În exclusivitate: De ce Bo Xilai a căzut şi Xi Jinping a dispărut (partea 1)

O luptă pentru putere în ierarhia superioară a Partidului Comunist Chinez (PCC), ce durează de 13 ani, s-a agravat, iar liderii PCC au ajuns în momentul în care trebuie să ia o decizie.

Sentimentul de aşteptare este general. Pe măsură ce incidentul Wang Lijun-Bo Xilai s-a consumat, poporul chinez având parte de dezvăluiri una dupa alta, oamenii au început să se trezească şi doresc acum să cunoască adevărul despre ce se află în spatele evenimentelor.

Study Times, publicaţia şcolii PCC – locul unde liderii de partidul sunt instruiţi – a scris într-un articol publicat în 2 iulie că China se confrunta cu schimbări majore, "cum nu s-au mai văzut vreodată în ultimii trei mii de ani."

În acest moment, toţi ochii sunt îndreptaţi spre procesul lui Bo Xilai pentru a vedea cum va fi el pedepsit. Situaţia este complicată. Bazându-se pe surse familiare cu discuţiile de la cele mai înalte niveluri ale partidului, Epoch Times raportează această poveste în curs de desfăşurare.

Bo Xilai a fost liderul de partid din oraşul de nivel provincial Chongqing, în partea central-vestică a Chinei, şi un lider al aripii stângi a partidului. Wang Lijun a fost viceprimarul, şeful de poliţie şi sluga lui Bo. Când Wang l-a informat pe Bo despre vina soţiei sale, Gu Kailai, cu privire la uciderea omului de afaceri britanic Neil Heywood, Bo l-a retrogradat pe Wang şi i-a arestat pe cei apropiaţi de şeful de poliţie, omorând câţiva dintre ei.

Temându-se pentru viaţa sa, Wang a fugit la Consulatul SUA din Chengdu, pe 6 februarie. Tentativa lui de dezertare a dezvăluit poporului chinez lupta care are loc în ierarhia superioară a PCC.

Pedepsirea lui Bo a urmat curând. Pe 15 martie, el a fost demis din posturile deţinute în partid şi supus unui interogatoriu abuziv din partea partidului, interogatoriu numit shuanggui. După luni de suspans şi semnale contradictorii, mass-media de stat a raportat pe 28 septembrie că Bo va fi scos din partid şi judecat într-un tribunal penal pentru "încălcări disciplinare grave" referitoare la corupţie şi indecenţă sexuală.

Anunţarea publică a acuzaţiilor a fost iniţiativa unei conduceri divizate, care nu era încă pregătită să rezolve situaţia. Liderii de vârf ai partidului ştiu ce a relevat Wang după tentativa de dezertare din Chengdu: Bo, împreună cu ţarul securităţii interne Zhou Yongkang, au planificat o lovitură de stat împotriva viitorului lider al partidului, Xi Jinping. Liderii de partid ştiu de asemenea că Bo este persoana cheie din spatele unei atrocităţi în masă: recoltarea forţată de organe pe viu de la practicanţii Falun Gong.

Soarta lui Bo este crucială pentru lupta îndelungată dintre actualul lider al partidului Hu Jintao, premierul Wen Jiabao, Xi Jinping şi susţinătorii lor, pe de o parte, şi facţiunea formată de fostul lider PCC Jiang Zemin, pe de altă parte. Această luptă îi implică acum pe toţi înalţii funcţionari ai PCC, fie ei activi sau pensionaţi.

Evitarea responsabilităţii

Decizia lui Jiang Zemin de a persecuta practica spirituală Falun Gong (cunoscută şi sub numele de Falun Dafa), reprezintă problema principală care a dus la lupta actuală din cadrul partidului.

Falun Gong a fost predat pentu prima oară în public în nord-estul Chinei, în mai 1992. Practica presupune efectuarea unor exerciţii lente de meditaţie şi trăirea în conformitate cu învăţăturile bazate pe principiul adevăr - compasiune - toleranţă. Aceasta a devenit extrem de populară. În anul 1999, autorităţile chineze de stat au estimat că între 70 şi 100 de milioane de oameni practicau Falun Gong – mai mulţi decât numărul total al membrilor PCC.

