Comemorarea a 300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu

Vineri, 15 august, s-au împlinit 300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714.
Născut în anul 1654, era din partea tatălui - vornicul Papa Postelnicul - strămoş al familiei domnitorului Matei Basarab, iar din partea mamei - Stanca Cantacuzino - nepotul domnitorului Şerban Cantacuzino. Brâncoveanu a avut una din cele mai lungi domnii - 26 de ani - în timpul căreia cultura şi arta au înflorit pe teritoriul Ţării Româneşti: au fost înfiinţate tipografii unde s-au tipărit nenumărate cărţi în limbile greacă, slavonă şi română, s-au construit edificii, în urma sa rămânând un stil arhitectural ce-i poartă numele, bine-cunoscutul stil eclectic brâncovenesc.

Brâncoveanu, mare boier şi moştenitor al unei averi considerabile, ajunge domn în urma morţii subite a lui Şerban Cantacuzino după ce înainte a ocupat o serie de funcţii de seamă precum agă, postelnic, spătar şi logofăt.

În 1696, turcii i-au recunosc domnia pe viaţă, însă peste câţiva ani avea să fie ucis de aceştia. În anul 1711, Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, împreună cu ţarul Rusiei Petru I se ridică împotriva Imperiului Otoman. Brâncoveanu a rămas în expectativă, prins între ţarul căruia îi promisese sprijin şi sultanul al cărui vasal era. Soarta i-o hotărăşte însă comandantul oştilor sale, Toma Cantacuzino, care, fără ştirea domnitorului, a trecut cu armata de partea ruşilor, cucerind Brăila. După această "întâmplare", Brâncoveanu este considerat de turci drept un trădător.

Trei ani mai târziu, în aprilie 1714, Brâncoveanu este mazilit, turcii fiind atraşi şi de averea considerabilă de care dispunea domnitorul: sume uriaşe depuse în băncile din străinătate, numeroase comori, posesiuni în Transilvania etc. Astfel, Brâncoveanu şi membrii familiei sale au fost duşi la Istanbul, închişi în temniţa Edicule, Cele Şapte Turnuri din Istanbul, şi supuşi unor chinuri cumplite precum: întinderea pe roată, strângerea capului cu un cerc din metal, arderea cu fierul înroşit, înţeparea mâinilor şi a picioarelor.

Toate bunurile familiei Brâncoveanu, au fost confiscate, scrie Historia.ro.

Brâncoveanu a fost omorât pe 15 august, 1714. Desculţi şi îmbrăcaţi doar în cămăşi, domnitorul împreună cu cei patru fii şi ginerele său, Enache Văcărescu, au fost obligaţi să meargă pe jos prin oraş până la locul de execuţie. La eveniment au fost invitaţi să asiste şi ambasadori ai unor ţări europene.

Secretarul veneţian la curtea valahă, Del Chiaro, însemna cuvintele lui Brâncoveanu: "Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”.

Turcii i-au decapitat mai întâi pe fiii şi ginerele lui Brâncoveanu, pentru ca domnitorul să poată privi moartea celor dragi, şi la final, capul lui Brâncoveanu s-a rostogolit şi el pe pământ.

Trupurile brâncovenilor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini şi au stat trei zile la poarta Seraiului. Cadavrele au fost pescuite din mare de nişte greci şi duse la o mânăstire bizantină. În anul 1720, văduva domnitorului a adus, pe ascuns, trupul lui Constantin Brâncoveanu la Bucureşti, pentru a-l îngropa la Biserica Sfântul Gheorghe Nou.

Sâmbătă, 16 august, moartea lui Brâncoveanu a fost comemorată la biserica unde este îngropat. La ceremonie au luat parte numeroşi oficiali, printre care premierul Ponta, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, ministrul de Interne, vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul Agriculturii, vicepremierul Daniel Constantin, ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, ministrul Educaţiei, Remus Pricopie etc.