Vitamina D în doze mari poate trata boli incurabile: Iată ce spun experţii

Suplimentele de vitamina D sunt în prezent recomandate de National Institutes of Health în doză de 600 de unităţi internaţionale (UI) pe zi, alături de un avertisment privind efectele potenţial toxice ale unui consum mai mare.

Dar pentru unele persoane, suplimentarea cu ceea ce ar fi considerată o doză foarte mare de vitamina D în fiecare zi poate aduce mai degrabă beneficii pentru sănătate, decât efecte toxice, sugerează experţii.

În 2019, Dr. Patrick McCullough, specialist licenţiat în medicină internă, a publicat un raport despre experienţele a trei pacienţi care au luat doze mari - între 20.000 şi 60.000 UI zilnic - de vitamina D timp de mulţi ani, toţi trei înregistrând de atunci îmbunătăţiri semnificative ale stării de sănătate.

Unul dintre pacienţi a început să ia suplimente cu vitamina D3 cu opt ani înainte de publicarea raportului şi a văzut cum atacurile sale de astm au scăzut de la cinci sau şase exacerbări grave pe an la o singură exacerbare gravă din 2011 până în 2019.

El a început cu 10.000 UI pe zi, iar până la momentul publicării, a renunţat la majoritatea medicamentelor pentru astm şi lua 30.000 UI pe zi.

Leziunea ulcerată a mâinii unui alt pacient, care se presupunea a fi o formă de cancer de piele, s-a micşorat după administrarea de doze mari.

Un pacient avea psoriazis extins pe scalp, frunte şi urechi, precum şi pe o parte din piept, abdomen, coate şi coapse. Acestuia i s-au administrat 50.000 UI de vitamina D2 şi în scurt timp a observat o îmbunătăţire dramatică a psoriazisului său. Pielea i s-a curăţat după câteva luni de tratament şi nu a mai folosit creme cu corticosteroizi şi şampoane medicinale.

Deşi îmbunătăţirile clinice sunt impresionante, dozele pe care aceşti pacienţi le-au primit - care ar fi considerate potenţial toxice - sunt deosebit de uluitoare.

Doza adecvată faţă de doza optimă

Recomandările actuale provin dintr-o referinţă privind regimul alimentar, din 2010, a Institutului de Medicină (IOM).

Referinţa sugerează un aport zilnic de 600 UI pentru a atinge un nivel seric de 20 nanograme/mililitru (ng/ml) de vitamina D în sânge - o cantitate adecvată. Aceasta a stabilit o limită superioară tolerabilă de 4.000 UI pe zi; orice doză mai mare decât aceasta ar fi considerată o doză ridicată.

Cu toate acestea, unii experţi consideră că recomandările actuale nu sunt suficiente pentru o sănătate optimă.

McCullough a declarat că "dozele actuale recomandate de IOM sunt subfiziologice", ceea ce înseamnă că sunt sub nevoile naturale ale organismului. McCullough a propus ca 10.000 UI pe zi să fie doza fiziologică adecvată.

Afirmaţiile sale au fost reluate de alţi profesionişti din domeniul sănătăţii.

Înainte de recomandările IOM, experţii de la Consiliul pentru Nutriţie Responsabilă au sugerat creşterea limitei zilnice maxime la 10.000 UI pe zi, după ce nu au constatat niciun fel de toxicitate în studiile clinice cu vitamina D în care subiecţii au primit doze de 10.000 UI şi mai mult.

În 2011, Societatea Endocrinologică a afirmat, în mod similar, că administrări de până la 10.000 UI pe zi sunt sigure pentru adulţi.

Disparităţile în ceea ce priveşte limitele de dozare sunt cauzate de consideraţiile diferite în ceea ce priveşte potenţialele beneficii pentru sănătate ale vitaminei D.

