ADEVĂRUL: O mare virtute ce creează fundamentul unei societăţi libere

.
. (Photos.com)

Adevărul este un concept abstract şi greu de definit. Este înţeles ca o concordanţă care există între ceea ce se spune, se gândeşte, se ştie, se simte, se crede şi ceea ce este real - ceea ce este sigur, ceea ce nu poate fi pus la îndoială. Adevărul, care este de fapt o mare VIRTUTE, implică valori precum: onestitatea, sinceritatea şi deschiderea.

Cuvântul adevăr derivă din latinescul veritas. În greacă, termenul folosit este aletheia, al cărui sens etimologic este: fără voaluri, dezvelit. În ebraica clasică, termenul emunah înseamnă în primul rând încredere şi fidelitate. Termenul ebraic emeth (înrudit cu emunah) se traduce prin adevăr, poate desemna ceea ce este ferm, demn de încredere, stabil, credincios, un fapt veridic sau stabil.

Pinochio
Pinochio (wikipedia)

Adevărul se referă la exactitatea sau fidelitatea unei realităţi, fapte, idei, sau a oricărui lucru cu care ne confruntăm. Termenul este folosit într-un sens tehnic în diferite domenii precum ştiinţă, logică, matematică şi filozofie.

Pe lângă onestitate, adevărul implică, şi demnitatea, buna-credinţă şi sinceritatea umană, în general. Lucrurile sunt adevărate atunci când sunt „de încredere”, fidele pentru că îndeplinesc ceea ce oferă.

„Omenirea nu se menţine unită de minciuni. Încrederea este fundamentul societăţii. Acolo unde nu există adevăr nu poate exista încredere, iar acolo unde nu există încredere, nu poate exista societate. Acolo unde există societate, există încredere, iar acolo unde există încredere, există ceva care să o susţină”- oratorul Frederick Douglass.

Termenul adevăr nu are o singură definiţie cu care să fie de acord majoritatea savanţilor, iar teoriile despre adevăr continuă să fie dezbătute pe scară largă.

Importanţa acestui concept este că are rădăcinile în inima oricărei presupuneri personale, sociale şi culturale. De aici şi complexitatea sa.

Ce spun filozofii despre ADEVĂR?

Advărul, timpul şi istoria - Pictură de Goya
Advărul, timpul şi istoria - Pictură de Goya (Wikipedia)

Conceptul de adevăr a fost şi este, fără îndoială, una dintre marile teme ale filozofiei, care a făcut obiectul studiului unor mari gânditori.

După Aristotel, adevărul a fost definit ca spunând ce este şi ce nu este. Adevărul este coincidenţa dintre o afirmaţie şi fapte, sau realitatea la care se referă afirmaţia, sau fidelitatea faţă de o idee.

Pentru Socrate, adevărul se identifică cu binele moral, asta înseamnă că cine cunoaşte adevărul nu poate decât să practice binele. Aşadar, cine ştie ce este drept va acţiona drept şi cine face răul o face din ingnoranţă.

În secolul al XVIII-lea, filozofii idealismului german au expus unele consideraţii ale conceptului de adevăr. Pentru Immanuel Kant, adevărul era o perfecţiune logică a cunoaşterii cu obiectul; pe de altă parte, Friedrich Hegel aduce noi orizonturi de sens ale adevărului: adevărul filosofic, adevărul ca sistem, adevărul absolut.

Adevărul este considerat o valoare etică pentru că dă sens respectului faţă de ceilalţi oameni, el constituie unul dintre pilonii de bază pe care se întemeiază conştiinţa morală a comunităţii şi cuprinde toate domeniile vieţii umane.

ADEVĂRUL este definit semantic „ca momentul în care o intenţie, un scop trebuie să găsească o verificare în realitate”. Totuşi, fiecare sistem filozofic implică şi întruchipează o anumită concepţie despre adevăr, adică modul de relaţionare cognitivă a omului cu realitatea.

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ SPUI ADEVĂRUL

Spunând adevărul în anumite situaţii este la fel de rău ca a spune minciuni, pentru că ambele opţiuni depin efectele. Asta te ajută să fi o persoană bună.

Pe oamenii care spun adevărul îi interesează cel mai mult moralitatea. Morala se bazează pe anumite valori, reguli, şi principii, pe când Etica se bazează pe reguli universale.

Acesta vine cuşicând nu vorbim şi acţionăm cu respect faţă de ceilalţi.

vei evita conflictele şi consecinţele în relaţiile interpersonale; vei fi mândru şi fericit de ce ai realizat etc.

