Sparge vaza pentru a lovi şobolanul: Procesul lui Bo Xilai

Reuters a raportat modul în care fostul membru al Biroului Politic căzut în dizgraţie, Bo Xilai, a refuzat să coopereze cu autorităţile regimului chinez care încearcă să-l judece. Apoi, alte mass-media din Occident au preluat subiectul. Unii au raportat că Bo este în greva foamei.

Au existat, de asemenea, rapoarte care aveau un punct de vedere opus. De exemplu, Jiang Weiping, jurnalistul pe care Bo l-a închis timp de şase ani pentru că a raportat faptele de corupţie ale oficialului, a precizat că Bo nu a fost cooperant la început, dar mai târziu şi-a schimbat atitudinea. Acum Bo cooperează pe deplin cu ancheta, a declarat Jiang.

De ce contează cooperarea lui Bo? Fără cooperarea lui Bo, procesul său nu poate servi scopurilor regimului.

John Garnaut, corespondentul din China pentru Fairfax Media, a raportat că unul dintre asociaţii lui Bo Xilai a declarat că manipularea cazului este o provocare pentru Partidul Comunist, însă nu şi pentru Bo: "Partidul este cel care are un cartof foarte fierbinte în mâinile sale, nu Bo Xilai".

Fie că Bo cooperează, fie că nu, Partidul are întotdeauna modalităţi de a-şi zdrobi proprii membri. Aproape nimeni nu a supravieţuit prin rezistenţă la acuzaţiile şi interogatoriul Partidului. Un om puternic precum Deng Xiaoping şi-a scris auto-incriminarea fără ezitare, după ce a fost condamnat sub conducerea lui Mao Zedong: "Niciodată nu se inversează verdictul".

Insă Deng Xiaoping a fost norocos. Liu Shaoqi, pe atunci preşedintele Republicii Populare Chineze, nu a primit nicio şansă de a cere îndurare şi a avut o moarte mizerabilă, la ordinul lui Mao Zedong.

Cu toate acestea, întregul mediu politic din China s-a schimbat dramatic după ce Mao Zedong a murit. Nimeni nu are puterea absolută pe care a avut-o Mao.

Bo Xilai nu este doar un simplu membru al Biroului Politic. Acesta are susţinători atât printre oficialii obişnuiţi, cât şi printre cei de nivel înalt din Partid, în special la nivelul de vârf al conducerii partidului. Chiar dacă unul dintre susţinătorii cei mai importanţi ai lui Bo, Zhou Yongkang, s-a retras, Zhou şi-a păstrat influenţa prin intermediul celor care tocmai au devenit parte a noii conduceri.

Procesul Bo Xilai riscă să condamne însuşi PCC

Bo Xilai nu duce lipsă de potenţiali susţinători în cadrul noii conduceri. Ideologia şi politica lui Bo se pliază foarte bine pe linia Partidului Comunist Chinez.

Cooperant sau nu, Bo Xilai rămîne un cartof fierbinte. Procesul lui Bo Xilai riscă să condamne însuşi Partidul Comunist. Ascensiunea şi crimele lui Bo Xilai sunt strâns legate de povara dusă de PCC din cauza naturii şi istoriei sale.

Întârziere neobişnuită

Majoritatea oamenilor sunt de acord că procesul lui Bo a fost amânat prea mult timp. De obicei, Partidul rezolva lupta din interior înaintea Congresului Naţional al Partidului. Sau, mai degrabă, în primii ani când nu se stabilea exact programul Congresului Naţional al Partidului, se amâna Congresul până când se rezolva disputa internă.

Condamnarea lui Bo Xilai a avut loc în timpul conducerii Hu Jintao & Wen Jiabao. Nu aveau niciun motiv să îi predea această chestiune noului şef al Partidului, Xi Jinping, chiar dacă Xi şi-a exprimat probabil dorinţa în acest sens. Este o perioadă de trei luni de la cel de-al XVIII-lea Congres al Partidului din noiembrie până la Congresul Naţional al Poporului din martie, atunci când va fi încheiat transferul de putere final. Era destul timp pentru a începe procesul.

