Ce implicaţii ar avea destabilizarea Odesei pentru România (interviu)

”Scenariul cu omuleţii verzi nu este repetitiv, ci a putut fi aplicat cu succes doar o dată, şi asta în condiţiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a oraşelor. Mai degrabă cred că Rusia va reîncepe operaţiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol şi a face legătura cu Crimeea pe uscat între Doneţk şi această peninsulă, acestea putând fi mai uşor camuflate ca operaţiuni ale militanţilor ucraineni proruşi”, susţine expertul.

Negrea avertizează însă că ”nici România, nici NATO, nu pot preveni o eventuală cădere a Odessei. În cazul în care mişcarea continuă spre Bugeac, România şi NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldaţi NATO pe Nistru, şi evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă”.

Epoch Times: Ne putem imagina un scenariu similar celui care a dus la anexarea Crimeei în Odesa, cu folosirea unor ”omuleţi verzi”, dar şi a unor mişcări teroriste precum Odesa subterană pentru a prelua controlul asupra Odesei?

Să ne amintim că o tentativă de a smulge Odesa de sub control ucrainean a fost făcută în 2 mai 2014, concomitent cu declanşarea evenimentelor din Doneţk care au dus la războiul din estul Ucrainei. Rezultatul a fost în jur de patruzeci de morţi şi două sute de răniţi. Observăm că planul a fost mai larg, dar a reuşit doar în estul Ucrainei, unde populaţia rusofonă e mai numeroasă şi, mai mult, are graniţă directă cu Rusia.

Scenariul cu omuleţii verzi nu este repetitiv, a putut fi aplicat cu succes doar o dată, şi asta în condiţiile particulare din Crimeea, unde bazele ruse erau în imediata apropiere a oraşelor în care s-a petrecut acest scenariu. A reuşit în acest caz în mare parte din cauza degringoladei conducerii de la Kiev care a ezitat să ia măsuri şi a pasivităţii factorilor ucraineni responsabili din Crimeea care, fie de teamă, fie intenţionat, nu au luat măsurile necesare. Şi acum ni se pare greu de înţeles cum au putut apărea trăgători necunoscuţi, fără însemne, pe clădirile-obiectiv ale puterii ucrainene şi nimeni să nu îi ia la întrebări, şi asta timp de câteva zile. Acum mi se pare greu de imaginat reuşita unui astfel de scenariu, în urma faptului că autorităţile sunt puse în gardă, sau ar trebui să fie.

Mai degrabă văd un scenariu asemănător cu cel petrecut în estul Ucrainei, poate mai bine pregătit decât cel eşuat la Odessa. Dar, având în vedere proporţia mai redusă a populaţiei pro-ruse comparativ cu alte regiuni, doar o mişcare de stradă care devine violentă nu poate garanta succesul ocupării Odesei. Nu vorbim numai de oraşul şi portul Odesa aici, ci de întreg litoralul, cel puţin până în Crimeea, pentru a face joncţiunea cu trupele ruse de aici care să poată lua sub control întreaga bandă de litoral. Nu numai să o ia sub control, ci să o şi apere de contraatacul forţelor militare ucrainene.

Ori, aici vorbim deja de o mişcare militară deschisă, un război în toată regula, deoarece Rusia nu va mai putea să nege participarea sa directă cu forţe armate, aşa cum tot încearcă să o facă în Doneţk. Un astfel de scenariu va include şi participarea ruşilor şi nistrenilor de la Tiraspol, care vor ataca Odesa din spate. Va avea loc şi un desant maritim, probabil, cu acţiunea în forţă a flotei ruseşti. Iar obiectivul va trebui să fie unul mai vast, ocuparea întregului litoral ucrainean, inclusiv a Bugeacului. În aceste condiţii se poate vorbi şi de ocuparea Insulei Şerpilor, în timpul sau imediat înaintea declanşării ofensivei.

Dar, din fericire, acest scenariu nu poate fi aplicat imediat şi cu uşurinţă. Rusia la ora actuală este implicată cu forţele sale aeriene (circa 30 de avioane şi 20 de elicoptere) şi câteva unităţi terestre în Siria şi nu cred că are capacitatea militară de a duce mai multe acţiuni militare ofensive concomitent, pe teatre de război îndepărtate unul de altul. Mai degrabă cred că va reîncepe operaţiunile militare în estul Ucrainei, cu scopul de a ocupa Mariupol şi a face legătura cu Crimeea pe uscat între Doneţk şi această peninsulă, acestea putând fi mai uşor camuflate ca operaţiuni ale militanţilor ucraineni proruşi, deşi se ştie clar cine e în spatele lor.

În cazul în care mişcarea ar continua spre Bugeac, România şi NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldaţi NATO pe Nistru, şi evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă.

Ce consecinţe ar avea pentru România o asemenea mişcare a Rusiei, din punct de vedere al securităţii?

Am mai spus-o şi cu alte ocazii, ajungerea Rusiei la gurile Dunării, la graniţă directă cu România, ne-ar dezavantaja enorm din punct de vedere strategic şi al siguranţei naţionale. În caz că s-ar observa semnele premergătoare ale unei astfel de mişcări, România ar trebui să insiste pe lângă NATO şi pe lângă Ucraina pentru luarea unor măsuri active.

Nici România, nici NATO, nu pot preveni căderea Odesei, de exemplu, prin intervenţie directă. Ţara noastră poate acorda doar asistenţă şi material militar ucrainenilor, nu mai mult. Dar, în cazul în care mişcarea continuă spre Bugeac, România şi NATO ar trebui să solicite Ucrainei dreptul de a ocupa militar Bugeacul, punând soldaţi NATO pe Nistru, şi evitând astfel căderea acestuia sub stăpânire rusă. Desigur, o parte importantă din acest contingent militar de ocupaţie şi protecţie a liniei Nistrului va fi format din români. Iar Rusia va evita o confruntare directă cu NATO, confruntare din care nu are cum să iasă în câştig.

În plus, e necesară susţinerea Republicii Moldova pentru redobândirea controlului asupra regiunii nistrene, eliminând astfel un focar fierbinte de instabilitate. Restul depinde de ucraineni şi de ruşi.

Până atunci, e necesară pregătirea şi dotarea armatei, care trebuie accelerată. Vedem că avem sprijin NATO, s-a adus armament greu în România pentru a descuraja intenţiile agresive ale Kremlinului, dar nu ne putem baza doar pe alţii, va trebui să ne pregătim şi să ne înarmăm. Vorba proverbului roman Si vis pacem para bellum, dacă vrei pace, pregăteşte-te de război.

Cristian Negrea este redactor la revista de istorie militară ”Tactica şi Strategia”.