Armata UE? Statele Unite ale Europei? Lucrurile sunt mai complicate decât par
alte articole
Perspectiva unei armate UE a fost adusă pentru prima dată în atenţia publică în 2014 de către Nigel Farage, liderul Partidului pentru Independenţa Regatului Unit (UKIP). În timpul unei dezbateri desfăşurate înaintea alegerilor parlamentare europene din 2014 cu vicepremierul britanic de la acea vreme, Nick Clegg, Farage a avertizat că Bruxelles-ul are planuri pentru a crea o armată UE. Clegg a declarat că avertismentele lui Farage reprezintă o “fantezie periculoasă” şi că “ideea că va exista o forţă aeriană europeană, o armată europeană”, pur şi simplu nu ar fi adevărată.
Avertismentele lui Farage privind o conspiraţie din partea Bruxelles-ului în vederea creării unei armate UE au început însă să se dovedească corecte în iunie 2015, când a fost publicată o notă strategică în care Michel Barnier, vicepreşedintele Partidului Popular European (PPE) – cel mai mare partid din Parlamentul European – susţinea că “puterea necoercitivă a Uniunii Europene trebuie să fie echilibrată de o putere coercitivă colectivă şi de o utilizare mai eficientă a bugetului anual de cheltuieli de 210 miliarde de euro”.
Barnier fusese însărcinat anterior de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, să creeze un proiect pentru o Politică Comună pentru Securitate şi Apărare (CDSP) mai atotcuprinzătoare.
Mai multe "scăpări" ale unor politicieni europeni de vârf, impllică discuţii secrete pe această temă.
În iulie 2015, ministrul german al Apărării Ursula von der Leyen a precizat într-un discurs: “Armata Europeană este obiectivul nostru pe termen lung, dar mai întâi trebuie să consolidăm Uniunea Europeană a Apărării. Pentru a obţine acest lucru, unele naţiuni cu o cooperare militară concretă trebuie să iasă în faţă – şi germanii şi olandezii fac acest lucru”.
Von der Leyen a făcut referire la o decizie luată de Olanda, care acum este publică, de a-şi combina forţele terestre şi activele maritime cu armata germană. În 2015, Brigada a 11-a Aeromobilă olandeză şi Karel Doorman, cea mai mare navă de luptă olandeză, au fost plasate sub comanda germană. În martie 2016, Brigada a 43-a Mecanizată a urmat la rând, existând planuri pentru ca restul forţelor maritime olandeze, Brigada a 13-a Mecanizată, unităţile forţelor speciale olandeze şi restul infrastructurii militare să finalizeze fuzionarea.
Von der Leyen a mai declarat că este convinsă în privinţa obiectivului unei forţe militare combinate, la fel precum este convinsă că “poate nu copiii mei, dar poate strănepoţii mei vor trăi în Statele Unite ale Europei”.
Cu doar patru luni mai devreme, Von der Leyen găzduia prima întâlnire din 2007 între omologii săi din Triunghiul Weimar, şi anume Jean-Yves Le Drian din Franţa şi Tomasz Siemoniak din Polonia. Conform unei surse interne care a făcut declaraţii pentru website-ul de ştiri Breitbart, în momentul în care Olanda a început pentru prima dată asimilarea în forţele armate germane, Republica Cehă începuse, de asemenea, negocieri secrete similare, iar Polonia lua în considerare o aceeaşi cale.
Iulie 2015, într-un interviu cu Die Welt, dr. Norbert Rottgen, şeful Comitetului german pentru Afaceri Externe – care se ocupă cu probleme sensibile de securitate – a descris o Armată UE ca o “viziune al cărei moment a sosit”. “Ţările Europene cheltuie sume enorme pentru armată, mult mai mult decât Rusia. Totuşi, capabilităţile noastre militare rămân nesatisfăcătoare din punct de vedere al securităţii. Şi vor rămâne aşa cât timp discutăm despre mini-armate naţionale, care deseori fac şi cumpără aceleaşi lucruri în formatele lor minore”, a susţinut Rottgen.
În august 2015, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a cerut ca Uniunea Europeană să creeze o “forţă internaţională”. Acest lucru a fost urmat în septembrie 2015 de un plan cu 10 puncte prezentat de partidul cancelarului german Angela Merkel, Uniunea Creştin Democrată (CDU). Conform planului, Merkel dorea o “cooperare permanentă, structurată şi coordonată între forţele armate naţionale pe termen mediu”, în timp ce pe termen lung dorea o “Armata Europeană supusă controlului parlamentar”.
