Crimele comunismului. Torţionarul Ion Ficior, faţă în faţă cu procurorii

Anchetat pentru 103 crime comise în perioada comunistă, torţionarul Ion Ficior, fostul comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, este aşteptat joi de procurori pentru a fi informat că i s-a schimbat încadrarea juridică de la genocid, la omor în masă.

Schimbarea încadrării are loc ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Penal, dar şi a deciziei Curţii Constituţionale a României. Pedeapsa rămâne însă aceeaşi, respectiv 25 de ani sau detenţie pe viaţă.

În 24 octombrie 2013, Parchetul instanţei supreme a anunţat că a dispus începerea urmăririi penale faţă de Ion Ficior, pentru genocid, constând în aceea că, în virtutea funcţiilor de comandant şi locţiitor de comandant, deţinute în perioada 1958-1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici aflaţi în Colonia de muncă Periprava.

Deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de sever, care a presupus înfometarea, violenţe fizice, presiuni psihice, privarea de asistenţă medicală, condiţii insalubre în barăci, sancţiuni disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor. Ficior a introdus şi a menţinut un regim de detenţie abuziv şi represiv împotriva deţinuţilor politici, care erau consideraţi atunci o ameninţare la adresa noului regim.

Din cauza condiţiilor inumane din Colonia de muncă Periprava (foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale necesare deţinuţilor bolnavi) şi a normelor de lucru, imposibil de realizat chiar şi pentru muncitorii de profesie, numărul deceselor era foarte mare, fiind înregistrate 103 decese în perioada 1958 şi 1963, când la conducerea unităţii a fost Ioan Ficior.

Toţi cei 103 deţinuţi fuseseră condamnaţi pentru delicte politice. Cele mai multe decese, respectiv 54, au fost înregistrate pentru grupa de vârstă 50-59 de ani. Cel mai tânăr decedat avea 19 ani, iar cel mai în vârstă, 71 de ani. Există 50 de persoane care au supravieţuit după ce au fost închise în Colonia de muncă de la Periprava. Dintre aceştia, 21 foşti deţinuţi politici au dat declaraţii în legătură cu regimul de teroare şi exterminare instituit de Ficior.

Fostul preşedintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru, a susţinut că deţinuţii politici au decedat ca urmare a unor „boli ale mizeriei” cauzate de lipsa hranei adecvate, programul de muncă extenuant şi lipsa acordării asistenţei medicale precum enterocolită cronică sau acută, tuberculoză, pneumonie, afecţiuni cardiace sau afecţiuni ale aparatului digestiv şi excretor.

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjoza, care a fost închis la Periprava, vorbind despre modul abuziv şi inuman în care conducea Ion Ficior acel lagăr de muncă, a relatat astfel cum îl maltrata Ficior pe un deţinut din lagăr: "L-a călcat în picioare cu cizmele lovindu-l în coaste, în cap, numai tumefieri avea săracul – aproape că nu i se mai deschideau ochii şi nu mai distingeai nimic pe faţa lui. Aşa erau cei care ne supravegheau, şefii de închisori şi lagăre. Aveau o plăcere deosebită să ne bată, erau de o cruzime de neimaginat, şi uneori am convingerea că nici soţia şi copiii, cei de acasă nu ştiau ce fac ei acolo".

Caroli Ioan, unul dintre supravieţuitorii lagărului morţii de la Periprava, a povestit cercetătorilor ICCMER că „dacă nu ne făceam norma, seara când ne întorceam la colonie, eram opriţi la poartă de gardieni şi bătuţi. Aveam mâncare două foi de varză cu zeamă. La prânz mâncam arpacaş sau iahnie de fasole. De foame mâncam şi sfeclă furajeră crudă…Am fost bătut de un căpitan pe nume Ficior. Persecuţiile şi bătăile la care eram supuşi se făceau pentru a ne lichida fizic. Aproape zilnic murea câte un deţinut…Exista şi o carceră unde erai obligat să stai permanent în picioare şi drept mâncare primeai apă cu sare”.

Un alt fost deţinut, fostul avocat Alexandru Roşcoban, a arătat că „deţinuţii erau nevoiţi să mănânce porumb crud…în fiecare zi la stuf mureau câte doi deţinuţi din cauza condiţiilor mizere în care munceau şi trăiau… Dacă nu făceam norma de muncă, gardienii ne băteau. Am fost bătut de gardieni cu cozi de lopată”.