Cum a apărut ziarul

Nevoia de a înregistra şi răspândi evenimentele care au loc a apărut odată cu civilizaţia şi în funcţie de perioadă au fost folosite diferite mijloace de care dispune (stele, role tăiate, hârtie). La romani, preoţii erau însărcinaţi cu scrierea zilnică a evenimentelor publice, astfel încât informaţiile erau de tip sacru. Iulius Cezar a reînnoit sistemul şi i-a conferit un caracter civil şi politic.

Ulterior, au început să circule foi manuscrise cu detalii de interes comun. Secolul al XV-lea, odată cu introducerea tiparului, şi secolul al XVI-lea, odată cu înfiinţarea poştei, au marcat mari schimbări în ceea ce priveşte mass-media şi distribuirea, iar în 1631 a apărut primul ziar european obişnuit. Odată cu difuzarea ştirilor, exista şi cenzura şi, totodată, lupta pentru obţinerea garanţiilor libertăţii de exprimare.

Etimologia sau originea publicaţiei „periodice” provine din limba latină „periodicus”: ceva care are loc la intervale regulate de timp. Acest termen, la rândul lui, provine din termenul grecesc „perihodostikos”, al cărui sens este ciclul, perioada de timp. Dicţionarul ne spune că ziarul este o publicaţie periodică ce apare zilnic, săptămânal, lunar, bilunar sau chiar semestrial. Sinonime pentru termenul de "ziar", în funcţie de ţară, sunt gazetă, ştiri sau buletin.

Originea ziarului

Presa a apărut atunci când conducătorii au dorit să facă anunţuri adresate supuşilor lor, pentru ca acestea să ajungă cât mai repede la cât mai mulţi oameni. Totul a început citindu-li-se oamenilor ce a hotărât stăpânirea în diverse probleme.

În jurul anului 59 î.Hr., când Iulius Cezar (100 î.Hr.- 44 î.Hr.) era consul roman, se puneau periodic în forum aşa-numita Acta Diurna. Prin ea, cetăţenii erau informaţi despre toate lucrurile de interes care s-au întâmplat sau cele ce urmau să apară în scurt timp. Pe de altă parte, în China în secolele II şi III d.Hr. circulau în rândul oficialilor foi cu ştiri, iar mai târziu, între anii 713 şi 734, „Buletinul Curţii” era scris pe mătase şi informaţiile erau citite oamenilor.

În Evul Mediu european, au fost realizate două mijloace de comunicare diferite, primul fiind cel mai folosit :

1. În majoritatea oraşelor existau oameni care anunţau vocal diverse evenimente, pentru a-i informa pe cetăţeni despre problemele ce trebuia să fie cunoscute. Era un fel de difuzare orală regulată a buletinelor de ştiri în versuri.

2. Celălalt sistem era folosirea de afişe, pentru a face cunoscute dispoziţiile şi legile supuşilor şi cetăţenilor săi.

În 1440, Johannes Gutemberg a inventat tipografia modernă, realizând un dispozitiv ce a făcut posibiă realizarea rapidă a mai multor copii ale unei scrieri. Aceasta a ajutat la apariţia ziarului ca mijloc de comunicare în masă, câţiva ani mai târziu. Primul exemplar tipărit masiv a fost în limba germană şi a apărut în 1457 sub numele de „Nurenberg Zeitung”.

Cine a inventat ziarul şi evoluţia lui în timp

NU se ştie cu certitudine cine a inventat ziarul. S-a născut şi a apărut „natural” ca o evoluţie logică a sistemelor de comunicare, care fuseseră utilizate până la data apariţiei primelor ziare.

Să vedem când şi unde a fost inventat primul ziar. Ziarul a fost înţeles ca o înregistrare de evenimente, sau evenimente din viaţa unei persoane (jurnal personal), sau o înregistrare a incidentelor şi a ştirilor (jurnal de bord).

Exemple: jurnalul scris de Cristofor Columb, la prima sa călătorie în America; unul dintre cele mai reprezentative şi vechi este „Journal d'un bourgeois de Paris ” (Jurnalul unui burghez parizian); un jurnal ţinut de un parizian între 1405-1431 şi continuat apoi de altul până în 1449.

