Greenspan atrage atenţia că următoarea criză este iminentă

Vineri după amiază, după şocul cauzat de Brexit, nimeni altul decât Allan Greenspan, cel care a condus Federal Reserve Bank din 1987 în 2006, probabil principalul vinovat pentru catastrofa economică declanşată în 2007, a apărut la CNBC afirmând că nu a văzut niciodată economia într-o formă mai proastă decât cea curentă.

"Este cea mai proastă perioadă pe care mi-o amintesc de când sunt în serviciu. Nu se poate compara cu nimic dinainte, nici măcar cu criza - va amintiţi data de 19 octombrie 1987, când indicele Dow a înregistrat o cădere record de 23%? Am crezut că nu se putea întâmpla ceva mai rău. Toate acestea au un efect coroziv care nu va trece. Aş dori foarte mult să pot spune ceva pozitiv

Ieri, Greenspan a apărut la Bloomberg Surveillence într-un interviu de 30 de minute, unde a fost rugat să dea un pronostic asupra efectului referendumului britanic.

Conform lui Allan Greenspan, premierul britanic David Cameron a calculat prost şi a făcut o „greşeală imensă” când a promis că va organiza referendumul. Evoluţia cazului a fost „teribilă” sub toate aspectele. „Nu trebuia să se întâmple”.

Greenspan a notat că, din cauza Brexitului, suntem în perioada care va precede o criză şi a făcut trimitere la Scotia, despre care analiştii se tem că va ţine un alt referendum şi a Irlandei care „va merge probabil pe aceeaşi cale”.

Remarcile făcute de Greenspan s-au centrat pe problemele zonei euro, la care s-a referit folosind sintagma „instituţie vulnerabilă”. “Daţi Grecia afară. Este o problemă toxică ce stă în mijlocul unei zone economice importante”.

Vorbind despre criză, Greenspan a avertizat că nu imigraţia ar fi un factor major, şi nici măcar economia, ci programele sociale nesustenabile, pe care fostul director al Federal Reserve le numeşte „entitlements”.

„Problema este că programele sociale sunt probleme legale. Nu sunt bazate pe economie. Ai o anumită vârstă, sau eşti bolnav, sau ceva de genul acesta – şi atunci eşti eligibil să primeşti fonduri de la buget, fără a se stipula de unde provin aceşti bani. Iar când nivelul productivităţii atinge gradul de astăzi, ne considerăm norocoşi dacă atingem o creştere de 2% anual. Această creştere nu este suficientă pentru a finanţa nevoie actuale. (...)

Nu stiu cum se va rezolva, însă va exista o criză.(...)

Aceasta este una dintre marile probleme ale democraţiei. Are rădăcini până la fondatorii [Americii, n.r.] Cum rezolvi o asemenea situaţie? Apoi este şi foarte îngrijorătoare, dar mai poţi vedea pe cineva ca Margaret Thatcher apărând uneori în Marea Britanie. Situaţia lor este mult mai proastă decât a noastră. Iar Thatcher, după câte îmi amintesc, a făcut astfel că în momentul în care minerii se pregăteau de grevă – pentru că a aflat din timp - a pregătit stocuri suficient de mari, din moment ce minele erau ale guvernului, încât a existat suficient cărbune în Marea Britanie. Aşa că întregul sindicat s-a prăbuşit. Ea a fost cea care a schimbat Marea Britanie în ceea ce este astăzi. Faptul că ei o duc atât de bine în UE nu este clar dacă se datorează UE sau lui Margaret Thatcher.

Când a fost întrebat dacă „este nevoie de un accident al istoriei” pentru a rezolva această problemă, Greenspan a răspuns lapidar: „probabil”. În SUA programele sociale „sunt considerate ceva foarte sensibil. Le atingi şi mori. Nici măcar nu se vorbeşte despre ele – nici Republicanii nici Democraţii nu vor să scoată o vorbă despre ele, deşi este exact lucrul despre care ar trebui să se vorbească în timpul campaniei electorale. Dar nu vei auzi vreun cuvânt din nicio parte”.

Greenspan a continuat, vorbind despre povestea „falsei” reveniri economice, care este prezentată de presă, atrăgând atenţia asupra „creşterii productivităţii care a atins un prag limită”.

„Nu mai avem oameni. Cu alte cuvinte toată lumea este fericită că nivelul şomajului scade. Ei bine, statisticile ne arată că avem nevoie de tot mai mulţi oameni pentru a produce tot mai puţin. Asta nu este o reţetă pentru un sistem politic viabil. Aşa că acum suntem într-o perioadă de stagnare.”

„Ce stiu cu siguranţă este că indicatorul „money supply” – aşa numitul M2 – care a fost întotdeauna un bun indicator al inflaţiei, este situat în jurul valorilor de 6-7%, stabil, aproape o linie dreaptă. S-a ridicat în ultimele luni. A crescut un procent sau două. Lucrul care ar trebui să ne îngrijoreze, şi despre care nu discută nimeni, este că genul acesta de mediu economic sfârşeşte în inflaţie. Din punct de vedere istoric, monedele fiat au sfârşit toate aşa.

Dacă analizăm istoria omenirii, există perioade când ai senzaţia că nu există inflaţie şi că totul e ok. Eu doar spun – staţi niţel. Treaba asta nu apare aşa. Nu stiu. Nu pot spune că o văd venind. De fapt preţul mărfurilor e jalnic. Preţul ţiţeiului a avut un impact groaznic asupra inflaţiei generale. Nu va apare imediat, însă va nu m-aş mira ca următorul lucru neaşteptat să fie legat de inflaţie. Nu avem inflaţie acum. Nu o vom avea până nu apare."