ADEVĂRUL ESTE FUNDAMENTUL SOCIETĂŢII

În general, în scrierile care tratează viaţa morală a omului, rolul important pe care îl are adevărul nu este destul de evidenţiat. De regulă, legătura dintre viaţa virtuoasă şi bine este evidenţiată, lăsând deoparte faptul că pentru ca ceva să fie bun trebuie mai întâi să se ştie că este adevărat. Observând că rolul important al raţiunii în viaţa persoanei umane a fost neglijat, se dă naştere la diferite tipuri de voluntarism sau la tot felul de sentimentalisme.

ADEVĂRUL, fiind o virtute, o valoare adăugată la conduită (valoare etică), implică transparenţa, ce reprezintă o schimbare continuă a conştientizării propriei existenţe. Este o ştiinţă (transparenţa) o actualizare permanentă a modului cum funcţionează lumea, o reorganizare permanentă a adevărului. Cu cât încorporăm mai multe experienţe de viaţă, cu atât mintea are mai multe posibilităţi de alegere şi de realizare a adevărului.

Prima victimă pe panta alunecoasă spre tiranie este ADEVĂRUL. Semnele decăderii morale lăsate necontrolate vor duce la prăbuşirea civilizaţiei, aceasta fiind o atitudine neglijentă, haotică şi subiectivă faţă de ADEVĂR.

Declinul moral, apare când adevărul este văzut ca relativ, flexibil sau personal, nu ca o stâncă, ci ca o pană suflată de vânt. Atunci conştiinţa moare şi se îmbrăţişează efemerul, frivolul, avantajul temporal, aplauzele gloatei şi promisiunile demagogilor. Când adevărul nu mai este un ideal şi absolut devine un alt inconvenient, iar dezastrul este chiar după colţ. Distrugerea adevărului, parţial sau într-o minciună, defineşte un caracter putred specific oamenilor ce caută să facă rău, să înşele şi să-şi controleze propria mărire. Fereşte-te de oricine se teme sau se opune adevărului, pentru că tot ce ating ei, distrug.

Dacă vrei să trăieşti în libertate caută insistent adevărul în toate lucrurile, fără compromisuri, minciuni sau jumătăţi de măsură pe tot parcursul drumului tău. Când adevărul tău este în conflict cu adevărul, trebuie să te schimbi pe tine şi nu să se schimbe lumea. O societate adevărată şi liberă va promova şi aplica adevărul pur, nealterat şi obiectiv.

Când un popor preţuieşte adevărul şi îl apără, atunci vor renaşte minunate valori majore ce se vor instala: dreptatea, încrederea, corectitudinea, civilizaţia şi onoarea, care vor duce la o conştiinţă ridicată într-o societate liberă.

Într-o postare pe Twitter, la 01.01.2018, cercetătorul în politică şi drept din Princeton, Robert P. George a scris: ”Adevărul este temelia şi condiţia libertăţii. Relativismul, scepticismul şi subiectivismul cu privire la 'adevăr' nu oferă o bază sigură pentru libertate. Trebuie să respectăm libertăţile civile pentru că normele care ne impun să le respectăm şi să le protejăm sunt valabile şi solide. Într-un cuvânt sunt ADEVĂRATE”.

La statuia Bibliotecii Publice din NEW YORK se află inscripţia: „Dar mai presus de toate lucrurile, ADEVĂRUL poartă victoria”.

Căutând adevărul
Căutând adevărul

A SPUNE ADEVĂRUL ÎMBUNĂTĂŢEŞTE SĂNĂTATEA MINŢII ŞI A CORPULUI

Specialiştii spun că minţim din trei motive fundamentale: pentru a ne adapta la un mediu necunoscut, pentru a evita sancţiunile şi pentru a obţine un profit sau un obiectiv. Majoritatea minciunilor de zi cu zi sunt fie scuze false pentru a explica ceva, sau a exagera ceva, ele numindu-se „minciuni albe” de obicei. Astfel, minciuna face parte din comportamentul adaptativ al fiinţelor umane, deşi a spune adevărul reduce anxietatea, poate evita sentimentele de vinovăţie şi îmbunătăţeşte atât sănătatea mentală cât şi cea fizică.

Tot ca beneficii mai observăm mai puţine senzaţii de tensiune şi melancolie şi chiar, posibil, mai puţine dureri de cap şi gât. Cine trăieşte cu Adevărul este stabil din punct de vedere psihic, are o expresie jovială şi are înţelepciunea de a-i corecta pe alţii atunci când mint.

„Fă cât mai mult bine, iubeşte libertatea mai presus de toate lucrurile, şi chiar dacă ar fi pentru un tron, nu trăda niciodată Adevărul” - Ludwig Van Beethoven.

Adevărul este sincer, este cinstit, este greu, este incomod, dar lasă întotdeauna conştiinţa curată şi inima fericită.