Primele ziare de actualitate scrise au evoluat către o formă mai practică, clasificând evenimentele pe teme şi rubrici. Din această formă îmbunătăţită de prezentare ia naştere conceptul de ZIAR în sensul său modern, pe suport de hârtie, care conţine informaţii şi date, înlocuind termenul de „gazetă ”. Din secolul al XVII-lea, jurnalismul începe să se maturizeze odată cu dezvoltarea diferitelor domenii: politic, informativ, cultural şi monden.

Să urmărim apariţia cronologică a ziarului.

- Se consideră că primul ziar sau prima publicaţie jurnalistică tipărită a apărut la Viena în 1529. Era o foaie de ştiri (numită „miercuri”) în care cetăţenii erau rugaţi să-i înfrunte pe turcii ce ajunseseră la porţile oraşului imperial.

-Gazetele scrise de mână ale italienilor (pot fi numite strămoşii ziarelor) numite avvisi sau gazettes apăreau la Veneţia în secolul al XVI-lea. În 1556, guvernul de la Veneţia a scos „Notizie scritte”, ce aveau subiecte militare, politice şi economice.

- În 1580, primul ziar sau jurnal în oraşul Köln a fost „Mercurius Gallobelgicus”, sub egida lui Michael van Isselt (1530-1597). Acest ziar a servit ca model pentru toţi predecesorii săi, inclusiv pentru ceea ce este considerat primul ziar englez: „English Mercurie”, creat în 1588.

- În 1605 apare prima ediţie modernă regulată în oraşul belgian Anvers: „Nieuwe Tijdinghen”, o iniţiativă a lui Abraham Verhoeven (1575-1652). Ideea a fost atât de populară, încât a fost imitată rapid.

- În 1605, Johann Carolus scoate în Germania la Strasbourg primul ziar tipărit, un săptămânal de patru pagini, cunoscut sub numele de „Carolus”; în 1609, Carolus publică ”Die Relation aller furnemmen-und gedenk wurdigen Historien”, care în numărul 37 vorbea despre o invenţie a vremii - telescopul lui Galileo;

- În 1611, exista deja un birou pentru mesaje periodice la Londra. Mai târziu, „La Gazette” a francezului Teofrasto Renaud a instituţionalizat acest tip de serviciu.

- În 1620, apare primul ziar englezesc publicat în afara Angliei, la Amsterdam, cu numele de „Currant of Italy, Germany” condus de George Veseler; este vorba de o serie de reviste periodice.

- În 1631, pe 20 mai, în Franţa, apare cel mai vechi ziar „La Gazette de France”, fondat de Theophrastus Renaudot, până în 30 septembrie 1915 şi care apare astăzi sub numele de „Petites Affiches”.

- În 1632, ziarul britanic „Mercurius Britannicus” este primul ziar cenzurat de autorităţi, interzicându-se publicarea de ştiri străine în paginile sale. A existat un proces pe care presa l-a câştigat în 1641, abolind surprinzătoarea interdicţie engleză de a tipări ştiri care făceau aluzie la ţări străine. Judecătorul a decis „Libertatea presei este libertatea noastră”.

- În 1641, portughezii înfiinţează „A Gazeta da Restauracao”.

- În 1645, Regina Cristina a Suediei înfiinţează „Buletine naţionale de ştiri”, care este o gazetă guvernamentală ce a rezistat în versiunea pe hârtie până în 29 decembrie 2006; din 01 ianuarie 2007 ziarul a trecut excluziv online.

- în 1645 apare cel mai vechi ziar care încă se publică, numit „Ordinari Post Tijdender”, fondat în Stockholm;

- Între 1650-1918 a funcţionat primul ziar publicat în Germania la Leipzig de Timoteo Ritzsch, cunoscut sub numele de „Ziarul de Leipzig”, care a apărut până în 1918.

- În 1656 apare o altă publicaţie considerată printre cele mai vechi în Olanda numită „Săptămânalul Europei”. După câţiva ani a început să apară de trei ori pe săptămână, iar în secolul al XI-lea a devenit lunar.

- În 1661, polonezii scot „Merkuriusz Polski Ordynaryiny”.

- În 1664 apare cel mai vechi ziar cu capital privat „La Gazetta di Mantova”, ce funcţionează şi astăzi. În 1796, după asediul francezilor conduşi de Napoleon asupra oraşului Mantova, ziarul s-a închis. În martie 1801 ş-a reluat apariţia ca periodic bisăptămânal, după care a redevenit cotidian.

- în 1665 apare primul ziar scos de englezi, „Oxford Gazette”, ce publica săptămânal şi avea un aspect modern.

