„China Leaks”: corupţia este reală. Dar regia e semnată Zhou Yongkang, Ţarul Securităţii, care moare greu. Partidul stă să crape

Un nou scandal privitor la oficialii corupţi care au condus Partidul Comunist Chinez a apărut în presă. Internaţional Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), o organizaţie de jurnalişti de investigaţie din Washington, a publicat China Leaks - o listă cu oficiali chinezi care deţin fonduri importante în off-shore-uri.

Cumnatul preşedintelui actual. Fiii fostului prim-ministru. Copii de foşti demnitari, chiar din familia lui Deng Xiaoping. Proprietari de companii offshore pentru afaceri fără control. Iată o parte a feţei criminale a comunismului chinez, prezentată de o anchetă internaţională.

Scandal cauzat de luptele pe viaţă şi pe moarte din Partid

La o privire mai atentă însă, pentru analiştii vieţii politice din China este lesne de observat că toţi cei care au ajuns în paginile ziarelor aparţin aripii "reformiste" a Partidului Comunist Chinez (PCC) sau sunt rude ale acestora.

Cei de la conducerea Chinei alcătuiesc una dintre cele mai ascunse şi înşelătoare grupări din lume. Scandaluri atât de importante precum China Leaks n-au cum să se scurgă în presă decât ca urmare a unei mişcări de la "Centru". Partidul Comunist Chinez nu poate combate corupţia, pentru că din asta se hrăneşte. Corupţi sunt toţi cei aflaţi la vârful lanţului trofic în China. De ce apar atunci numai membrii aripii "soft" a Partidului?

Uşor de explicat. Scandalul China Leaks, uimitor prin gradul de corupţie pe care îl relevă, nu este din păcate decât un alt incident prin care luptele de putere din sânul Partidului se regăsesc în paginile marilor ziare, fără ca acestea să bănuiască măcar, aşa cum de curând s-a întâmplat în cazul magnatului chinez care a declarat că doreşte să cumpere New York Times.

După venirea la putere a noului preşedinte, Xi Jinping, PCC este zguduit de crunte lupte de putere mai mult ca niciodată. În interiorul Partidului există două tabere - una aşa-zis reformistă, formată în jurul fostului premier, Wen Jiabao, a fostului preşedinte Hu Jintao, şi una dură - strânsă în jurul Ţarului Securităţii, Zhou Yongkang, a lui Jiang Zemin, fost preşedinte înaintea lui Hu Jintao - şi a lui Bo Xilai. Aşa numita "bandă din Shanghai".

Corupte sunt amândouă grupările. Ce îi desparte însă este implicarea aripii dure în cea mai mare campanie de crime, comisă în China după anii '80: genocidul împotriva mişcării Falun Gong. Numărul masiv al aderenţilor mişcării, opoziţia lor paşnică plină de sacrificii, în stil chinezesc, a uimit analiştii şi a redus la pulbere încercarea lui Jiang Zemin din 1999 de a eradica mişcarea spirituală care a câştigat inimile chinezilor.

Odată ce liderii comunişti neimplicaţi în campania de genocid au realizat că Partidul nu poate învinge Falun Gong, au început să caute disperaţi căi de a salva Partidul, sau ce mai rămâne din el. Dar nu pot face nimic decât dacă îi debarcă pe criminali. Care rezistă.

De necrezut aşa cum pare, aceasta este adevărata cheie a luptelor din interiorul Partidului, ignorată de mai toate organizaţiile media din lume. Noi la Epoch Times avem însă avantajul surselor interne la vârf şi vom continua să vorbim despre acest adevăr uluitor: o mulţime de oameni paşnici vor cauza prin sacrificiul lor dezinteresat căderea celui mai mare regim comunist al Planetei.

Lovituri de stat de care presa nu pomeneşte

Atunci când Xi Jinping a început să preia puterea, aripa dură a încercat o lovitură de stat. Atentate s-au mai comis şi asupra lui Hu Jintao. Dar de data aceasta lucrurile au fost atât de dramatice încât Xi Jinping a trebuit să stea ascuns timp de două săptămâni. Implicaţi au fost de data aceasta Bo Xilai - cel condamnat de curând pentru corupţie, dar şi Zhou Yongkang, Ţarul Securităţii - care a fost pus sub arest la domiciliu de curând.

Dacă arestarea şi condamnarea lui Bo Xilai au fost posibile şi au zgâlţâit uşor Partidul, condamnarea lui Zhou Yongkang, care controlează zone vaste din aparatul de Securitate şi Justiţie, va determina probabil fisuri adânci în sânul Partidului Comunist, care îi vor cauza pieirea.