Reuters a raportat că fostul oficial al PCC - Bao Tong - a precizat că "nu e normal, a trecut prea mult timp. Acest lucru nu este bun pentru imaginea Partidului".

Întârzierea nu este singura problemă. În cazul în care Bo refuză să coopereze, dacă el nu vrea să declare la tribunal ceea ce i se cere să declare, un proces public sau deschis ar putea să însemne mai mult rău decât beneficiu pentru Partid. Dar, în acelaşi timp, un proces secret este inacceptabil atât pentru public cât şi pentru Partid.

Crimele lui Mao Zedong şi ideologia Revoluţiei Culturale nu au fost niciodată în mod oficial criticate şi declarate ilegale în China.

Proces politic sau penal

După cum a raportat John Garnaut, un prieten apropiat al familiei lui Xi Jinping a declarat că acest caz va avansa precum a fost planificat, după Congresul Naţional al Poporului de luna viitoare. Autorităţile au confiscat 22,7 milioane de yuani (3,5 milioane de dolari) din casa lui Bo de la Beijing şi i-a prezentat acestuia o mărturisire a asociatului său apropiat de afaceri Xu Ming, a declarat sursa.

Dovada de corupţie nu este esenţială. Bo Xilai poate învinge cu uşurinţă acuzaţiile prin expunerea modului în care alţi liderii de top şi-au dobândit averile ilegal. Această acţiune nu l-ar salva pe Bo, dar ar ruina cu siguranţă procesul.

Fostul primar al Beijing-ului, Chen Xitong şi fostul şef al Partidului din Shanghai, Chen Liangyu par a fi cazuri precedente de corupţie pentru cazul lui Bo. Aceştia, ca şi Bo, au fost oficiali de rang înalt. Ambii au fost daţi jos din motive politice, prin acuzaţii de corupţie.

Dar asemănările se încheie acolo. Niciunul nu reprezenta vreo linie politică în cadrul Partidului. Aceştia au fost victime ale puterii politice, dar nu au fost figuri politice. Cu alte cuvinte, nimănui nu îi păsa.

Fostul şef al Partidului şi un oponent al masacrului din Piaţa Tiananmen, Zhao Ziyang, a fost pus sub arest la domiciliu timp de 15 ani, dar nu a fost în mod oficial acuzat şi judecat.

Jiang Qing, soţia lui Mao, şi gaşca ei au fost singurii lideri care au fost judecaţi politic. Acest lucru face cazul lor singurul care se poate compara cu procesul lui Bo.

Gaşca lui Jiang Qing a reprezentat Revoluţia Culturală, ideologia lui Mao şi pe însuşi Mao. Acesta a fost, evident, un proces politic, dar de-abia dacă a avut succes. Eu cred că dacă Jiang Qing sau ideologul Zhang Chunqiao aveau şansa de a se apăra în mod liber în faţa instanţei, procurorii şi judecătorii nu ar fi putut câştiga disputa.

Ceea ce a câştigat procesul a fost sprijinul oamenilor. La acel timp, atât noua conducere cât şi poporul chinez nu agreau Revoluţia Culturală şi Partidul avea nevoie de un ţap ispăşitor.

Din moment ce nu au reuşit să dea vina pe Mao din diferite motive, Gaşca celor Patru a devenit ţapul ispăşitor al lui Mao Zedong. Dificultatea cu care se confrunta Deng Xiaoping şi instanţa de judecată a fost de a găsi modul prin care să-l separe pe Mao de gaşca lui. Aceştia au reuşit la vremea respectivă, dar făcând asta, au creat, de asemenea, o bombă cu ceas.

Cruţă şobolanul pentru a salva vaza

PCC se confruntă cu o lipsă de legitimitate. În istoria chineză, răsturnarea unui guvern sau imperiu vechi este acceptabilă, dar este nevoie de o autoritate mai mare pentru a guverna un imperiu sau un guvern. În antichitate, guvernarea împăratului era autorizată de către Cer, în timp ce guvernele societăţii moderne sunt mandatate de alegători.