- în 1690, presa americană debutează cu „Publik Occurrences Both Forreign and Domestick”, tipărit în Boston sub conducerea lui Benjamin Harris. A fost publicată doar o ediţie din cauza cenzurii autorităţilor.

- în 1697 se naşte „Gazeta de Madrid”, un ziar săptămânal, care este primul ziar din Spania.

- 1702-1735 „Daily Courant” este primul cotidian care a introdus publicitatea în ediţiile sale.

- 1704-1776 în Boston, se naşte primul ziar periodic american al jurnalistului John Campbell: „The Boston News-Letter”. Acesta a fost primul ziar ce a apărut în cele 13 colonii ale Imperiului Britanic din America de Nord.

- în 1732 apare primul ziar din Madrid: Ziar istoric, politic-canonic şi moral, lucrare exclusivă a lui Fray Jose Alvarez. Fiecare dintre cele douăsprezece numere ale sale aveau şase sute de pagini.

- în 1737 la 01 ianuarie, „Diario de los literatos de Espania” a început să fie publicat trimestrial la Madrid, iar în 1738, „El Mercurio historico y politico” este prima revistă spaniolă de politică internaţională.

- în 1752, pe 13 martie, apare primul ziar în ceea ce avea să devină una dintre provinciile canadiene, denumit „Halifaz Gazette”, scos de John Bushell, cel care a tipărit primul număr din „Monitorul Halifax”, fiind cunoscut ca al treilea ziar cel mai vechi tipărit din America de Nord.

Cele mai vechi cotidiene franceze care se publică încă sunt: „Le Figaro” (1826), „Le Progrès” (1859), „La Dépêche du Midi” (1870), „La Croix” (1880), „Ouest-Éclair” (1899), „Ouest France” (1944), „Les Échos” (1904) şi „L'Humanité” (1904).

Începutul presei în România

- În 1790 apare la Iaşi, în limba franceză, „Couriere de Moldavie”, care este primul ziar tipărit pe teritoriul ţării noastre.

- Anul 1829 reprezintă începutul presei româneşti, când pe 8 aprilie apare „Curierul Românesc” al lui Ion Heliade Rădulescu - prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi apariţie îndelungată.

În „Curierul Românesc”, în editorialul introductiv se admitea cu tristeţe că suntem cu 200 de ani în urmă la capitolul presă. Această gazetă a apărut cu sprijinul boierului şi cărturarului Dinicu Golescu, care a obţinut aprobarea publicaţiei ce trebuia să se numească iniţial „Curierul Bucureştilor”, nume care ar fi îngrădit conţinutul. Această gazetă sau ziar a existat cu mici întreruperi până pe 12.12.1859 şi cuprindea ştiri politice, militare, articole cu teme istorice, geografice, economice etc.., ştiri „din afară” şi „din lăuntru”, texte administrative, informaţii despre demnitari şi despre lucrarea pământului. În 1837 apare un supliment al ziarului numit ”Curierul de ambele sexe”, care era un magazin cultural.

În 2014 „Curierul Românesc” este relansat după o pauză de 150 de ani, publicaţia online cu caracter non-profit propunându-şi să ajute jurnaliştii independenţi să devină mai vizibili pe piaţa media românească.

- Tot în 1829 apare gazeta politico-culturală „Albina Românească” a lui Gheorghe Asachi, ca publicaţie bi-săptămânală, până în anul 1850 cu o pauză de doi ani între 1835 şi 1837, iar în 1839 Gheorghe Bariţiu a tipărit „Gazeta de Transilvania”.

Ziarul Gazeta de Transilvania (Wikipedia.com)

Primele agenţii de ştiri

Odată cu industrializarea presei scrise, au apărut nume mari de ziare, ce angajau jurnalişti şi reporteri. Prima agenţie de ştiri din lume a fost creată la Boston în 1811. Ideea a fost a lui Samuel Topliff, care deţinea o cafenea faimoasă în oraş, numită „Gilberto's Coffee House and Dairy”. Acest personaj plin de culoare, observând interesul clienţilor săi de a fi la curent cu ştirile, a schimbat natura locului, transformându-l într-o sală de lectură pentru comercianţi.