Şi acum, scandalul China Leaks

Pe listele publicate de ICIJ se află Jiagui Deng, cumnatul actualului preşedinte Xi Jinping. Acolo există Wen Yunsong şi Liu Chunang, respectiv, fiul şi ginerele fostului prim-ministru Wen Jiabao, care a rămas în funcţie până în 2013. Lista cuprinde cel puţin 15 persoane printre cele mai bogate din China şi Hong Kong: membri de partid, manageri de top din companii de stat implicate în scandaluri de corupţie, în trafic de organe, toate unite de tentaţia conturilor securizate din Caraibe sau Polinezia.

Dosarul anchetei ICIJ oferă o imagine şocantă a corupţiei din Beijing. Există acolo: petrol, minerit, panouri solare, arme. Conform unor estimări, între 1.000 şi 4.000 de miliarde de dolari care au dispărut, au părăsit ţara deja din 2000.

Să luăm cazul lui Deng Jiagui. Soţul surorii mai mari a preşedintelui Xi Jinping, Deng este acum un multi- miliardar în dolari, cu investiţii în clădiri şi metale preţioase pentru producerea de telefoane mobile. La activităţile din ţară se adaugă cele neclare în Caraibe, unde deţine 50 la sută din Excellence Effort Property Development, născută în Insulele Virgine Britanice. Şi cui aparţine restul? Un alt off-shore, tot în aceste insule de aur, care este condus de Li Wa şi Li Xiaoping: doi magnaţi, distinşi pentru faptul că şi-au atribuit un complex comercial în Shenzhen de 2 miliarde de dolari.

În conformitate cu dosarul ICIJ şi Wen Yunsong, fiul fostului prim-ministru Wen Jiabao, are un interes în Insulele Virgine Britanice. În 2006, el a înfiinţat Trend Gold Consultants, cu ajutorul discret al Credit Suisse, biroul din Hong Kong. Descendentul fostului prim-ministru a fost educat în Statele Unite, a devenit un expert în "venture capitalism" (capital de risc pentru noi companii hi - tech) şi apoi a fondat o companie (în China) de "private equity", până când, în 2012 a devenit preşedinte de China’s Satellite Communications, un lider de telecomunicaţii în Asia, cu capital de stat.

În aceeaşi situaţie se află şi Wen Ruchun, cealaltă fiică a lui Wen Jiabao. Cunoscută sub numele de Lily Chang, este prinsă într-un scandal menţionat de New York Times, pentru o afacere de 1,8 milioane dolari, plătită de către JP Morgan Chase unei companii, Fullmark Consultants.

Jurnaliştii ICIJ au descoperit că soţul lui Lily Chang, Liu Chunhang, fostul director al Morgan Stanley, este sufletul companiei Fullmark Consultants, fondată în 2004 în Insulele Virgine: adică este "director", sau administrator şi acţionar până în 2006, chiar până atunci când "a fost angajat de către o agenţie guvernamentală care supraveghează piaţa de capital din China".

Printre ceilalţi "jucători" din ancheta “China Leaks” se află Fu Liang, fiul lui Peng Zhen, o figură istorică a Partidului Comunist, unul dintre promotorii Revoluţiei culturale din anii '60, împreună cu Mao Tsedun, apoi căzut şi în final reabilitat de Deng Xiaoping cu care va face parte din grupul celor "opt seniori" autorii deschiderii pieţei libere. Liang a fost unul dintre primii care a profitat de noul curs, dând naştere, între '97 şi 2000, a cinci companii off-shore în Insulele Virgine Britanice şi care a recurs la South Port Development pentru a cumpăra un hotel de lux în Filipine.

Scandalul din conturile în străinătate dezvăluie "partea întunecată" a creşterii chineze. Mulţi analişti subliniază că aceasta este "o practică comună" pentru companiile chineze: de a deschide conturi offshore în scopul de a-şi vinde produsele în străinătate fără a plăti impozitele. În acest fel ei acumulează capital care apoi se re-întoarce în ţară sub formă de investiţii (care sunt supuse impozitării cu mult mai puţin decât cele pentru exporturi) sau îşi păstrează banii în afara Chinei.

Căderea Partidului nu va implica numai schimbări în China. Numeroase organizaţii occidetale, financiare, politice, de lobby, unele cunoscute, altele obscure dar extrem de puternice, vor fi afectate. Lupta Partidului Comunist Chinez cu Falun Gong va declanşa cea mai mare transformare pe care a văzut-o societatea modernă.