Ursula von der Leyen îşi consolidează puterea

În ziua învestirii preşedintelui american Donald Trump, consilierii de comunicare ai comisarilor UE au primit instrucţiuni stricte din partea omologilor lor din cabinetul Ursulei von der Leyen.

Potrivit unui oficial UE, aceştia au fost autorizaţi doar să posteze pe reţelele de socializare mesajul preşedintelui Comisiei Europene din 20 ianuarie către Trump şi în niciun caz să nu adauge cuvinte proprii.

Politico scrie că o astfel de supraveghere este acum un semn distinctiv al perioadei în care Ursula von der Leyen se află în fruntea Comisiei, stilul său de conducere devenind mai controlat ca niciodată pe măsură ce îşi începe al doilea mandat de cinci ani. Este o centralizare a puterii pe care mulţi o văd evoluând spre un model complet prezidenţial sub mâna fermă a fostului ministru german al Apărării, în vârstă de 66 de ani.

Totul face parte dintr-un model în care ea şi un cerc restrâns de consilieri, în mare parte germani, conduc totul, evitând în mare măsură controlul din partea Parlamentului European şi ţinând sub control toate mesajele şi comunicările.

Pneumonia lui Von der Leyen din ianuarie a oferit un exemplu clar al modului în care se fac acum lucrurile. Echipa sa de comunicare a ascuns în mod deliberat faptul că un important lider mondial era internat în spital, în timp ce von der Leyen însăşi nu a cedat controlul executivului UE nr. 2. Aceasta a însemnat, de asemenea, că o reuniune a celor 27 de comisari nu a putut avea loc în Polonia - din această cauză.

O parte din această cultură a secretului a fost evidentă în primul său mandat, în special atunci când a refuzat să dezvăluie mesajele text pe care le-a schimbat cu directorul executiv al Pfizer, în care negocia personal contractele de vaccinare în timpul pandemiei Covid-19. Tergiversarea a atras critici dure din partea Ombudsmanului UE, care a declarat că echipa Ursulei von der Leyen se face vinovată de „administrare defectuoasă”.

Von der Leyen nu numai că a ignorat mustrarea ombudsmanului, dar a accentuat comportamentul greşit, limitând oficial accesul la anumite tipuri de documente, într-o măsură care este contestată de ONG-ul de mediu ClientEarth. Consolidându-şi controlul asupra imaginii exterioare a Comisiei, von der Leyen a redus şi mai mult numărul purtătorilor de cuvânt ai instituţiei.

„Vedeţi o evoluţie către un sistem prezidenţial şi o vedeţi chiar mai mult... sub von der Leyen”, a declarat Karel Lannoo, director executiv al think tank-ului Centre for European Policy Studies, citat de Politico.

Stilul său de sus în jos a avut consecinţe în lumea reală. Politicile importante vin direct de la vârf. Această abordare înseamnă, de asemenea, că lucrurile se opresc fără ea: dezvăluirea planului emblematic al UE de redresare a economiei, de exemplu - supranumit „busola competitivităţii” - a fost amânată din cauza absenţei şefei Comisiei Europene.

Între timp, mulţi dintre cei de la Bruxelles au fost şocaţi, la sfârşitul anului trecut, de iniţiativa Comisiei de a centraliza controlul asupra masivului fond de investiţii al UE, în valoare de 1.200 de miliarde de euro pe şapte ani.

„Toate deciziile politice sunt luate la nivelul preşedintelui”, a afirmat un ambasador dintr-o ţară din afara UE. Ambasadorului, ca şi altora citaţi în acest articol, i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis despre preşedinta Comisiei.

Întrebat despre stilul de conducere al şefei sale, purtătorul de cuvânt adjunct al Comisiei Europene, Stefan de Keersmaecker, a declarat: „Comisia von der Leyen a pus întotdeauna colegialitatea şi cooperarea între comisari şi servicii în centrul metodelor sale de lucru ... Preşedintele preţuieşte cooperarea ca principiu director care străbate toate nivelurile Comisiei”.

„Există acest sentiment de echipă”, a declarat Glenn Micallef, comisarul european al Maltei, pentru Politico. „Toţi colegii cu care mă angajez sunt mai mult decât dispuşi să asculte, să contribuie, să ajute.”

Apărătorii Ursulei Von der Leyen susţin că stilul său personalizat de conducere, împreună cu insistenţa sa de a fi prezentă în sediul Comisiei din Berlaymont, are avantajele sale.

Un fost comisar a declarat că von der Leyen a fost foarte receptivă la mesajele text şi WhatsApp, angajându-se cu uşurinţă la ore ciudate şi duminica. Comisarii ştiu că pot solicita timp în persoană şi, de obicei, li se acordă.

Un alt fost comisar, Vera Jourova, a declarat că, deşi „au existat subiecte în care am simţit că este centralizat ... Nu am simţit niciodată că vocea mea [nu a fost] auzită de [von der Leyen] sau de colegi”.

Un nivel de centralizare a fost imperativ pentru a gestiona crizele geopolitice de amploarea invaziei ruse în Ucraina, a declarat ea pentru Politico.

Dar nu toată lumea vede lucrurile aşa.

Această evaluare a fost în dezacord cu opiniile unor membri de rang înalt ai Executivului UE, precum fostul comisar Thierry Breton, care a intrat în conflict deschis cu von der Leyen.

Breton a demisionat din Comisie în 2024 după ce s-a certat cu preşedintele acesteia. Picătura care a umplut paharul a fost în vara trecută, când Breton a transmis pe Twitter o scrisoare de avertizare către miliardarul american din domeniul tehnologiei Elon Musk, fără să o informeze pe şefa Comisiei sau biroul acesteia cu privire la planurile sale în acest sens. Von der Leyen a subliniat în mod repetat că toţi cei 27 de comisari ar trebui să funcţioneze ca un „colegiu” şi să ia decizii în mod colectiv.

Reacţia a fost promptă.

O lună mai târziu, Breton, care fusese ales de Paris pentru a servi un al doilea mandat în Comisie, a fost demis. Von der Leyen i-ar fi spus preşedintelui francez Emmanuel Macron că nu poate lucra cu emisarul său.

„Secretomania şi dorinţa de control se vor dovedi a fi, probabil, cele mai mari slăbiciuni ale ei”, a declarat un diplomat UE.

„Covid şi criza ucraineană i-au dovedit acestei femei că aceasta este calea de urmat. Zdrobeşti fiecare procedură, lege şi regulă care există în carte, concentrezi toată puterea nenorocită pe care o poţi avea şi ei tot te vor aplauda pentru asta”, a spus un al doilea diplomat.

Alţii, pe de altă parte, văd lucrurile altfel: „Poţi conduce Comisia în alt mod?”