Recomandările IOM privind dozele mai mici s-au bazat în principal pe rolul vitaminei D în promovarea sănătăţii oaselor prin îmbunătăţirea absorbţiei calciului. Cu toate acestea, Endocrine Society şi alţi experţi susţin că vitamina D poate juca, de asemenea, roluri importante în alte sisteme şi organe, sugerând ca doza să fie ajustată în consecinţă.

Vitamina D este mai mult decât o vitamină

Mai multe studii arată că vitamina D are o serie de roluri în mai multe procese şi organe. Majoritatea celulelor au un receptor specific pentru vitamina D, iar atunci când molecula de vitamina D se leagă de receptorul său, poate activa aproximativ 2.000 de gene din organism.

Expertul William Grant, care a publicat peste 300 de lucrări despre vitamina D, a declarat pentru The Epoch Times că această vitamină ar trebui privită de fapt ca un hormon. Vitaminele sunt micronutrienţi; organismul le foloseşte în cantităţi mici pentru rolurile lor de asistenţă în stabilirea căilor de sănătate.

Cu toate acestea, vitamina D acţionează asupra multor căi genetice mai degrabă ca un contributor direct, decât ca un asistent, reglând nivelul de calciu şi hormonii paratiroidieni şi interacţionând cu celulele imunitare, neuronii, celulele pancreatice şi multe alte celule.

Cel mai important este faptul că în timp ce toate celelalte vitamine trebuie obţinute prin alimentaţie, organismul produce în mod natural vitamina D cu ajutorul luminii solare. Multe studii au arătat, de asemenea, că fără expunere la soare, este destul de dificil să se obţină suficientă vitamina D doar printr-o dietă naturală.

Deficienţele de vitamina D sunt asociate cu sănătatea cardiovasculară precară, diabetul, hipertensiunea, mortalitatea cauzată de forme de cancer, declinul cognitiv, infecţiile, bolile autoimune şi alergiile.

Este posibil ca 600 UI să nu fie suficiente pentru sănătatea generală

Dr. Ana Mihalcea, medic de medicină internă şi medic integrativ, a declarat că majoritatea pacienţilor ei au nevoie de 10.000 UI pe zi pentru a ajunge la o funcţionare optimă în ceea ce priveşte cogniţia şi nivelul lor de energie.

Mulţi dintre pacienţii ei au venit la ea cu oboseală, slăbiciune musculară şi abilităţi cognitive slabe, toate acestea putând fi legate de deficienţele de vitamina D, în ciuda nivelurilor "adecvate" ale acestor pacienţi de 20 ng/ml.

Odată ce le-au crescut nivelurile serice la 70 ng/ml sau mai mult cu ajutorul suplimentelor, unii dintre ei au înregistrat mari îmbunătăţiri.

Doza optimă diferă în funcţie de pacienţi

Chirurg şi medic de peste 20 de ani, Dr. Joseph Bosiljevac raportează, de asemenea, o mare variabilitate în ceea ce priveşte nivelurile serice optime de vitamina D între diferiţi pacienţi.

El a declarat pentru The Epoch Times că unii pacienţi văd mari îmbunătăţiri odată ce nivelurile lor ating 60 ng/ml, iar el le-ar considera suficiente, dar alţi pacienţi ar putea avea nevoie de 120 ng/ml sau mai mult.

Studiile au arătat că pot apărea toxicităţi ale vitaminei D atunci când nivelurile serice de vitamina D sunt mai mari de 150 ng/ml, deşi McCullough a spus că a văzut unii pacienţi funcţionând bine la peste 200 ng/ml.

Vitamina D în doze mari ca medicament

Medicii spun că persoanele cu anumite patologii pot avea nevoie de mai multă vitamina D decât persoanele sănătoase. Unele persoane cu boli incurabile şi-au revenit foarte bine după ce li s-a prescris vitamina D în doze mari.

Suplimentul de vitamina D poate fi folosit "ca un medicament, nu doar că o vitamină preventivă", a spus Mihalcea.

Cercetările au indicat că un nivel suficient de vitamina D poate reduce riscul multor afecţiuni, de la boli cardiovasculare la alergii.

