Conversaţii periculoase: Cum acţionează mediatorii pentru pace în Kenya (interviu video)
alte articole
Peste 200 de profesionişti în soluţionarea conflictelor din 40 de ţări participă astăzi şi mâine la cel de-al 7-lea Congres Anual de Pace al organizaţiei internaţionale Mediators Beyond Borders (MBB), organizat la Bucureşti. Prabha Sankaranarayan, preşedintele MBB, a explicat într-un interviu acordat Epoch Times cum lucrează organizaţia pe care o conduce cu comunităţile din diferite ţări afectate de conflicte, precum Kenya, pentru a întări capacitatea acestora de pace şi non-violenţă.
Epoch Times: Ce scopuri are organizaţia pe care o conduceţi? Ce proiecte face Mediators Beyond Borders în state precum Kenya pentru a combate radicalizarea?
Unul dintre scopurile venirii noastre la Bucureşti este să stabilim contacte în România, să ne facem prieteni în această parte a lumii. Noi suntem o organizaţie foarte tânără de mediatori şi specialişti în soluţionarea conflictelor care încearcă să transforme conflictele muncind împreună cu comunităţi afectate din lumea întreagă. Oameni din toată lumea lucrează în echipa noastră pentru a dezvolta capacităţi locale de pacificare şi a promova soluţionarea paşnică a conflictelor în diferite comunităţi. Organizaţia noastră este bazată în mare măsură pe voluntariat pentru că sunt oameni care se identifică cu misiunea noastră.
În urmă cu 7 ani, am început activitatea în urma cererii venite de la o tabără de refugiaţi din Liberia. Apoi am fost invitaţi de o comunitate din Sierra Leone şi am început să lucrăm în Columbia, Ecuador, Nepal şi Sudanul de Sud. În fiecare ţară, situaţia este diferită, contextul şi conflictele sunt diferite.
În Kenya am lucrat cu comunităţi de păstori nomazi care au trăit în zone de conflict mulţi ani de zile. Ei ne-au invitat, şi noi nu ne ducem decât unde suntem invitaţi. Noi nu pretindem că avem toate răspunsurile, dar atunci când comunităţile ne invită să-i susţinem, ne ducem. Toate echipele noastre care se duc în comunităţi sunt multidisciplinare formate din avocaţi, mediatori, psihologi, asistenţi sociali, surori medicale, care au abilităţi în peace building şi conflict transformation. Noi am început munca în Kenya în urmă cu trei ani la invitaţia unui şef de trib care ne-a cerut să le întărim păstorilor nomazi capacitatea de pace. Ei veniseră cu ideea unei caravane a păcii pentru a preveni conflicte legate de păşunile unde pasc animalele şi de sursele de apă.
Cum susţineţi eforturile pentru pace ale comunităţilor? Cum contracaraţi radicalizarea tinerilor, care ajung să fie recrutaţi de organizaţii teroriste?
Important este să întărim capacitatea comunităţii de a se opune radicalizării prin consolidarea capacităţii de soluţionare a conflictelor în interiorul acesteia. Este o muncă de prevenţie. Odată ce s-a instituit Caravana păcii, membrii comunităţii şi-au luat nişte angajamente să nu mai organizeze lupte între bovine, să pună capăt violenţelor şi au construit reţele de avertizare timpurie pentru a le preveni. În fiecare săptămână ei se întâlnesc pentru a se asigura că angajamentele n-au fost încălcate. Asta a permis 4 ani de coexistenţă paşnică, în care copii din diferite triburi merg la şcoală împreună, persoane din diferite triburi se căsătoresc. Pe scurt, ei învaţă să trăiască alături de persoane diferite, într-un mediu fără violenţă şi vor să răspândească această experienţă pozitivă.
Şefii de trib şi bătrânii s-au angajat să interzică folosirea armelor şi a luptelor de tauri, chiar dacă securitatea lor este în pericol, deoarece au făcut un angajament ferm pentru non-violenţă.
Cum poate o organizaţie ca a Dvs. să contribuie la împiedicarea unor crime precum carnagiul de la Universitatea Garissa?
Important este să întărim capacitatea comunităţilor de a se opune radicalizării prin consolidarea capacităţii de soluţionare a conflictelor în interiorul acestora.
Nicio ţară sau organizaţie nu poate să facă asta singură. Kenya are o problemă mare cu radicalizarea. Cred că trebuie să ne concentrăm pe prevenţie şi pe cei care au devenit victimele acestei tragedii. Trebuie să lucrăm în comunităţile respective - să le întărim capacitatea de pace şi non-violenţă, să schimbăm informaţii pentru ca să vedem ce practici sunt eficiente. Nu este suficient să avem un răspuns de securitate, de apărare a comunităţilor, ci trebuie să ne asigurăm că nu le dezbinăm şi mai mult.
Ce este esenţial pentru un proces de mediere de succes?
Este nevoie de un angajament pe termen lung. Nu există soluţii rapide pentru că multe conflicte au o istorie lungă. Dacă ignorăm istoria acestor conflicte, nu vom ajunge niciodată la cauzele şi rădăcinile problemelor. Acestea nu trebuie să fie urmărite doar atunci când se întâmplă o tragedie, ci constant.
Pe de altă parte, poliţia din ţări precum Kenya trebuie să colaboreze mai mult cu comunităţile pentru a primi semnalele de avertizare timpurie. În comunităţile în care oamenii sunt conectaţi şi au acces la resurse şi informaţie, nivelul de securitate creşte. Atunci când ei sunt izolaţi şi separaţi, devine dificil pentru că tindem să dezumanizăm cealaltă parte.
Prabha Sankaranarayan este preşedinte al Mediators Beyond Borders, organizaţie care promovează medierea internaţională pentru pace şi formează abilităţi şi competenţe în construirea păcii la nivel regional şi local.
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.