Agenţii de presă în lume şi în România

Aceste agenţii au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, datorită cererii de informare pe piaţa economică şi financiară. Strămoşul comun al agenţiilor de presă este HAVAS, agenţia franceză de presă întemeiată în 1835. Întemeietorul acesteia a fost Charles Louis Havas, care a văzut informaţia ca o marfă ce trebuia livrată mediilor de afaceri. Havas are un mare succes, iar doi dintre angajaţii săi germani - Bernhard Wolff şi Julius Reuters - au creat la rândul lor, agenţia de presă Wolff în Germania (1849) şi respectiv Reuters în Anglia (1851). Aceste trei agenţii semnează un acord de colaborare în 1859, prin care îşi partajau de fapt piaţa de informaţii mondială.

În România, Havas semnează un contract oficial între 5-17 ianuarie 1877, în timpul guvernului Ion C. Brătianu, iar doi ani mai târziu în 1879, se creează o sucursală Havas la Bucureşti numită „Agenţia Havas a României”, ce va funcţiona până în 1888. Agenţia Havas rămâne principala agenţie pentru ziarele româneşti până în 1944, când îşi schimbă denumirea în „France Press”, care va reprezenta un nume de referinţă pentru mass-media din Romania.

Apar şi alte agenţii de presă ce deschid sucursale în Romania, precum agenţia austriacă „Corrbureau”, care în 27 martie 1889 creează filiala numită „Agenţia Română”, care în 1895 devine prima agenţie de presă autonomă din România funcţionând până în anul 1916. De-a lungul anilor aceasta a avut mai multe denumiri: Agenţia Telegrafică Română „Orient-Radio”-RADOR, Agenţia Română de Presă AGERPRES, Agenţia Naţională de Presă ROMPRES şi din 20, se numeşte Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.

Creşterea, apogeul şi căderea lentă a ziarului

O mulţime de materiale foarte diverse încep să fie publicate în ziare ce includ: literatură, teatru, prognoze meteo, recenzii de artă, arhitectură, necrolog, anunţuri de absolvire, articole de divertisment (horoscoape, cuvinte încrucişate, benzi desenat ), programe radio şi TV, servicii de reclame şi cumpărări de bunuri. Independenţa editorială a unui ziar, este supusă întotdeauna intereselor unor propietari, agenţi de publicitate sau guvern. Există unele ziare cu o mare independenţă editorială, o calitate jurnalistică ridicată şi un tiraj mare sunt considerate „ziare record”.

Studii recente arată schimbări în aspectul şi designul ziarelor tipărite de la începutul anilor 1990: a existat o „împingere spre vizualizare” cu mai multe imagini (color), mai multe imagini individuale (fără text asociat mai mare) şi titluri mai scurte. În plus, există articole mai lungi şi, în acelaşi timp, mai segmentate, mai multe opţiuni de introducere a citirii, cum ar fi semne cu vârfuri, subtitluri, casete, grafice etc., precum şi poveşti de prospect plasate mai central. În 2005 existau în lume cam 6.580 de ziare care vindeau 395 de milioane de exemplare tipărite pe zi (în SUA, 1.450 de publicaţii vânzând 55 de milioane de exemplare).

Spre începutul anilor 2010, creşterea rapidă a alternativelor gratuite pe web a dus la o scădere a reclamei şi a circulaţiei, astfel că ziarele au fost nevoite să reducă operaţiunile pentru a micşora pierderile. Veniturile la nivel mondial au fost cam de 100 de miliarde de dolari în 2005-2007, apoi au scăzut în timpul crizei din 2008. În 2016, veniturile scad la 53 de miliarde de dolari, afectând toţi marii editori, deoarece eforturile lor de venituri online nu au ajuns la ţintă. Scăderea veniturilor din publicitate a afectat presa scrisă, cât şi pe cea online, precum şi toate celelalte mass-media.

Internetul, pe lângă remodelarea publicităţii (în special web-ul), contestă şi modelele de afaceri din epoca tiparului de „crowdsourcing ”, atât publicarea în general (partajarea informaţiilor cu ceilalţi), cât şi jurnalismul mai precis (munca de căutare, compilare şi prezentare a ştirilor). Cresc „agregatorii de ştiri”, care grupează articolele legate de multe ziare online şi de alte surse, influenţând fluxul „de trafic web”. Creşterea „paywall-urilor” pentru ziarele online pot contracara aceste efecte.

Ziarul va rămâne, cu toate problemele apărute, unul dintre cele mai importante mijloace de comunicare din lume, deoarece este mai uşor accesibil; pe lângă progresele tehnologice este posibil să fii informat cu versiuni virtuale ale ziarelor de pe orice mobil, tabletă sau computer.