Deoarece PCC neagă atât voinţa Cerului cât şi pe a alegătorilor, are nevoie de înlocuitori. Mao a folosit conceptul "revoluţiei continue" până la moartea sa şi sfârşitul Revoluţiei Culturale. Deng Xiaoping a folosit dezvoltarea economică. Jiang Zemin a folosit naţionalismul.

Nu contează cum este ambalată guvernarea PCC, legitimitatea PCC vine de la revoluţia comunistă condusă de Mao Zedong. De aceea, crimele lui Mao Zedong şi ideologia Revoluţiei Culturale nu au fost niciodată criticate în mod oficial şi declarate ilegale în China, aşa cum au făcut germanii cu naziştii.

Dacă conducerea PCC vrea să scape de Bo Xilai din punct de vedere politic, trebuie să critice ideologia lui Bo, care însă s-a bazat pe campanina de cântece patriotice lansată de el - "Cântând Roşu" - un proiect de popularizare a cântecelor maoiste. Este foarte puţin probabil să se întâmple asta.

Recent, Xi Jinping a declarat că primii şi ultimii 30 de ani de guvernare ai PCC nu sunt în conflict ideologic, cu alte cuvinte, faptul că Partidul a îmbrăţişat capitalismul ar decurge cumva din ideologia comunistă. Declaraţia lui nu înseamnă că lui Xi îi plac cu adevărat primii 30 de ani ai Partidului de sub Mao, ci mai degrabă că nu are de ales.

Există alte acuzaţii grave, care îi pot ţine cu uşurinţă pe susţinătorii lui Bo Xilai la distanţă şi îi poate reduce la tăcere. Acesta a încălcat Constituţia Chinei şi legile în timpul implicării sale în persecuţia împotriva Falun Gong, prin campania sa intitulată "Distrugerea celor Răi", care se presupunea că viza mafioţi dar care ţintea spre concurenţa lui Bo în afaceri, precum şi presupusa lui implicare în recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong.

Există legi chineze în vigoare prin care se condamnă astfel de infracţiuni. Dar, astfel de infracţiuni au fost comise în fiecare zi din ultimii 13 ani şi în fiecare colţ al Chinei.

În ceea ce priveşte acuzaţia de corupţie, ea poate fi, de asemenea, cu uşurinţă urmărită în anii anteriori în cadrul politicilor PCC. În timp ce corupţia a fost permisă în timpul lui Deng Xiaoping, aceasta a devenit obligatorie pentru cadre în timpul lui Jiang Zemin.

Dacă s-ar face o listă cu toate crimele pe care le-a comis Bo Xilai - indiferent dacă sunt delicte politice sau penale - ele îşi au rădăcinile în perioada anterioară, în ideologia PCC. De aceea procesul lui Bo este un cartof fierbinte. În chineză, este denumit "tou shu ji qi". Expresia înseamnă că e greu să nu spargi vaza atunci când încerci să loveşti şobolanul.

Nota editorului: Când fostul şef al poliţiei din Chongqing , Wang Lijun, a fugit să-şi salveze viaţa la Consulatul SUA în Chengdu pe 6 februarie 2013, a pus în mişcare o furtună politică ce nu s-a diminuat. Lupta din spatele scenei se schimbă în funcţie de atitudinea pe care o iau oficialii privind persecuţia împotriva Falun Gong. Fracţiunea cu mâinile pătate de sânge - oficialii promovaţi de fostul şef al PCC Jiang Zemin în scopul de a realiza persecuţia - caută să evite asumarea responsabilităţii pentru crimele lor şi să-şi continue campania. Alţi funcţionari refuză să mai participe la persecuţie. Evenimentele reprezintă o alegere clară pentru funcţionarii şi cetăţenii din China, precum şi pentru oamenii din întreaga lume: fie să susţină, fie să se opună persecuţiei împotriva Falun Gong. Istoria va înregistra alegerea făcută de fiecare persoană.