Cum a ajuns Wang Lijun să fugă la Consulatul SUA

Internetul din China abundă de speculaţii şi comentarii referitoare la fuga lui Wang Lijun la Consulatul SUA
Wang Lijun, fostul şef al Biroului Securităţii Publice din Chongqing în martie 2011. (Feng Li / Getty Images)
Epoch Times România
14.02.2012

Încă nu se ştie în mod clar ceea ce s-a întâmplat în ziua în care Wang Lijun a fugit la Consulatul SUA, însă internetul din China abundă de speculaţii şi comentarii pe această temă. Şi oficialilor americani le lipsesc informaţiile despre ceea ce s-a întâmplat, urmând să se facă o investigaţie a Congresului cu privire la acest eveniment.

Wang este fostul viceprimar şi şef al poliţiei metropolei Chongqing situată în sud-vestul Chinei. El a fost mâna dreaptă a lui Bo Xilai [1], şeful Partidului Comunist din oraş, cunoscut ca un extremist comunist dur, care s-a zbătut să câştige un loc în Comitetul Permanent al Biroului Politic, grupul de nouă persoane care se află la vârful ierarhiei Partidului.

Wang a fost brusc retrogradat din funcţia sa pe data de 2 februarie şi însărcinat să se ocupe de “cultură, educaţie şi protecţia mediului.” Pe data de 5 februarie el a vorbit despre importanţa responsabilităţilor pe care le implică noua sa funcţie la Universitatea Chongqing, precum şi în alte locaţii. Nimeni nu a bănuit că în ziua următoare el va fugi la Consulatul american din Chengdu.

Următoarea relatare cu privire la ceea ce s-a întâmplat atunci când Wang a încercat să fugă a fost publicată pentru prima dată pe Weibo, un microblog chinez, în zece postări separate, de către un uşer pe nume Sun Dapao. De atunci relatarea lui Sun a fost blocată însă ea a ajuns să fie larg răspândită pe internetul din China. Autenticitatea ei rămâne încă neverificată.

După ce Wang a ajuns acasă la ora 5:00 după-amiază, în ziua de 6 februarie, ofiţerul [însărcinat cu supravegherea locuinţei lui Wang] a raportat că “Totul este normal” şi trei dintre cele şase grupuri ale echipei de supraveghere s-au retras. Cele trei grupuri rămase erau plasate în faţa, în spatele clădirii şi ca rezervă. Fiecare grup era format din trei ofiţeri.

De la geamurile sale, Wang a observat situaţia de afară. Jumătate de oră mai târziu, în timp ce paza se relaxase, el a părăsit clădirea deghizat într-o bătrână, apoi a condus calm la volanul unei maşini pregătite de dinainte, care avea un număr de înmatriculare obişnuit. După aceea, a înlocuit tăbliţa de înmatriculare cu una a poliţiei din Chongqing şi a condus mai departe.

Când se afla în apropiere de Chengdu, Wang l-a sunat pe consulul general al SUA din Chengdu de pe un telefon celular cu cartelă: “Sunt viceprimarul oraşului Chongqing, Wang Lijun. Vreau să cer azil politic. Voi ajunge în curând în Chengdu.”

Treizeci de minute mai târziu, în jurul orei 9:00 seara, pe data de 6 februarie, Wang Lijun, viceprimarul oraşului Chongqing al Republicii Populare Chineze, a ajuns la Consulatul General al SUA din Chengdu.

Consulul general al SUA, Peter Haymond (alias Cao Cao), şi câţiva consuli adjuncţi îl aşteptau şi l-au primit în sala de conferinţe. După sosirea sa, Wang a solicitat imediat azil politic. Ca şi probe [în susţinerea faptului că viaţa îi este în pericol] Wang a arătat poze ale subordonaţilor săi care au fost arestaţi pe ascuns şi torturaţi până au fost ucişi, şi un material video despre complotul lui Bo Xilai de a-l ucide pe Wang, mascând aceasta într-o sinucidere, accident de maşină, dispariţie sau împuşcare mortală în timpul unei evadări legate de infracţiuni false.

După o lungă discuţie, oficialii Statelor Unite i-au spus lui Wang: “Am înregistrat cererea dumneavoastră de azil politic, însă trebuie să i-o transmitem lui Gary Locke, ambasadorul SUA la Beijing, care va hotărî asupra cererii dumneavoastră. Sperăm că înţelegeţi.”

Gary Locke, după ce a primit un raport telefonic de la consulul general din Chengdu la ora 11:00 noaptea, a întocmit imediat un raport detaliat către Casa Albă.

Între timp, cu ajutorul unor aranjamente ale consulatului SUA şi folosind un limbaj codat, Wang a luat legătura cu familia sa şi i-a anunţat că este în siguranţă.

La ora 5:00 dimineaţa, pe data de 7 februarie, ambasadorul Locke l-a anunţat oficial pe consulul general din Chengdu că lui Wang i-a fost respinsă cererea de azil politic de către Casa Albă.

Însă guvernul SUA l-a autorizat pe Locke să îi acorde lui Wang asistenţă umanitară. La ora 6:00 dimineaţa, oficialii SUA l-au însoţit pe Wang la micul dejun pentru a discuta despre cum sa îl ajute. Propunerea lui Wang a fost aceea să se predea [conducerii] centrale a Partidului Comunist Chinez (PCC), dar nu lui Bo Xilai.

Wang i-a spus consulului SUA: “Încerc să scap şi să nu fiu asasinat politic de Bo Xilai, de aceea mă ascund la consulatul american.”

Consulul SUA a fost de acord că aceasta era singura explicaţie pe care Partidul Comunist ar accepta-o.

