Corabia „nebunilor” dreptei şi visul prezidenţial

Liderii PDL simt că partidul are echipă şi valoare. Ba chiar are un posibil candidat la prezidenţiale, fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu, un fel de Klaus Iohannis al PDL, devenit peste noapte remorcă electorală şi numărul doi în partid. Coagularea dreptei se poate face doar în jurul unui candidat PDL. Reformiştii au dispărut. Mişcarea Populară face zgomot ca să se întărească. Iar Antonescu, prezidenţiabilul lipsă, aşteaptă într-un prelungit concediu mutarea la Cotroceni. Aceasta este imaginea dezolantă a dreptei din România. Nici vorba de unitate, nici de idei, nici de interes pentru oameni şi nici de figuri credibile.

Cine va avea prilejul şi privilegiul să-l înfrunte pe Crin Antonescu, omul care doarme liniştit visând că în curând se va muta la Cotroceni şi care îşi mai întrerupe niţel concediul pentru a-i da o replică lui Băsescu în chestiunea naţionaliştilor maghiari care descind electoral în Ardeal?

Elena Udrea cere un candidat şi chiar un partid comun al dreptei care să lanseze un candidat comun la alegerile prezidenţiale. Ea declară că nu vrea să iasă din PDL, dar că partidul trebuie să colaboreze cu preşedintele Băsescu. Este primul paradox. Sunt lideri care (încă) tot nu vor să plece din PDL, chiar dacă sunt apropiaţi de preşedinte. Şi totuşi intangibilele EBA, Udrea şi suspendatul Cristian Preda nu sar în barca Mişcării Populare. Ce să înţelegem de aici? Că nu cred că vor fi primiţi cu braţele deschise sau sunt ţinuţi expres în PDL pentru a slăbi partidul din interior? Până la urmă este de înţeles. Căpitanul Băsescu nu vrea ca nou înfiinţata Mişcare Populară să intre la apă prin primirea Elenei Udrea, care se bucură de un deloc neglijabil capital negativ în ochii populaţiei. Aşa că aceasta ar putea fi una dintre explicaţii.

Deja premierul Ponta încearcă să oprească trendul ascendent şi să facă Mişcarea populară mai puţin populară prin vehicularea foarte deasă în ultimul timp a faptului că preşedintele Băsescu şi echipa sa de la Cotroceni o pregătesc pe Elena Udrea pentru prezidenţiale. Este o mişcare tipică care încearcă discreditarea noii mişcări prin asocierea cu Udrea şi abaterea atenţiei de la neîmplinirile de tot felul ale guvernului său: privatizări eşuate, creşteri de taxe.

Personal nu cred că Băsescu ar face o asemenea gafă, care i-ar îngropa definitiv Mişcarea Populară. Deocamdată preşedintele a declarat că Udrea mai are nevoie de experienţă politică, a se citi spălarea imaginii, pentru Cotroceni şi a vorbit despre preferaţii săi în materie de prezidenţiabili. MRU, Boc şi dacă e vorba de femei, Macovei.

Despre Mihai Răzvan Ungureanu merită notat că a avut o ascensiune fulminantă, ocupând funcţii cheie precum cea de şef SIE şi şef al guvernului, datorită relaţiei foarte bune cu Traian Băsescu. Nu a reuşit însă să-şi creeze un profil de politician. A irosit popularitatea şi notorietatea câştigată în scurtul mandat de premier şi apoi a cumpărat un partid de care nu auzise nimeni şi i-a cerut lui Blaga să-l facă candidatul dreptei. El a înţeles prea târziu că asocierea sa cu Traian Băsescu nu mai este un atu şi s-a desprins târziu.

Nominalizarea lui Boc poate să fie o glumă cel mult. Iar Monica Macovei este o nouă Mona Muscă. A avut o imagine bună, dar Băsescu nu a susţinut-o cu adevărat. În bătălia pentru şefia PDL, Băsescu a sprijinit-o clar pe Udrea, în dauna reformiştilor, arătând că nu doreşte nicio schimbare. Aici vine punctul interesant. Reformiştii nu mai există în PDL, iar vârful lor de lance Monica Macovei pare să fi trecut acum de partea lui Blaga. Scriam mai demult că după rezultatul dezamăgitor al Congresului PDL, reformiştii Preda, Voinescu, Macovei etc ar trebui să plece din partidul nereformabil PDL unde nu mai au loc şi unde orice reformă este blocată şi să constituie o nouă formaţiune. Tot atunci scriam că alăturarea la Mişcarea Populară nu le-ar creşte însă şansele, ba dimpotrivă. Preşedintele Băsescu i-a ajutat la început de carieră politică, e adevărat, - pe Monica Macovei a făcut-o ministru al Justiţiei, pe Preda consilier prezidenţial - trebuie să-i fie recunoscători, dar acum este momentul să se rupă de el şi să-şi creeze o identitate proprie. Nu mai are cum să-i ajute, ba chiar asocierea cu el, percepţia că sunt oamenii lui, le va dăuna electoral.