Boala autoimună

Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar al organismului începe să atace ţesuturile sănătoase şi sunt asociate cu inflamaţia.

Vitamina D reglează celulele imune, reduce inflamaţia şi activează celulele imune care contracarează răspunsurile autoimune.

Unii pacienţi cu boli autoimune au rezistenţă la vitamina D; aceştia devin mai puţin receptivi la suplimentarea cu vitamina D şi la expunerea la soare. Prin urmare, aceştia au nevoie de doze mai mari de vitamina D pentru a le creşte nivelul seric de vitamina D la un interval adecvat.

Specialistul în boli autoimune Dr. Cicero Coimbra, autorul celebrului Protocol Coimbra, a constatat că mulţi dintre pacienţii săi cu scleroză multiplă ajung la remisiune după ce au luat doze masive de vitamina D, împreună cu alte suplimente.

Protocolul poate începe de la 150 UI pe kilogram de greutate corporală şi poate creşte potenţial până la doze de până la 1.000 UI pe kilogram de greutate corporală zilnic, cu condiţia ca pacienţii să fie testaţi în mod regulat pentru a se asigura că nivelul hormonilor paratiroidieni, al calciului şi al altor micronutrienţi este în echilibru.

Într-un interviu acordat publicaţiei The Epoch Times, Coimbra a declarat că clinica sa a tratat peste 15.000 de pacienţi cu boli autoimune; în rândul pacienţilor cu scleroză multiplă, aproximativ 85% dintre aceştia ajung la remisiune. Protocolul său a fost folosit în întreaga lume în artrita reumatoidă, lupus, boli inflamatorii intestinale, psoriazis şi boala Crohn, majoritatea pacienţilor care au urmat aceste protocoale raportând îmbunătăţiri semnificative.

În ceea ce îi priveşte pe cei care nu răspund bine la tratamentul cu vitamina D, Coimbra a observat că majoritatea tind să se confrunte cu un nivel ridicat de stres şi doar prin schimbarea modului în care răspund la stres încep să observe îmbunătăţiri.

Cancer

Dozele mai mari de vitamina D sunt asociate cu riscuri mai mici de progresie a cancerului şi de mortalitate.

Deficienţele în vitaminele din grupul B, vitamina C, fier, zinc, magneziu şi seleniu au fost legate de creşterea riscurilor de cancer.

Numeroase studii observaţionale asupra pacienţilor cu cancer au constatat că deficienţa de vitamina D este, de asemenea, un factor de risc.

Un raport din 2016 a constatat că femeile ale căror niveluri de vitamina D au fost ridicate la peste 40 ng/ml au avut un risc cu peste 65% mai mic de incidenţă a cancerului. Un alt studiu din 2019, care a urmărit pacienţii cu cancer de colon în fază terminală, a constatat că cei care şi-au mărit nivelul de vitamina D au înregistrat o agravare mai lentă a simptomelor lor.

Cercetările lui Grant arată că vitamina D reduce riscul de incidenţă a cancerului prin faptul că afectează diferenţierea, proliferarea şi apoptoza (dezintegrarea) celulelor, previne mortalitatea prin reducerea formării de noi vase de sânge pentru a susţine creşterea tumorii şi reduce metastazele.

Deoarece vitamina D acţionează prin blocarea căilor care favorizează creşterea şi metastazarea cancerului, este mai eficientă în prevenirea mortalităţii prin cancer decât a incidenţei cancerului, a spus Grant.

Este demn de remarcat faptul că apariţia cancerului poate fi declanşată de o multitudine de factori, inclusiv toxine din mediul înconjurător, fumat, radiaţii, genetică şi inflamaţii, mulţi dintre aceştia neputând fi controlaţi doar prin aportul de vitamina D.

În plus, nu se ştie încă dacă vitamina D este eficientă pentru toate tipurile de cancer, deoarece motivul afecţiunilor pacienţilor cu cancer variază de la unul la altul.

Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de remisiune a cancerului după administrarea unor doze mari de vitamina D, deşi alţi factori pot juca un rol în recuperarea pacienţilor.

Dr. Judson Sommerville, medic anestezist, a declarat că soţia unui pacient al său a fost anunţată de renumitul centru oncologic MD Anderson Cancer Center din Houston că mai are doar şase luni de trăit din cauza unui cancer ovarian avansat. Ea s-a gândit că nu are nimic de pierdut, aşa că a început să ia magneziu şi doze mari de vitamina D3.

A început să se simtă mai bine, şi după câteva luni a mers la medic pentru un control. "Au examinat-o şi, spre surprinderea lor, au constatat că nu avea cancer", a spus Sommerville. Au trecut aproape 12 ani, iar cancerul încă nu a recidivat.

Sănătatea creierului

Nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu riscuri mai mari de anxietate, depresie, boala Alzheimer, boala Parkinson şi autism.

Vitamina D reglează substanţele chimice din creier care ajută neuronii din cortex şi hipocampus să crească şi să supravieţuiască. Aceste două zone sunt implicate în memorie şi în funcţiile cognitive, în procesarea emoţiilor şi în funcţiile motorii complexe.

Mihalcea a spus că ceaţa cerebrală pe care pacienţii ei o experimentează ca parte a deficienţei lor se va atenua odată ce le va creşte nivelul de vitamina D.

Psihiatrul Dr. John J. Cannell a declarat într-un interviu pentru ZME Science că în tratarea copiilor cu autism, a constatat că o doză de 5.000 UI pe zi a ajutat aproape 80% dintre aceşti copii în privinţa simptomelor lor.

"După ce am tratat aproximativ 100 de copii cu autism, experienţa mea este că 25% dintre ei răspund în mod spectaculos la doze mari de vitamina D, 50 la sută răspund semnificativ, iar 25 la sută nu răspund deloc", a spus el.

Cât de multă vitamina D este necesară?

Dr. Syed Haider, medic licenţiat în medicină internă, recomandă o anumită doză de expunere la soare ca fiind cea mai bună opţiune pentru a obţine vitamina D, deoarece organismul are un mecanism de prevenire a producţiei excesive care ar provoca toxicitate.

Cu toate acestea, în condiţiile în care majoritatea oamenilor trăiesc în zone urbane şi stau în casă în cea mai mare parte a zilei, administrarea de suplimente este probabil cea mai convenabilă opţiune.

Se poate lua un supliment fie cu vitamina D2 (ergocalciferol), de provenienţă vegetală, fie cu vitamina D3 (colecalciferol), de provenienţă animală. Cele două vitamine nu sunt la fel; organismul produce metaboliţi diferiţi în funcţie de cea ingerată.

Medicii au tendinţa de a prescrie D2, deoarece este mai disponibil pe piaţă, dar organismul absoarbe mai bine D3 şi o păstrează mai mult timp în organism. În plus, D3 poate fi mai puţin asociată cu toxicităţi, deoarece organismul este mai tolerant la ea.

Este recomandabil să luaţi vitamina D împreună cu vitamina K2 şi magneziu atunci când vă suplimentaţi dieta, deoarece acest lucru va preveni toxicitatea vitaminei D.

Atât K2, cât şi magneziul ajută la depunerea calciului mai degrabă în oase, decât în artere, şi astfel previn hipercalcemia, care poate apărea ca urmare a toxicităţii vitaminei D.

Mihalcea a subliniat importanţa testării nivelului seric al vitaminei D ca indicaţie pentru dozare, deoarece următoarele afecţiuni pot toate afecta absorbţia vitaminei D:

• Inflamaţie
• Stres
• Obezitatea
• Sănătatea intestinală precară

Dr. Michael Holick, endocrinolog şi expert în vitamina D, a constatat că persoanele obeze tind să fie deficitare şi au nevoie de doze mult mai mari, deoarece grăsimea suplimentară din corpul lor stochează mai multă vitamina D în celule, în loc să o lase să circule liberă în organism.