Când Jiang a lansat campania de eradicare a Falun Gong, în iulie 1999, el se aştepta ca aceasta să se încheie în trei luni. Până când avea programat să se pensioneze, în 2002, Falun Gong nu dădea semne că ar fi fost eradicată.

Acest lucru a reprezentat o problemă. Campania lui Jiang a pus PCC în război cu aproximativ unul din doisprezece chinezi. Milioane de persoane au fost trimise în lagărele de muncă, unde au fost torturate şi au fost supuşi la şedinţe de spălarea creierului. Câteva mii dintre ele au fost ucise prin diverse abuzuri. Alte câteva mii au fost ucise prin recoltarea forţată de organe pe viu.

Dacă Jiang sau cei loiali lui Jiang nu sunt la putere, atunci crimele comise în cadrul persecuţiei vor fi expuse, iar membrii facţiunii lui Jiang vor fi traşi la răspundere. Luptele din spatele scenei în jurul celui de-al 16-lea Congres al Partidului, în 2002, al 17-lea Congres al Partidului, în 2007, şi cel de-al 18-lea Congres al Partidului, ce urmează, s-au concentrat pe încercarea facţiunii lui Jiang de a se agăţa de putere şi a evita în acest fel să fie trasă la răspundere.

În 2003, Hu Jintao a devenit secretarul general al PCC, dar pentru o lungă perioadă de timp nu a putut deţine cu adevărat puterea. Jiang Zemin, în calitate de preşedinte al Comisiei Militare Centrale, încă mai conducea ţara.

În plus, din cauză că 'intermediarul necinstit' al lui Jiang, Zeng Qinghong, deţinea funcţia de vice-preşedinte al PCC, Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao întâmpinau dificultăţi în impunerea voinţei lor dincolo de zidurile complexului de partid Zhongnanhai.

După ce Jiang s-a retras complet în 2004 şi Hu a devenit preşedinte al Comisiei Militare Centrale, Hu avea doar autoritatea de a promova generali-maiori.

În ceea ce priveşte Falun Gong, Hu şi Jiang aveau puncte de vedere diferite.

Pentru a susţine persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong, PCC a cheltuit sume uriaşe de bani şi a adus sistemul juridic chinez până aproape de colaps.

Fostul director adjunct al Biroului de Poliţie, Liu Jing, a afirmat că în timpul unei reuniuni din 2001, Jiang a dorit să adauge un Oficiu 610 (Oficiul 610 este un organ de partid extra-constituţional, înfiinţat de Jiang pentru a desfăşura persecuţia împotriva Falun Gong. Acesta are autoritate asupra fiecărui nivel de partid şi de stat) la fiecare nivel al sistemului de poliţie.

Hu susţinea că "adăugarea birourilor 610 ar creşte numărul de persoane angajate şi ar costa foarte mult".

Jiang s-a înfuriat şi a ţipat la Hu, dezvăluindu-şi astfel frica faţă de practica spirituală paşnică:"Falun Gong este pe cale să îţi uzurpe puterea şi tu vorbeşti despre personal şi buget?" Hu a păstrat tăcerea după aceea.

După o tentativă de asasinat asupra lui Hu, în 2006, balanţa a început să se încline în favoarea lui Hu.

În mai 2006, Hu Jintao s-a dus la Marea Galbenă pentru a inspecta flota. În timpul inspecţiei, mitralierele a două nave de război au deschis focul asupra distrugătorului dotat cu rachete pe care se afla Hu, ucigând cinci marinari.

Distrugătorul a fugit din zonă cu viteză maximă. Pentru a evita alte tentative de asasinat, Hu nu s-a mai întors la Beijing, ci a zburat în provincia sud-vestică Yunnan. El a revenit la Beijing doar cu o săptămână mai târziu.

După aceea, Hu Jintao a început să îşi consolideze controlul asupra armatei, pornind din Beijing şi continuând cu Comisia Militară Centrală şi Chongqing.

