e imorala, o oranduiala stabila si calma. De asemenea, sa fie in limita sa, pana cand nu trece in despotism si tiranie.

La noi in Rusia, nefiind neobisnuiti, democratia a durat doar 8 luni - din februarie pana in octombrie 1917. Grupurile emigrante, care sunt inca in viata, tot se mai mandresc cu ea, spun ca a fost ucisa de fortele externe. De fapt, acea democratie a fost rusinea lor: ei, in mod atat de ambitios proclamau si o promiteau, dar au realizat una confuza, o caricatura, s-au trezit nepregatiti pentru ei insisi, cu atat mai mult nu era pregatita pentru aceasta Rusie. Iar pe parcursul ultimei jumatati de secol, pregatirea Rusiei pentru democratie, pentru un sistem parlamentar multipartit, a putut doar slabi. Poate ca readucerea brusca acum ar fi o noua repetare jalnica a anului 1917 .

Sa scriem dupa noi traditia democratica - catedralele Rusiei Moscovite, Novgorodul, cazacii timpurii, viata rurala? Sau sa ne multumim, cum o mie de ani Rusia a trait in sistem autoritar — si catre inceputul secolului XX inca pastra bine sanatatea fizica si spirituala a poporului?

Insa, se respecta acolo o conditie importanta: acel regim autoritar avea initial o baza puternica morala - nu ideologia violentei national, si exista ortodoxia straveche, ortodoxia de sapte veacuri a lui Serghei Radonejskii si Nil Sorski, inca nechinuita de Nikon, nebirocratizata de Petru. De la sfarsitul perioadei Moscovei si toata perioada St. Petersburg-ului, cand acel inceput a fost distorsionat si slabit - in conditiile succeselor aparente, sistemul autoritar a inceput sa decada si a disparut.

Si intelectualii rusi, mai mult de un secol investind toate fortele in lupta contra sistemelor autoritare —cu pierderi enorme -, la ce au ajuns si pentru ei si pentru oamenii de rand? La rezultat opus, desigur. Deci, poate trebuie sa recunoastem ca pentru Rusia aceasta cale a fost gresita sau prematura? Poate ca in viitorul apropiat, ne place sau nu, vom alege sau nu, Rusiei ii este destinat regimul autoritar? Poate doar pentru acesta s-a copt ea?

Totul depinde ce fel de regim autoritar ne asteapta in continuare? Este insuportabil, nu insusi totalitarismul, ci minciuna ideologica impusa sistematic. Este insuportabil nu atat totalitarismul, ci tirania si faradelegea, faradelege de neintrecut, cand in fiecare raion, regiune sau industrie este un conducator, si totul se intampla dupa vointa lui unica, deseori incompetenta si cruda. Regimul autoritar nu inseamna ca legile nu sunt necesare sau ca acestea sunt de hartie, ca acestea nu ar trebui sa reflecte ideile si vointa poporului. Regimul autoritar - nu inseamna inca ca puterile legislativa, executiva si judecatoreasca nu sunt independente, dar toate se subordoneaza unui apel telefonic de la o singura putere adevarata, autoproclamata? Va amintesc ca CONSILIILE, care au dat numele sistemului nostru si au existat pana in 06 iulie 1918, nucicum nu au depins de ideologie. Va fi ea sau nu va fi, dar implica in mod obligatoriu un consiliu extins al tuturor care muncesc.

Fie ca ramanem cu picioarele pe pamant sau ne subordonam viselor, daca vom propune sa fie restabilita macar puterea reala a consiliilor ? Nu stiu ce sa spun despre constitutia noastra din 1936, nu s-a respectat nici o singura zi si, prin urmare, nu pare sa fie capabila la viata. Dar poate ca si ea mai are o speranta?!

