America lui Trump este acum aliatul lui Putin [POLITICO]

Un război îi obligă pe oameni să aleagă o tabără. Iar Donald Trump, se pare pentru mulţi în Europa, este de partea lui Vladimir Putin, notează POLITICO.

Şapte zile de intervenţii prezidenţiale în conflictul dintre Rusia şi Ucraina au transformat în realitate coşmarurile ucrainenilor şi ale multora dintre aliaţii lor, bulversând relaţia transatlantică care a stat la baza securităţii europene din 1945.

Politicienii europeni încep să înţeleagă cât de profund s-a schimbat lumea lor: ei trebuie acum să facă faţă unei Americi care este în cel mai bun caz sceptică şi, în cel mai rău, ostilă vechii lumi pe care o reprezintă.

Dacă mai existau îndoieli cu privire la amploarea dorinţei lui Trump de a-şi face duşmani în Europa, acesta a pus capăt îndoielilor marţi seara, când a acuzat Ucraina că a „început” războiul cu Rusia. O asemenea sfidare flagrantă a invaziei neprovocate a lui Putin de acum trei ani i-a şocat chiar şi pe cei mai loiali prieteni ai Americii din regiune.

„Avem acum o alianţă între un preşedinte rus care vrea să distrugă Europa şi un preşedinte american care vrea, de asemenea, să distrugă Europa”, a observat un alt diplomat european în ultimele zile, refuzând să fie identificat, discutând chestiuni sensibile. „Alianţa transatlantică este terminată”.

După aproape trei ani de susţinere fermă a rezistenţei ucrainene sub preşedinţia lui Joe Biden, noul locatar de la Casa Albă vorbeşte ca Putin. Miercuri, într-o nouă diatribă, el l-a catalogat pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski drept „dictator ” pentru că nu a convocat alegeri şi a recunoscut că nu îi pasă prea mult de rezultatul războiului.

„Acest război este mult mai important pentru Europa decât este pentru noi”, a scris Trump pe reţelele sociale. „Avem un Ocean mare şi frumos care ne separă”.

Sentimentele sunt devastatoare pentru europeni, dar în concordanţă cu ostilitatea pe care Trump a arătat-o faţă de continent de la revenirea în funcţie.

În prima sa lună de activitate, Trump şi echipa sa au anunţat tarife vamale, au atacat în mod repetat UE ca instituţie, au vândut Ucraina înainte ca negocierile de pace să fi început, au renunţat la angajamentele istorice ale Americii faţă de securitatea europeană şi i-au urat bun venit lui Putin înapoi în sânul comunităţii internaţionale.

În cadrul discuţiilor interne de la Bruxelles, unii diplomaţi abordează în mod direct o noţiune care era odată de neconceput: faptul că liderii americani găsesc un teren comun cu Rusia în încercarea de a distruge UE.

În timpul primei runde de discuţii dintre delegaţiile americană şi rusă în Arabia Saudită, marţi, cele două părţi au discutat despre „problemele spinoase” din relaţia lor, care includ sancţiunile impuse Moscovei ca răspuns la războiul ilegal.

Au vorbit despre oportunităţi de cooperare şi investiţii viitoare în domeniul energiei - chiar dacă UE a convenit asupra unei noi runde de sancţiuni împotriva Rusiei.

Noua realitate se conturează la Bruxelles: Statele Unite pur şi simplu nu sunt de partea noastră.

Partidele politice proeuropene din Parlamentul European au emis o declaraţie comună în care recunosc amploarea crizei cu care se confruntă.

Liderii Partidului Popular European de centru-dreapta, ai socialiştilor şi democraţilor, ai liberalilor Renew Europe şi ai Verzilor au declarat: „Europa nu se mai poate baza pe deplin pe Statele Unite pentru a apăra valorile şi interesele noastre comune”. Ţările europene trebuie acum să acţioneze urgent pentru a-şi asigura propria apărare, prin creşterea cheltuielilor militare şi a sprijinului pentru Ucraina, se mai arată în declaraţie.

„Securitatea Ucrainei este securitatea Europei”, au declarat partidele. „Uniunea Europeană şi statele sale membre nu au de ales decât să ia măsuri imediate, împreună cu NATO şi aliaţii similari din afara UE, pentru a investi într-o arhitectură europeană de securitate şi apărare mai eficientă şi mai integrată”.

Nu toată lumea este pregătită să accepte schimbarea realităţii. În alte părţi, în special în rândul partidelor a căror politică este mai apropiată de cea a lui Trump, cum ar fi cel aparţinând premierului italian Giorgia Meloni, au existat disensiuni.