Lupta pentru Xi

În jocul cu miză mare dintre Jiang şi Hu, următorii paşi au implicat componenţa Comitetului permanent al Biroului Politic – un organism format din nouă membri care conduce PCC – şi cine va fi succesorul lui Hu, ambele aspecte urmând a fi anunţate la al şaptesprezecelea Congres al Partidului, în 2007.

Susţinătorul ferm al lui Bo, Zeng Qinghong, a fost forţat să se retragă din Comitetul Permanent. Hu Jintao a favorizat introducerea lui Li Keqiang, liderul PCC de atunci din provincia Liaoning, şi a lui Xi Jinping, liderul PCC de atunci din provincia Zhejiang. Hu i-a adus pe amândoi în Comitetul Permanent şi a vrut ca Li Keqiang să fie numit succesorul său.

Jiang şi Zeng au continuat sa îl blocheze pe Hu Jintao şi nu voiau să-l lase pe Li Keqiang să preia puterea. Jiang nu avea pe cine să nominalizeze în locul lui Li în cadrul Comitetului Permanent şi l-a numit, fără tragere de inimă, pe Xi Jinping.

Hu Jintao şi premierul Wen Jiabao nu au avut nici o problemă în acceptarea lui Xi Jinping, din moment ce împărtăşeau o viziune comună. Toţi trei se considerau discipolii lui Hu Yaobang, secretarul general al partidului care a ajutat la aducerea unei reforme economice în China comunistă şi care a favorizat reforma politică.

Cu toate acestea, nominalizarea lui Xi de către Jiang a fost un truc. Jiang avea nevoie de timp.

Speranţele reale ale lui Jiang erau fixate asupra lui Bo Xilai. Bo a dezvoltat "Modelul Chongqing", un program politic ce pretindea că îmbunătăţeşte legea şi ordinea prin suprimarea bandelor şi că revigorează statutul PCC prin încurajarea unor expresii maoiste de devotament faţă de partid.

În cadrul celui de-al 18-lea Congres al Partidului, fracţiunea lui Jiang plănuia să-l numească pe Bo drept succesorul ţarului securităţii interne Zhou Yongkang în cadrul Comitetului Permanent al Biroului Politic şi în calitate de şef al Comitetului pentru Afaceri Politice şi Legislative (CAPL). CAPL controlează sistemul judiciar, procuratura, ministerul securităţii publice, ministerul securităţii de stat, ministerul justiţiei, poliţia populară armată şi alte departamente şi agenţii relevante.

Jiang şi Zhou au crescut bugetul şi domeniul de aplicare al CAPL, făcându-l să devină al doilea centru de putere din partid. Dacă Bo ar fi fost responsabil de CAPL, el ar fi putut, la momentul potrivit, să se folosească de cele 1,5 milioane de persoane din puternica poliţie populară armată pentru a-l înlătura pe Xi şi a pune mâna pe putere. Persecuţia împotriva Falun Gong putea fi apoi menţinută.

Ei au pus bazele pentru acest plan, dar atunci Wang Lijun a fugit în Chengdu.

Vizarea lui Jiang şi a lui Zhou

În pregătirea pentru cel de-al 18-lea Congres al Partidului, Hu Jintao a testat apele privind viabilitatea lui Jiang Zemin. El a aranjat ca un oficial să ofere unui ziar din Hong Kong informaţii despre presupusa moarte a lui Jiang. Dorea să vadă cum vor reacţiona membrii facţiunii lui Jiang şi poporul chinez la auzul acestei veşti, şi să-l forţeze pe Jiang să iasă în public, pentru ca Hu să afle care este starea lui de sănătate.

Poporul chinez a folosit pocnitori pentru a sărbători vestea morţii lui Jiang, iar răspunsul facţiunii lui Jiang nu sugera putere.

Atunci când a izbucnit scandalul Wang, Hu era pregătit să profite de ocazie şi să se folosească de scandal pentru a scăpa de Bo Xilai. Hu Jintao îl viza pe Jiang prin înlăturarea lui Bo.

Între timp, Hu şi Wen au început să restricţioneze acţiunile lui Zhou Yongkang şi au încercat să se folosească de activistul orb Chen Guangcheng pentru a-l slăbi şi mai mult pe Zhou.