Ramanand in cadrul realismului crud, nu va propun sa schimbati locatia convenabila voua. Combinarea tuturor celor care, de sus in jos, ii considerati conducere actuala si dorita, transferati-i in sistemul sovietic. Si de azi inainte orice functie publica sa nu fie consecinta directa a apartenentei la partid, ca acum. Eliberati si partidul vostru de acuzatiile, precum ca oamenii obtin bilete de partid pentru cariera.

Dati posibilitatea unor lucratori conationali, de asemenea, sa fie promovati pe scara guvernamentala, fara bilet de partid — si veti avea angajati buni si in partid vor ramane oamenii dezinteresati. Desigur, nu veti admite sa pierdeti partidul ca organizatie puternica a complicilor si reuniunile sale conspirative, ("inchise"), separate de mase. Dar, dupa despartirea cu Ideologia, partidul vostru sa nu mai aiba sarcini nerealizabile si inutile noua, de dominare a lumii, si atunci ar indeplini obiectivele nationale: ne-ar salva de la razboiul cu China si de la moartea tehnologica. Aceste sarcini sunt si nobile, si realizabile.

Nu ar trebui sa ne ghidam de considerentele gigantismului politic, nu ar trebui sa contemplam soarta altor emisfere, de la aceasta trebuie sa ne dezicem pentru totdeauna, inevitabil totul va exploda, alte emisfere si oceane calde se vor dezvolta oricum fara noi, in felul lor, si nimeni din Moscova nu va reusi sa le administreze, si nimeni nu ar putea sa o prezica, nici in 1973, cu atat mai putin Marx din 1848. Tara noastra trebuie condusa dupa considerente interne, morale, dezvoltarea sanatoasa a poporului, eliberarea femeilor de goana castigului, in special de druguri si lopeti, rectificarea scolilor, a educatiei copiilor, salvarea solului, apelor, intregii naturi rusesti, recuperarea oraselor, explorarea Nord-Estului - si nici un fel de cosmos, nici un fel de cucerire istorica mondiala si sarcini internationale iluzorii: alte popoare nu sunt mai proaste ca noi, insa China are bani in plus si diviziuni — las-o sa incerce.

Stalin ne invata — pe voi si pe noi ca bunavointa este "cel mai mare pericol", adica sufletul bun al conducatorilor - cel mai mare pericol! Si pentru ideea sa a trebuit sa distruga milioane de subordonati. Dar daca nu aveti acest scop, sa renuntam la aceasta porunca demonica a lui! Sa fie regim autoritar - dar bazat nu pe "ura de clasa" inepuizabila, dar pe dragostea fata de om - si nu doar fata de apropiati, dar sincera — fata de tot poporul. Iar primul semn care distinge aceasta cale sa fie: generozitatea, compasiunea pentru prizonieri. Aruncati o privire si veti fi uimiti: 1918-1954 si din 1958 pana astazi, nimeni nu a fost eliberat din detentie din pornire sufleteasca ! Chiar daca cineva a fost lasat in libertate din cand in cand, a fost din calcul politic gol: cat de mult suntem extenuati spiritual si cat de intolerant ne preseaza comunitatea mondiala. Desigur, trebuie sa renuntam pe veci la tortura psihica si la judecatile clandestine, la lagarele crude sau imorale, unde cei vinovati si cei care „pasesc stramb” continua sa fie mutilati si apoi ucisi.

Pentru a nu sufoca tara si poporul, ca sa aiba posibilitatea de a se dezvolta si imbogati cu idei, lasati-i sa concureze liber - nu pentru putere ! Pentru adevar ! Toate ideologiile si toate curentele filosofice, in special, toate religiile - niciuna nu ar fi persecutata, daca prigonitorul lor marxismul se va lipsi de privilegiile publice. Dar sa-i lasati sincer, nu ca acum, fara suprimare neconditionata. Ingaduiti-le sa aiba organizatii spirituale de tineret (deloc apolitice), oferiti-le dreptul sa educe, sa-i invete pe copii si sa efectueze activitati parohiale.

