România cea malformată: sindromul Piteşti la români. Bjoza la Antena3

Cu două zile în urmă, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, dl Octav Bjoza, a ajuns în emisiunea lui Gâdea la Antena 3, invitat să explice ororile la care au fost supuşi deţinuţii politici în România.

Seria de samavolnicii depănate de Bjoza – dintre care majoritatea nu pot fi imaginate de oameni sănătoşi la cap – erau întrerupte de întrebările retorice ale moderatorului, Gâdea.

Acesta, îmbrăcat la patru ace, relaxat, picior peste picior, conştient de înălţimea poziţiei de care se bucură, puncta cu grijă orice parte care putea stoarce lacrimi şi de ce nu – rating, pentru postul patronului său, Dan Voiculescu: ”punea o rogojină peste ei şi trecea cu calul peste ei?”, ”despre hrană, aţi spus că aţi mâncat inclusiv şerpi?”.

Da, dle Gâdea, asta făceau stăpânii stăpânului dvs. pe vremea aia cu oamenii. Azi au alte metode.

Bun, dl Bjoza s-o fi dus acolo pentru a face cunoscute poveştile de groază ale sistemului comunist. Tinerii nu ştiu mai nimic despre asta. Dar la postul unuia dintre cei care au beneficiat masiv de pe urma sistemului? Scopul chiar scuză mijloacele? Chiar aşa să fie de malformată România? Nu mai este niciun alt loc în care să ajungi să deplângi victimele comunismului, decât la Kastelul ridicat pe oasele acestora?

Cazul lui Bjoza nu este singular ci mai degrabă pandemic.

Marius Oprea, istoricul care a luat iniţiativa să dezgroape victime ale Securităţii, a ajuns să scrie cărţi publicate de grupul Intact, ca supliment la Jurnalul Naţional.

Lucia Hossu Longin, care în anii 90 a avut remarcabila iniţiativă să facă interviuri despre ororile sistemului comunist, îl consideră pe Năstase alături de Iuliu Maniu.

Dizidenţi cunoscuţi precum Dorin Tudoran, au cochetat cu Dan Voiculescu la începutul anilor 2000.

Aşa este la noi. Criminalii îşi freacă coatele cu victimele, într-un împăciuitorism halucinant şi toxic. TOTUL este mânjit. Eroi, sacrificii, principii.

România, în mare, îmi pare că a ajuns un soi de reprezentare uriaşă a infamului experiment Piteşti. Acolo, unul dintre criminalii sceleraţi ai Partidului, Boris Grunberg, născut la Tiraspol, cunoscut sub numele de Nikolski, organizase un sistem diabolic prin care deţinuţii politici erau torturaţi de alţi colegi de celulă, deţinuţi şi ei, până ajungeau la rândul lor torţionari în slujba Sistemului. Au inventat, de fapt, un malaxor în care intrau oameni şi ieşeau torţionari. A fost un experiment de “reeducare” unde în mod evident nu se urmărea altceva decât testarea limitelor umane, găsirea unei metodologii de dezumanizare.

Cum s-a ajuns aici, totuşi? Ce împinge de fapt victimele regimurilor comuniste să pactizeze cu torţionarii lor, să se amestece cu ei, legitimându-i, punându-se în slujba lor?

Mă gândesc că singurul motiv ar fi confuzia indusă în rândul victimelor de violenţa şi presupusa omnipotenţă a Sistemului. Confuzia, care dizolvă discernamântul.

Sindromul acesta se manifestă şi la nivel naţional. Milioane de victime ale mizeriei se închină exact la cei care le-au condamnat la sărăcie. Sclavia a ajuns definitivă.

România a fost şi a rămas condusă de Familie, care foloseşte orice mijloc pentru a genera monştri sociali. Sentimente, speranţă, invidie, zvonuri, calomnie, minciună, corupţie, prostie, lăcomie, vrajbă, egoism – totul este pus în creuzetul ingineriei sociale şi folosit pentru a găti amestecul toxic ce generează Dezamăgire, apoi Paralizie Socială şi în cele din urma Renunţarea la principii, valori, conştiinţă.

Astfel că victimelor nu le rămâne decât să se piardă pe sine, închinându-se Stăpânului Absolut, care, aparent, domneşte peste tot. Familia ştie bine – orice nou act personal de închinăciune publică a vreunui nefericit, adânceşte confuzia şi lipsa de speranţă a maselor.

Poate acesta să fie motivul pentru care noi, românii, suntem atât de părăsiţi: ne-am abandonat pe noi înşine. Cel care va vrea să ne ajute, va fi condamnat să îşi muşte mâinile de neputinţă.