Credinţa - o valoare spirituală în viaţa umană

Este o valoare spirituală care însoţeşte idealurile noastre şi dă încredere pentru realizarea marilor acţiuni, activităţi şi companii. Este o sursă de disciplină, putere şi sens în viaţa persoanelor oricărui tip de credinţă. Este o forţă puternică în experienţa umană.

Credinţa este ceva firesc pentru fiinţa umană, ceva de primă necesitate; cel fără credinţă merge fără cale, călătorind în derivă. Există diferite feluri de credinţă, fiecare copil la naştere are o credinţă. Este o credinţă inconştientă, nemotivată, dar care în prima etapă a vieţii îl ajută să dobândească o educaţie corectă ce îl poate însoţi toată viaţa. Nu este o atitudine de credulitate prostească, trebuie să analizeze şi să studieze, credinţa se dezvoltă în inimă de la niveluri elementare, până la cele mai spirituale sfere, unde devine divină.

Ce este Credinţa?

Este încrederea sau consimţământul unei persoane în legătură cu ceva sau cineva, ce se manifestă mai presus de nevoia de a avea dovezi care să demonstreze că este adevărat ceea ce se crede. Cuvântul provine din latinescul „fides”, care înseamnă loialitate, fidelitate.

Credinţa se referă la: credinţa în ceva şi credinţa în principiile în care credem - loialitate, adevăr, bunătate, toleranţă, recunoştinţă, autenticitate, umilinţă.

În practica religioasă, credinţa este fundamentală, este „ansamblul credinţelor unei religii”. Toate religiile au nevoie de credinţă. Credinţa şi speranţa în existenţa unei fiinţe superioare implică respectarea unui set de principii, norme de comportament social şi individual, întrucât persoana consideră acea credinţă ca un aspect esenţial al vieţii.

Este certitudinea lucrurilor dorite, convingerea asupra lucrurilor nevăzute. Combină scopul ferm şi încrederea de sine că poţi realiza ceea ce îţi doreşti. Putem spune că a crede este un act autentic uman, care nu este contrar inteligenţei sau libertăţii omului.

Este un principiu de acţiune: credinţa în Divinitate, într-o anumită activitate, într-o practică de cultivare etc., permite fiinţelor umane să stabilească o relaţie sănătoasă cu aceasta, oferindu-ne linişte sufletească, încredere şi siguranţă. Această credinţă ne face să depăşim frica care ne blochează activitatea sau chiar şi viaţa.

Credinţa înseamnă să ai speranţă pentru ca proiectul tău să meargă înainte, să ştii să abordezi dificultăţile în vremuri dificile, să fii sigur că eşti pe drumul cel bun, chiar dacă cazi de mai multe ori şi te răneşti, dar apoi te ridici; înseamnă a crede în tine, a avea scopuri, obiective şi a dori să le atingi, înseamnă să ai încredere în ceilalţi cu care râzi, plângi şi sunt alături de tine. Credinţa este a avea iluzie, dorinţă şi energie.

Caracteristicile credinţei

- este un dar, un act uman care nu este în contradicţie cu libertatea individuală sau cu demnitatea de a fi;

- cooperează cu inteligenţa şi voinţa umană;

- este întărită prin experienţă

- conduce la aprofundarea relaţiei şi a cunoaşterii;

- este perseverenţă, iar progresul pe cale depinde de ea;

- eliberează persoanele de tot felul de frici, temeri.

Importanţa credinţei

Este extrem de importantă pentru oameni deoarece acest lucru ajută la o mai mare credibilitate, de a avea speranţă în a obţine sau a aştepta ceea ce ai nevoie.

Care este puterea Credinţei? Fiinţa umană, având credinţă, dă o valoare intrinsecă acţiunilor sale şi se motivează să îndeplinească fapte măreţe pe care altfel nu ar avea cum să le facă. Este un instrument foarte puternic pe care fiinţele umane l-au folosit din vechi timpuri în beneficiul lor. Privind din punct de vedere antropologic, credinţa poate fi înţeleasă ca fiind „încrederea” pusă în cineva pentru ca acesta să devină vrednic de acea credinţă. Deci este principiul prin care fiinţa umană stabileşte relaţii interpersonale cu ceilalţi, fie că sunt alte persoane sau o entitate superioară.

Credinţa este ceea ce îi permite omului, să aibă încredere în alţii şi în sine, să dobândească atitudini de speranţă şi afecţiune care îi umanizează experienţa de viaţă.

Tărâmul pe care ştiinţa nu-l poate traversa aparţine spiritualităţii sau metafizicii, care ţin în mod natural de tărâmul "credinţei". Cei care urmează o "credinţă dreaptă" cred în relaţia cauzală, conform căreia „bine faci, bine găseşti”, având la bază valori morale precum „Adevăr, Compasiune şi Toleranţă”.

Credinţa dreaptă joacă un rol deosebit de important în menţinerea moralităţii umane la un anumit nivel.