Monica Macovei a preferat însă, surprinzător, să rămână în PDL, să nu-l critice atât de mult pe Blaga ca amicul ei Cristi Preda şi să fie pusă pe listele partidului pentru europarlamentare. Ne putem pune întrebarea dacă a fost un gest oportunist sau mai degrabă o dezamăgire legată de susţinerea preşedintelui Băsescu pentru Elena Udrea, cât şi de posibilitatea ca aceasta să treacă la Mişcarea Populară. În schimb, alt reformist, Teodor Baconschi este deja vicepreşedinte la PMP, la fel ca şi Papahagi. Iar Cristian Preda continuă să critice conducerea, chiar şi suspendat. Trist, dar reformiştii au eşuat.

Dreapta este acum ca o corabie plină de nebuni care se bat toţi pe cârmă, riscând să se scufunde împreună. Orgoliile sunt imense. Aroganţa e mare şi nimeni nu vrea să facă concesii. Cârma este însă doar una şi toată lumea se vrea căpitan.

Cât despre PDL, partidul este „puternic”, prea încrezător şi foarte arogant. Prim-vicepreşedintele PDL Cătălin Predoiu a declarat că partidul nu va accepta un candidat comun al dreptei la preşedinţie decât din interiorul sau, iar Vasile Blaga a spus că democrat-liberalii vor merge singuri la alegerile parlamentare şi nu vor mai face „donaţii” partiduleţelor. Declaraţiile acestea sunt la fel de ridicole ca şi atacurile la adresa Mişcării Populare. Eugen Tomac, fost membru PDL, acum preşedinte interimar al Mişcării Populare, este singurul parlamentar democrat-liberal care şi-a câştigat colegiul din prima, în timp ce leadership-ul actual al PDL este format din pierzători şi parlamentari intraţi în legislativ la redistribuire. Deci nu sunt cu nimic mai legitimi decât el, ba dimpotrivă.

„Avem o echipă puternică şi avem oameni valoroşi, avem un partid în care avem o comunicare între centru şi bază. Nu mai merge ca altădată, să fie o locomotivă şi 20 de vagoane, ci trebuie 20 de locomotive, şi sunt atâţia oameni de valoare la vârful PDL”, a spus Cătălin Predoiu. Desigur fostul ministru al Jusiţiei se referea la el însuşi. Dincolo de modestia sa deosebită, uită să spună cum a trecut de la PNL la PDL, cum a fost paraşutat ca Johannis numărul doi într-un partid pentru care a muncit câteva ore. Din păcate pentru el, nu este nicio locomotivă electorală cum a fost Traian Băsescu, n-are nici charismă şi nu este nici vagon, ci un pion într-o încercare de mascare a lipsei de lideri credibili cu care se confrunta PDL de multă vreme.

Vasile Blaga vorbea despre posibilitatea alegerii candidatului PDL la prezidenţiale printr-un gen de alegeri primare, o competiţie reală în interiorul partidului. El s-a pronunţat însă deja asupra favoritului: Predoiu, care a fost adus surprinzător în prim-plan arătând astfel tocmai că PDL nu are proprii prezidenţiabili. Deci primarele ar fi mai mult de formă, ca să arate că existe competiţie şi lideri capabili să intre în această bătălie. Este însă posibil ca acest exerciţiu democratic să fie un simulacru. Cine o să-l contracandideze oare pe Predoiu? Paleologu?

Oricum Cătălin Predoiu nu este nici pe departe omul care să-i facă faţă lui Crin Antonescu în cursa pentru Cotroceni. Antonescu are avantajul de a şti să vorbească bine fără să spună nimic, în timp ce Predoiu e serios, greoi şi plicticos, ca şi Johannis. „ O să avem Cotroceniul, indiferent cu cine din rândurile noastre, dar o să-l avem!”, este convins Predoiu. Din păcate cu un asemenea contracandidat Crin Antonescu se poate duce liniştit la culcare sau în concediu. De fapt, el s-a întors temporar doar pentru ca să-i răspundă lui Traian Băsescu, singura opoziţie pe care o percepe.

Dreapta este acum ca o corabie plină de nebuni care se bat toţi pe cârmă, riscând să se scufunde împreună. Orgoliile sunt imense. Aroganţa e mare şi nimeni nu vrea să facă concesii. Cârma este însă doar una şi toată lumea se vrea căpitan.