O sursă apropiată de Merkel a declarat la acea vreme ziarului The Telegraph că acest plan cu 10 puncte necesită acordul şi participarea britanicilor dacă Marea Britanie ar fi dorit să îşi renegocieze termenii în UE.
În octombrie 2015, Joseph Daul, preşedintele PPE, a declarat că “noi [Uniunea Europeană] vom crea o Armată UE mult mai repede decât ar crede oamenii”, invocând temeri legate de “agresiunea rusească” şi gestionarea crizei imigranţilor ca o justificare pentru această mişcare.
În decembrie 2015, UE a anunţat oficializarea unei noi forţe Europene pentru Paza Frontierei şi Coastei, alcătuită din 1.500 de soldaţi şi capabilă să fie desfăşurată în mai puţin de 3 zile, şi cu aşteptări ca aceasta să poată opera în afara UE. Ziarul The London Times a raportat că această forţă ar putea fi extinsă la 2.500 de soldaţi şi ar putea fi desfăşurată pentru prima dată în zone precum Grecia sau Balcani pentru a asista la gestionarea crizei imigranţilor.
În 22 aprilie 2016, secretarul britanic al Apărării Michael Fallon a descris nou - formata forţă CJEF (Combined Joint Expeditionary Force), care este o brigadă de luptă comună formată din 5.000 de soldaţi britanici şi francezi; forţa a fost creată în mod specific pentru a răspunde atât la crize umanitare cât şi conflicte convenţionale. Fallon a mai declarat că a fost deschis “un nou capitol” care va ridica cooperarea dintre cele două naţiuni la noi niveluri, adăugând: “Aceasta nu este un tigru de hârtie, este o forţă care, de acum înainte, are dinţii, mijloacele, viteza şi agilitatea de a acţiona”. Fallon a susţinut că de acum înainte este destul de improbabil ca Marea Britanie să mai “între vreodată în conflicte pe cont propriu”.
Discutând cu Fallon la un eveniment în Salisbury Plain, Marea Britanie, ministrul francez al Apărării, Jean-Yves Le Drian, a declarat că Exercise Griffin Strike – cel mai mare exerciţiu militar comun între Marea Britanie şi Franţa în peste 50 de ani – este doar începutul cooperării militare pe cuprinsul continentului. Le Drian s-a întâlnit în 2015 cu ministerul german al Apărării Von der Leyen pentru a discuta despre modalităţile de a extinde colaborarea militară în interiorul UE.
Când a fost întrebat dacă acest lucru face parte din formarea unei Armate UE, ziarul Daily Express a raportat că Fallon a insistat că “Marea Britanie pur şi simplu urmăreşte doar să colaboreze mai îndeaproape cu aliaţii săi”. Fostul secretar britanic al Apărării Sir Malcolm Rifkind consideră că declaraţia lui Fallon este o minciună şi a cerut ca acesta din urmă să demisioneze pentru susţinerea unei integrări mai cuprinzătoare cu Bruxelles-ul. “Fallon şi complicii săi pro-UE din Ministerul Apărării – aceeaşi oameni care neagă soldaţilor dreptul de a se implica în referendum – neagă faptul că este dezvoltată o Armată UE”, a precizat Rifkind.
Mike Hookem, purtător de cuvânt al UKIP, a declarat că includerea britanicilor într-o Armată UE unificată va reprezenta un mare pericol pentru poziţia Marii Britanii în lume. Cu privire la Insulele Falkland – în privinţa cărora o comisie ONU a decis recent că se află în apele teritoriale argentiniene – Hookem a susţinut că o armată UE “va face ca Insulele Falkland să fie pur şi simplu ocupate din nou de argentinieni”.
“Îi puteţi vedea pe francezi – care au fost bucuroşi să furnizeze argentinienilor rachete anti-navă Exocet şi avioane de luptă Mirage – sau pe germani să permită ca trupele UE să fie trimise pentru a apăra Insulele Falkland? Cu siguranţă, nu cred acest lucru!” a declarat Hookem pentru Daily Express.
În 24 aprilie 2016, ziarul The Sunday Times a raportat că miniştrii europeni şi-au prezent în secret şi explicit intenţiile de a crea Statele Unite ale Europei, în timpul unei întâlniri desfăşurate în septembrie 2015. La acea întâlnire a fost semnat un document de către liderii UE – inclusiv premierul britanic demisionar David Cameron şi cancelarul german Angela Merkel – iar acum acel document este evaluat de către membrii Parlamentului britanic.