Pe 27 aprilie, Chen Guangcheng, a cărui familie a fost ţinută sub un sufocant arest la domiciliu de CAPL, în oraşul Linyi din provincia Shandong, a intrat brusc în Ambasada SUA din Beijing, la sute de kilometri distanţă.

Într-un videoclip, Chen a declarat că CAPL sub Zhou comite numai fărădelegi, el enumerând abuzurile pe care le-a suferit de-a lungul anilor. Chen l-a întrebat atunci pe Wen Jiabao: oficialii locali încalcă legea pe cont propriu sau sunt sfătuiţi de funcţionarii administraţiei publice centrale să facă acest lucru? Chen a afirmat, adresându-se lui Wen: "Cred că ar trebui să oferiţi un răspuns clar oamenilor cât mai curând".

Clipul lui Chen a pus o mare presiune asupra PCC cu privire la Zhou.

Evadarea lui Chen din Linyi nu a fost cauzată de noroc sau coincidenţă. Înalţi oficiali de partid au ajutat în secret ca acest lucru să se întâmple.
Dar când toate părţile au început să se concentreze asupra lui Zhou, Hu Jintao a întâmpinat rezistenţă.

Contraatacul

Zhou s-a folosit de Global Times şi de alte ziare controlate de el, pentru a-l acuza pe Hu că a invitat "SUA să se amestece în treburile interne ale Chinei".

Statele Unite ale Americii şi China au ajuns după şase zile la un acord privind ieşirea lui Chen din Ambasadă, dar Zhou l-a perturbat şi l-a forţat pe Chen să aleagă exilul în străinătate. În acelaşi timp, Zeng Qinghong a început să încurajeze liderii veterani ai PCC să facă presiuni asupra lui Hu şi a lui Wen pentru a înceta vizarea lui Zhou Yongkang.

Printre membrii de partid retraşi şi renumiţi, la care Zeng a apelat, s-au aflat fraţii Ye, Ye Xuanping şi Ye Xuanning. Ei sunt fiii mareşalului Ye Jianying, unul dintre fondatorii PCC, şi fiecare este puternic la rândul său.

Ye Xuanning este considerat liderul spiritual al prinţişorilor – copiii generaţiei fondatoare a Partidului. Ye Xuanning a controlat sistemul de spionaj militar al Chinei pentru o lungă perioadă de timp şi are multă influenţă în rândul armatei.

Preocuparea majoră a familiei lui Ye a fost că, dacă Zhou va fi înlăturat, PCC s-ar prăbuşi.

Hu a decis să renunţe la ideea de a-l aresta pe Zhou Yongkang şi a încercat să se ocupe de acesta într-un alt mod.

La începutul lunii mai a acestui an, 200 de oficiali seniori ai PCC au participat la o reuniune ce a avut loc la hotelul Jingxi, despre care Reuters a susţinut că ar fi fost organizată pentru "consolidarea unităţii şi pregătirea în avans a celui de-al 18-lea Congres al Partidului".

Potrivit unei surse familiare cu întâlnirea, Hu a stabilit următoarele orientări: Zhou trebuie să se retragă în totalitate. După predarea puterii, el îşi va pierde şi dreptul de a-şi numi un succesor pentru CAPL. Lui Zhou îi va fi permis să taie legăturile cu cazul lui Bo şi să rămână în funcţie până după cel de-al 18-lea Congres al Partidului.

Participanvii au ajuns la un acord potrivit căruia Zhou încă mai putea să îşi păstreze renumele în public, creând un aspect armonios şi stabil în scopul asigurării unei tranziţii uşoare a puterii.

În acelaşi timp, s-a ajuns la un acord, care îi includea pe intransigenţi conduşi de ministrul propagandei Li Changchun şi Zhou Yongkang, şi anume de a fi de acord cu propunerile lui Wen Jiabao pentru reformă politică. Deşi reformele convenite urmau să fie foarte limitate, ele urmau să includă ceea ce a fost descris ca "alegeri libere la nivel înalt". Provincia Guangdong urma sa deschidă drumul spre aceste alegeri, printr-un program pilot.

Aceste acorduri păreau să traseze calea de urmat pentru partidul divizat. Dar în curând totul se va schimba.