La ora 8:00 dimineaţa (ora Beijingului) pe data de 7 februarie, Gary Locke a anunţat PCC-ul. PCC a trimis imediat pe cineva din cadrul Ministerului Securităţii de Stat la Chengdu, pentru a-l duce pe Wang în siguranţă la Beijing. [Informaţiile furnizate de] Wang puteau fi folosite pentru investigarea lui Bo Xilai, Huang Qifan [primarul din Chongqing] şi oamenii lor.

La ora 7:00 dimineaţa, echipa de supraveghere [situată la reşedinţa lui Wang] şi-a dat seama că acesta nu dormise acasă. Prin intermediul unui informator de la Beijing, Bo aflase deja că Wang fugise la Consulatul General al SUA din Chengdu.

Bo i-a cerut imediat lui Huang Qifan să trimită 70 de maşini de poliţie în Chengdu. Văzând consulatul înconjurat de poliţie, consulul general al SUA din Chengdu l-a contactat de urgenţă pe ambasadorul Locke la Beijing, care a anunţat PCC că poliţia înconjurase Consulatul american din Chengdu.

PCC a ordonat imediat secretarului de Partid din Provincia Sichuan să se ocupe de siguranţa lui Wang, precum şi de siguranţa personalului Consulatului american. Ei au desfăşurat la faţa locului echipele de la Securitatea Naţională a Provinciei Sichuan şi poliţia pentru a îndepărta din Chengdu poliţia din Chongqing în timp ce se aştepta sosirea oficialului de la centru [Ministerul Securităţii de Stat din Beijing].

La ora 12:00, poliţia din Chongqing, condusă de Huang Qifan a fost îndepărtată din Chengdu.

La ora 2:00 după-amiază, Qiu Jin, ministru adjunct la Ministerul Securităţii Publice a ajuns împreună cu personalul ministerial în Chengdu şi a preluat comanda.

La ora 3:00 după-amiază, Qiu a stabilit o întâlnire cu Bo Xilai, căruia i-a cerut o explicaţie.

O oră mai târziu, Qiu i-a transmis telefonic lui Wang Lijun un mesaj din partea lui Hu Jintao: “Problema ta va fi rezolvată în mod corect de către PCC, nu vom acuza o persoană bună, nici nu vom ierta o persoană rea.”

Wang i-a răspuns că doreşte să fie cercetat de către PCC: “Nu îmi voi nega crimele, însă acelea care nu sunt ale mele, nu le voi admite niciodată. Voi depune o plângere împotriva lui Bo şi a familiei sale pentru corupţie.”

Între orele 4:30 şi 5:30 după-amiază, Wang s-a întâlnit cu consulul general american şi a furnizat Statelor Unite o serie de documente.

La ora 6:00 după-amiază, Wang a părăsit de bună voie Consulatul General al SUA din Chengdu.

La ora 8:00 dimineaţa, Wang a fost escortat la Beijing de către ministrul adjunct al Ministerului Securităţii Publice.

Deşi ceea ce s-a întâmplat în interiorulul consulatului de la Chengdu nu poate fi confirmat, Bill Gertz de la Washington Free Beacon, citând un oficial SUA al cărui nume nu l-a furnizat, a raportat că administraţia Obama i-a refuzat cererea de azil politc a lui Wang Lijun din teamă de a nu supăra regimul chinez.

Tot Gertz raportează că congressman-ul SUA Dana Rohrbacher (D-CA), preşedinte al subcomitetului Afacerilor Externe de supraveghere şi investigaţii a Congresului, a promis că subcomitetul pe care îl conduce va investiga modul în care a fost soluţionat cazul lui Wang.

[1] Bo Xilai, fiul unui membru senior al Partidului Comunist Chinez (PCC), este în prezent şeful PCC din oraşul Chongqing. Între anii 2004 şi noiembrie 2007 a fost ministru al Comerţului, după ce anterior fusese primar al oraşului Dalian şi guvernator al provinciei Liaoning

Deşi prezentat de multe ori ca făcând parte din noua generaţie de lideri ai Chinei, fiind carismatic şi mereu relaxat în faţa presei, se crede că aceasta este doar o faţadă, în realitate Bo Xilai este crud şi nemilos, având un comportament imoral în spatele camerelor de filmat, iar cartea sa vizită este extrem de pătată în privinţa drepturilor omului.

Potrivit rapoartelor internaţionale şi informaţiilor furnizate de membrii grupării Falun Gong, cel mai aspru persecutat grup din China de astăzi, în calitate de primar al oraşului Dalian, Bo Xilai a urmat politica de persecuţie la "sânge" iniţiată de Jiang Zemin, transformând oraşul Dalian într-unul dintre locurile cele mai sumbre pentru practicanţii Falun Gong. Acelaşi lucru s-a întâmplat când Bo Xilai a funcţionat ca guvernator al provinciei Liaoning, această provincie dovedindu-se a fi una dintre zonele în care persecuţia era cea mai severă. El a condus lagărul de muncă forţată Masanjia, cunoscut pentru metodele sale brutale de tortură asupra practicanţilor. Lagărul este locul unde practicantele Falun Gong au fost aruncate în celule cu deţinuţi bărbaţi de drept comun, pentru a fi violate în grup, conform Centrului de Informaţii al Falun Dafa.

Aceasta a determinat ca vizitele sale în afara Chinei să fie întâmpinate de proteste din partea grupărilor care susţin drepturile omului, fiind în prezent acuzat de crime împotriva umanităţii în cadrul unor plângeri penale înaintate de victime Falun Gong sau rude ale victimelor, în state din întreaga lume.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor