Rusia nu se opreşte. Urmează Odessa?

Acordul de la Geneva a fost încălcat imediat ce a fost semnat. Forţele speciale ruseşti din estul Ucrainei continuă destabilizarea. Următoarea mişcare a lui Putin ar putea fi însă să-i ţină pe ucraineni concentraţi pe est şi să lovească în Odessa, de unde poate tăia accesul Ucrainei la Marea Neagră şi poate realiza axa Crimeea-Odessa-Transnistria. Aceasta ar fi o ameninţare directă pentru Republica Moldova.

Preşedintele Băsescu se declara recent îngrijorat de Transnistria şi de posibilitatea ca aceasta să fie pierdută: „După mine, Crimeea a fost ţinta zero, iar ţinta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odessa şi până la Braţul Chilia. Categoric, dacă Putin va decide să revină până la gurile Dunării, categoric, Transnistria e pierdută, va avea statut de parte a Federaţiei Ruse”, a afirmat Băsescu.

Şi comandantul NATO Philip Breedlove avertiza că forţele ruseşti staţionate la graniţa cu Ucraina au capabilitatea să cucerească Ucraina, să ajungă în regiunea Odessa şi mai departe până în Transnistria şi Republica Moldova. La rândul său, directorul Centrului politic-militar de investigaţii de la Kiev, Dmitri Tîmciuk a declarat că regiunea Doneţk se vrea a fi a doua Crimee, iar în timp ce toată atenţia Kievului va fi îndreptată spre estul ţării, Moscova ar putea acţiona în regiunea Odessa cu ajutorul celor 2.000 de militari din forţele speciale ruse care au ajuns în regiunea transnistreană.

Asemenea semnale de alarmă sunt tot mai dese în ultima vreme. Şi în Odessa au apărut deja destabilizatorii care organizează proteste pro-ruse, dar fenomenul este de o amploare mai mică decât în Estul Ucrainei.

Totuşi experţi şi analişti militari cred că planul Rusiei este tocmai acesta: să atace dinspre Transnistria către Odessa, dat fiind că autorităţile ucrainene aşteaptă un atac de la graniţa de est.

Odessa este cheia conflictului ucrainean din mai multe puncte de vedere. În primul rând, are o importanţă geostrategică deosebită datorită infrastructurii energetice şi a accesului la Marea Neagră. Prin anexarea ei, Rusia ar putea împiedica construirea de terminale de gaz natural lichefiat (LNG) în zona de coastă, pentru a păstra Ucraina dependentă de hidrocarburile ruseşti.

Moscova se poate folosi şi aici de pretextul apărării numărului mare de vorbitori de rusă din regiune pentru a anexa Odessa.

Victor Vescovo, comandant cu 20 de ani de experienţă în marina americană, arată într-un articol pentru RealClearDefense că este imperativ ca armata ucraineană să securizeze toate aeroporturile şi facilităţile portuare din Odessa şi să blocheze drumurile care duc din Peninsula Crimeea spre Odessa. În opinia sa, Rusia ar putea încerca să atace Odessa pe mare cu plecare de la baza navală din Sevastopol şi alte porturi ruseşti de la Marea Neagră precum Novorossiysk.

Totuşi varianta mai plauzibilă este ca Rusia să atace cu forţele din Transnistria, dat fiind că Tiraspolul este doar la 97 de km drum drept de Odessa. Vescovo consideră că Moscova ar putea să mai aducă trupe la Tiraspol, pe calea aerului, în acest scop.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieşirea la mare a Ucrainei şi ar face legătura între Crimeea şi Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi sau focuri – cel din est şi cel din sud. ”Inevitabil forţele ucrainene vor ceda, lăsând cale liberă forţelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru şi chiar dincolo de el, până la Prut. În momentul în care Ucraina îşi va deplasa o parte din trupe spre Odessa, Rusia va putea lovi în est, anexându-l după modelul Crimeea”, explică analistul militar Cristian Negrea pe blogul său.

Este clar că în acest scenariu armata ucraineană va trebui să lupte. Până acum însă ea a lăsat Crimeea să cadă fără să răspundă cu niciun glonţ şi a permis forţelor speciale ruseşti să preia cu prea mare uşurinţă controlul asupra unor instituţii-cheie din estul Ucrainei. Ca urmare, capacitatea ei de a reacţiona este serios pusă sub semnul întrebării.

Printr-un atac asupra Odessei, cu Transnistria ca punct de plecare, Rusia ar tăia ieşirea la mare a Ucrainei şi ar face legătura între Crimeea şi Transnistria. Mai mult, armata ucraineană ar fi prinsă între două fronturi – cel din est şi cel din sud.

Nu vrea sau nu poate armata ucraineană să riposteze? Se pare că niciuna, nici alta. Armata este prost echipată, soldaţii sunt demotivaţi, iar în prezent cetăţenii fac donaţii pentru a-i echipa. Deşi Ucraina a cheltuit în 2012 nu mai puţin de 5,3 miliarde de dolari pentru armament, potrivit datelor Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) de la Stockholm, banii au intrat în buzunarele diferiţilor funcţionari corupţi şi nu au fost investiţi în echipamente. Iar rezultatele se văd acum.

În actuala criză, liderii politici de la Kiev au făcut tot ce au putut pentru a evita să răspundă militar Rusiei. Au cerut Occidentului să intervină, au mizat pe sancţiunile economice impuse Rusiei şi pe un acord de la Geneva, care aprobă tacit anexarea Crimeei, prin omisiune, care nu dă garanţii că agresiunea rusească se va opri, şi care împinge Ucraina spre direcţia dorită de Moscova: federalizare şi finlandizare. Mai mult, auzim zilnic de noi unităţi militare ucrainene care dezertează trecând de partea agitatorilor pro-ruşi.

Dacă autorităţile ucrainene vor continua cu acest non-combat, vor pierde şi Odessa, iar astfel Kievul va deveni şi mai fragil în relaţia cu Rusia.

Planul lui Putin

Rusia acţionează în prezent nu doar ca să arate că noul guvern nu este în stare să asigure ordinea în ţară şi pentru a împiedica alegerile prezidenţiale să aibă loc. Planul Moscovei pare să includă nu doar Estul, ci şi Odessa şi deraierea trenului european al Republicii Moldova, după realizarea legăturii cu Transnistria. Adică Putin vrea să împuşte doi iepuri odată dacă se poate - şi Ucraina şi Moldova printr-o singură lovitură în Odessa.

Blogul Rumanian Military avertizează că urmează destabilizări în Găgăuzia şi Bălţi cărora Republica Moldova nu le va putea face faţă singură, fiind nevoită să apeleze la NATO şi România pentru asistenţă de securitate.

„În noile condiţii geopolitice, România va trebui, de fapt va fi obligată, cu acceptul Ucrainei sau fără acesta, să ocupe militar sudul Basarabiei, Bugeacul, asigurând militar o zonă defensivă pe limanul Nistrului, singura frontieră naturală contra avansului rusesc. Ar fi preferabil ca să fie de comun acord, cu acceptul Kievului, dar în cazul în care acesta nu este de acord sau ezită, indiferent, armata română va trebui, este obligată strategic, să ocupe linia Nistrului în Bugeac. Închipuiţi-vă ce ar însemna ca Rusia să ocupe Bugeacul înaintea noastră, malul de nord al braţului Chilia în mâna Rusiei, Rusia peste râu de Galaţi! O catastrofă din punct de vedere al siguranţei naţionale! Mai mult, România va trebui să ocupe Insula Şerpilor înaintea Rusiei, cu acceptul Kievului sau fără acesta, această insulă nu poate fi lăsată sub nicio formă să cadă în mâna Rusiei”, susţine la rândul său analistul militar Cristian Negrea. În opinia sa, România trebuie să securizeze şi să preia controlul şi asupra Tighinei.

Şi Octavian Milewski, expert în spaţiul ex-sovietic, îmi spunea într-un interviu pentru Epoch Times că „chiar dacă la Tiraspol sau Comrat au loc provocări, acestea au slabe şanse de succes atâta timp cât există doar o legătură indirectă cu Rusia, adică o legătură prin intermediul infrastructurii militare şi economice create pe baza conflictului din Transnistria sau a elitelor reziduale formate în perioada sovietică şi post-sovietică. Potenţialul rusesc din Transnistria, în eventualitatea izolării sale, nu poate fi critic pentru o eventuală deraiere a Moldovei, însă nu aş vrea să diminuez potenţialul său distructiv în cazul unei invazii ruseşti până în regiunea Odessa şi realizarea unei legături geografice directe cu Rusia”. Şi el avertiza că „Chişinăului îi va fi foarte dificil să îngrădească ameninţările ce vor veni dinspre Tighina în cazul în care trupele ruseşti fac legătura cu Transnistria”.

Prin urmare deja nu mai este vorba doar despre Ucraina, ci despre o ameninţare directă la adresa Republicii Moldova şi indirectă la adresa României.