(Personal nu vad astazi alta forta spirituala, cu exceptia celei crestine, care ar reanima spiritualitatea Rusiei. Dar eu nu cer si nu ii propun privilegii, doar: sincer — sa nu fie suprimata). Admiteti arta libera, literatura, editarea fara restrictii a cartilor apolitice. Fara preaslaviri! Nu pliante electorale - dar studii filosofice, morale, economice si sociale, deoarece toate vor da o recolta bogata, rod in favoarea Rusiei. Aceasta palavrageala libera de ganduri va salva rapid de necesitatea de a traduce idei noi cu intarziere din limbi occidentale, asa cum se intampla totul in aceasta jumatate de secol, stiti voi.

De ce sa va fie frica? intr-adevar este atat de groaznic? Oare sunteti asa de neincrezatori in voi insiva? Va ramane toata puterea neclintita, un partid puternic aparte inchis, armata, politia, industria, transportul, telecomunicatiile, resursele minerale, monopolul comertului exterior, cursul rublei impus — dar lasati poporul sa respire, sa gandeasca si sa se dezvolte! Daca cu inima ii apartineti - nici nu ar trebui sa aveti careva dubii !

Dar mai exista si asemenea necesitate a sufletului uman - ispasirea trecutului ?...

S-ar parea ca am deviat de la platforma originala a realismului ? Dar voi reaminti ipoteza initiala: ca nu sunteti straini parintilor, buneilor si intinderilor rusesti. Dar repet cele de sus: intelept va fi sa dati ascultare sfatului inainte de extrema necesitate.

Puteti cu indignare sau in deradere sa puneti deoparte consideratiile unui oarecare scriitor solitar. Dar cu fiecare an, acelasi lucru va vor impune conditiile - din diverse motive, in diferite momente, cu diferite formulari. Deoarece este cea mai fezabila cale pentru salvarea tarii noastre, a poporulul nostru.

Si pentru voi insiva, de fapt. Caci va sosi ora fioroasa - si veti chema iarasi poporul la aceasta, nu la comunismul mondial. Si chiar destinul dumneavoastra - chiar al vostru ! - va depinde de noi.

Desigur, aceste decizii nu se iau intr-o saptamana. Dar acum aveti posibilitate sa realizati aceasta tranzitie linistit - cel putin trei ani, macar in cinci, macar, si in zece, cu intregul proces. Insa incepeti chiar acum, decideti - acum. Mai tarziu, viata va impune cereri mai urgente si mai categorice.

Visul vostru - ca sistemul politic si ideologic actual sa nu se schimbe si sa se mentina stabil secole la rand. Dar asa ceva in istoria nu se intampla. Fiecare sistem, sau isi gaseste cale de dezvoltare sau se prabuseste.

Imposibil sa conduci asa o tara, reiesind din nevoile stringente: in 1942 Nehru sa fie condamnat ca o clica pentru miscarea sa de eliberare nationala (submina eforturile militare ale aliatilor nostri britanici) Apoi Tito, si multi, multi altii. Pentru a conduce asa o tara — este nevoie de o directie nationala si sa simtiti in mod constant in spate toti 1100 ani de istorie, nu doar 55 ani - toti ai ei.

Veti observa, desigur, ca aceasta scrisoare nu urmareste niciun interes personal. Sub aripa voastra oricum am crescut. Lucrarile scrise de mine oricum vor fi tiparite fara permisiunea sau interdictia voastra. Tot ce am spus - am spus. Am si eu 55 de an si cred ca am demonstrat prin actiunile mele, ca nu pretuiesc lucrurile materiale si sunt dispus sa-mi sacrific viata. Pentru voi acest tip de atitudine este neobisnuita - dar acum sunteti martor la aceasta.

Cu aceasta scrisoare, eu imi asum o enorma responsabilitate in fata istoriei Rusiei. Dar neasumarea responsabilitatii de gasire a solutiei si lipsa de actiune - este o responsabilitate si mai mare.