Wang Anshi, controversatul guvernator şi maestrul literaturii dinastiei Song

Wang Anshi (1021-1086 d.Hr.) a fost un reformator guvernamental, filozof şi literat al dinastiei Song. Reforma sa guvernamentală fără precedent pentru implementarea unei game largi de „Politici noi” sau „Legi noi”, l-a făcut să fie perceput drept cea mai controversată personalitate din istoria Chinei, până în prezent.

Implicarea sa activă în mişcarea reformei literaturii prin proza şi poezia sa remarcabilă, i-au adus respect, devenind unul dintre cei „Opt mari maeştri ai dinastiilor Tang şi Song”, în ciuda reformei sale politice idealiste care i-a împins pe colegii săi de breaslă în tabăra oponenţilor.

Wang a ocupat locul al patrulea după susţinerea examenului imperial în serviciul public la vârstă de 21 de ani, petrecând aproape două decenii în calitate de oficial local în regiunile sudice, înainte ca să devină consilier local guvernamental în capitală. Acea perioadă a fost probabil, cea mai bună a dinastiei Song, după mai multe decenii paşnice, iar economia s-a bucurat de o creştere importantă. Astfel, economia a trecut de la stilul tradiţional de auto-suficienţă, pe care guvernul îl controla cu uşurinţă, spre o economie cu mai mulţi bani, asistând la introducerea oficială în circulaţie a banilor de hârtie mai târziu.

Wang a remarcat problemele unei economii cu creştere rapidă dar cu un control slab. Bogaţi îşi creşteau averea oferind împrumuturi cu dobândă mare celor săraci, plătind totuşi un impozit mic. Serviciul public era format din membrii ai familiilor bogate şi regale. Între timp, fricţiunile din nord cu tot mai agresivele împărăţii Tangut Xixia şi Khitan Liao, îi aminteau în mod constant lui Wang de slăbiciunea forţelor militare ale împărăţiei Song.

Wang a venit cu o propunere de reformare a guvernului, însă acţiunile reale au început doar după ce tânărul prinţ de 20 de ani a urcat pe tron în anul 1067 d.Hr., iar Wang a fost numit în funcţia de prim-ministru.

Wang a lansat reforme de amploare numite “Legi noi” în sistemul fiscal, serviciile militare şi civile, care erau considerate pilonii unei dinastii. A încercat să ajute guvernul să joace un rol mult mai activ prin înfiinţarea fondurilor care să ofere împrumuturi cu dobândă mică tăranilor, stabilind o afacere guvernamentală de control a preţurilor bunurilor şi punând în circulaţie bani pentru simularea economiei. Pentru a uşura povara fiscală a săracilor şi a face banii să circule, el a forţat înfăptuirea unui cadastru prin care a obligat proprietarii de pământ ce formau clasa oficială de elită, să achite taxe mai mari. Noua sa politică militară a constat în redistribuirea sarcinilor de apărare şi ale poliţiei locale miliţiilor ţărăneşti din sate, prin reducerea impozitului lor, făcând astfel armata mercenarilor extrem de profesionistă şi eficientă fără a-i creşte numărul.

Scopul reformei lui Wang a fost de a creşte prosperitatea tuturor şi de consolidare a finanţării şi controlului guvernului central. Cu toate acestea “noile sale legi” se aflau în contradicţie cu interesele claselor de elită şi de guvernare, fiind privite ca o revizuire radicală a sistemului guvernamental deţinut de către conservatori şi birocraţi, dar fără niciun câştig rapid şi semnificativ.

Pentru ca noile sale legi să devină mai eficiente, Wang a modificat şi examenul imperial pentru serviciul public. A schimbat temele de la cele clasice şi poetice ale lui Confucius la subiecte mult mai practice, precum dezbaterea politică. Şi-a adus oameni care îi împărtăşeau viziunea în consiliul de stat şi şi-a plasat adepţii în funcţii guvernamentale importante, pentru implementarea politicilor sale cu mare vehemenţă. Au fost selectaţi mulţi oficiali capabili, însă cererea urgentă pentru găsirea reformiştilor a făcut procesul de selecţie mai puţin riguros. Măsura de introducere a concurenţei statului mediului afacerilor private a provocat, de asemenea, dezbateri aprinse în guvern.

Cu sprijinul împăratului, Wang a împins aceste politici printre multe obstacole, atrăgându-şi tot mai multe şi mai multe nemulţumiri din rândul conservatorilor. Foametea dezastruoasă din 1075 din partea de nord a ţării i-a făcut pe mulţi ţărani să-şi părăsească casele, însă mulţi oficiali încă îi urmăreau, obligându-i să ramburseze împrumuturile. Conservatorii au profitat de acest lucru, forţându-l pe Wang să renunţe la poziţia sa. El a fost rechemat la curte în anul următor, însă se afla într-o poziţie mult mai vulnerabilă.

Dându-şi seama că reforma sa era nu avea sorţi de izbândă, Wang s-a retras în 1076, după moartea fiului său. Restul vieţii şi l-a petrecut făcând studii etimologice şi finisând multe dintre poemele şi proza sa remarcabile.

După moartea împăratului, noile politici au fost complet eliminate, Wang decedând şi el la scurt timp.