Un purtător de cuvânt al grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, care include partidul Fraţii Italiei al lui Meloni, a explicat de ce nu a semnat declaraţia comună: „Nu am fost pe deplin mulţumiţi de formularea evaluării Statelor Unite în text ... Acum este momentul pentru un dialog calm, măsurat şi axat pe soluţii pragmatice”.

În Marea Britanie, fostul prim-ministru Boris Johnson, care a fost în contact constant cu Trump, a insistat că Europa reacţionează exagerat. „Declaraţiile lui Trump nu sunt menite să fie corecte din punct de vedere istoric, ci să şocheze europenii pentru a-i determina să acţioneze”, a spus el.

Un înalt oficial polonez a susţinut, de asemenea, că Trump nu doreşte să părăsească NATO sau să divizeze Europa. „El vrea ca Europa să îşi asume mai multă responsabilitate pentru securitatea sa pentru a consolida NATO”, a spus oficialul.

Dar chiar dacă multe dintre comentariile lui Trump sunt doar poziţionarea pentru o negociere, ce anume se negociază? În beneficiul cui? Şi care parte simte cea mai mare presiune ca rezultat? În acest moment, Ucraina şi Europa nici măcar nu se află în sala de negocieri şi resimt presiunea, în timp ce presa rusă jubilează.

Ca semn al gravităţii relaţiilor dintre SUA şi UE, şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a reuşit nici măcar să aibă o convorbire cu Trump în prima sa lună de activitate. Ea s-a întâlnit cu vicepreşedintele JD Vance la Paris, dar acesta nu a avertizat-o că Trump urma să stabilească discuţii cu Putin în ziua următoare.

La Kiev, Zelenski a încercat iniţial să apeleze la instinctele comerciale ale lui Trump în calitate de dezvoltator imobiliar, oferindu-i o parte din mineralele esenţiale ale Ucrainei, precum litiul, în schimbul continuării sprijinului militar. Acest lucru pare să se fi întors împotriva sa, Trump cerând acum acces la minereuri ca plată pentru ajutorul pe care SUA l-a furnizat deja.

De atunci, ameninţările directe ale lui Trump la adresa preşedintelui Ucrainei nu au făcut decât să crească. Într-o mişcare de care mulţi europeni se tem că ar putea submina perspectivele unei democraţii stabile în Ucraina şi ar putea face jocul Rusiei, Trump face presiuni pentru organizarea de alegeri rapide pentru înlăturarea lui Zelenski.

Parlamentarii britanici rămân optimişti că aşa-numita relaţie specială dintre Regatul Unit şi SUA va dăinui. Premierul Keir Starmer se va deplasa săptămâna viitoare la Washington pentru a se întâlni cu preşedintele.

Oficialii guvernamentali de la Londra au încercat, de asemenea, să îl trateze pe Trump ca pe un politician „tranzacţional” şi au sperat că acesta nu va dori o înţelegere proastă privind Ucraina, în care să pară că a pierdut în faţa Rusiei.

Adevărul este că ideea lui Trump despre o afacere proastă ar putea fi foarte diferită de cea a Europei dacă negociază în numele versiunii sale a Americii - şi nu în interesul securităţii ucrainene şi europene.

James Nixey, director pentru Rusia-Eurasia la think tank-ul Chatham House din Londra, a declarat că Trump şi echipa sa nu par să negocieze cu Putin dintr-o poziţie de „opoziţie”.

„Realitatea este că această cultură actuală de republicani îi consideră pe ruşi şi ucraineni ca fiind într-un fel egali”, a spus el. „Există o modalitate de a trata cu Rusia, care nu este militară sau agresivă, şi aceasta este de a da Rusiei tot ce vrea. Şi poate că sunt destul de pregătiţi să facă asta.”

Dacă, aşa cum se tem din ce în ce mai mult oficialii europeni, alianţa transatlantică este rănită mortal, cât de rău ar putea fi?

Putin are ambiţia de a depăşi Ucraina şi de a extinde controlul teritorial al Rusiei asupra unei mari părţi din Europa de Est, inclusiv asupra ţărilor baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică, a declarat Nixey.

În ceea ce priveşte relaţia Statelor Unite cu Europa, Trump a lansat deja ideea unei potenţiale utilizări a forţei militare pentru a obţine controlul asupra Groenlandei, un teritoriu danez bogat în minerale, situat strategic în Arctica. Această idee aberantă ridică perspectiva unui posibil conflict armat între doi membri fondatori ai NATO.

Al doilea mandat al lui Trump abia a împlinit o lună. În discursul său de inaugurare din 20 ianuarie, el a declarat că Statele Unite vor fi „o naţiune în creştere” care „îşi extinde din nou teritoriul”. „Nimic nu ne va sta în cale pentru că suntem americani”, a spus Trump. „Viitorul este al nostru, iar epoca noastră de aur abia a început”.