Celulele canceroase pot fi omorâte. Află cum

Celulă canceroasă
Celulă canceroasă

Aşa cum oamenii supravieţuiesc cu mâncare, celulele canceroase supravieţuiesc hrănindu-se cu zahăr.

În urmă cu aproximativ un secol, Otto Warburg, cunoscut fiziolog german, a descoperit că celulele canceroase sunt dependente de zahăr.

Celulele normale depind de oxigen pentru a se dezvolta. Dar celulele canceroase se dezvoltă devorând cantităţi mari de glucoză, chiar şi într-un mediu bogat în oxigen. Acest fenomen apare în nu mai puţin de 80 la sută dintre cancere.

Modul metabolic în care celulele canceroase folosesc zahărul ca sursă de energie se numeşte metabolism glicolitic. Concret, celulele tumorale preiau în mod intensiv glucoza pentru a efectua glicoliza aerobă. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Warburg.

Celulele canceroase consumă de 100 de ori mai mult zahăr decât celulele din ţesuturile normale

Metabolismul şi rata de creştere a celulelor canceroase sunt mult mai mari decât în cazul celulelor normale, iar consumul de zahăr al acestora este, de asemenea, mai rapid decât ne putem imagina. Se poate spune că celulele canceroase sunt în permanenţă însetate de zahăr.

Într-o lucrare din 2014 publicată în BMC Biology, oamenii de ştiinţă americani au arătat că multe celule canceroase aleg în mod specific glucoza ca hrană şi consumă glucoză de 50 până la 100 de ori mai repede decât ţesuturile normale.

Celulele canceroase absorb cu disperare zahărul şi îl consumă rapid pentru a creşte, a se înmulţi şi a se răspândi rapid.

Zahărul poate produce carbohidraţi, proteine şi grăsimi, care, pentru celule sunt ca nişte cărămizi, ciment şi materiale izolatoare cu care se construiesc case. În plus, zahărul produce, de asemenea, ADN şi ARN pentru celule, ca schiţe genetice ale acestora.

Inspiraţi de efectul Warburg, oamenii de ştiinţă au dezvoltat în continuare o nouă modalitate de diagnosticare a cancerului - tomografia cu emisie de pozitroni (PET).

Aceasta funcţionează prin injectarea pacientului cu un agent de contrast (de obicei, deoxiglucoză fluorurată). Apoi se aşteaptă circa o oră pentru ca deoxiglucoza fluorurată să intre în sistemul metabolic al organismului, moment în care se fac scanări imagistice. Atunci când glucoza este concentrată într-o anumită zonă a corpului, imaginea acelei zone va deveni mai luminoasă.

De exemplu, atunci când un pacient este examinat pentru depistarea cancerului pancreatic, dacă pancreasul este sănătos, acesta nu va prezenta luminescenţă la scanările PET. Atunci când anumite părţi ale pancreasului devin mai luminoase, aceasta înseamnă că acolo s-a instalat un cancer.

O dietă bogată în zahăr creşte riscul multor tipuri de cancer

Cancerul nu este doar un singur tip de boală. Este o serie de probleme genetice sau metabolice cauzate de disfuncţia mitocondrială a celulelor. Mai mult, organele sau locurile în care apare cancerul sunt adesea locuri în care metabolismul organismelor este relativ viguros.

Deoarece celulele canceroase preferă metabolismul glicolitic ca sursă de energie, un consum ridicat de zahăr poate duce la o creştere şi o răspândire mai rapidă a cancerului. Acest lucru explică de ce există multe dovezi epidemiologice conform cărora persoanele cu diabet zaharat au o probabilitate mai mare de a dezvolta cancer, în special cancer de sân, de colon, de prostată, de ficat şi de pancreas.

Un număr din ce în ce mai mare de studii au descoperit o corelaţie directă între consumul de zahăr şi creşterea riscului de cancer.

Cercetătorii din Statele Unite au monitorizat 3.184 de americani cu vârste cuprinse între 26 şi 84 de ani din 1991 până în 2013 şi au constatat că un consum mai mare de sucuri dulci a crescut riscul de cancer de prostată cu 58%, iar un consum mai mare de băuturi zaharoase a crescut riscul de cancere legate de obezitate cu 59% la subiecţii cu obezitate supracentrală.

Un studiu epidemiologic suedez efectuat pe mai mult de 60.000 de femei a descoperit că cele care aveau diete cu indice glicemic alimentar ridicat, cu încărcătură glicemică ridicată şi cu un aport ridicat de carbohidraţi erau mai predispuse la apariţia cancerului de sân. În plus, femeile din grupul cu cel mai mare aport de zahăr (peste 35 g de zaharoză pe zi, plus consumul de pâine dulce şi prăjituri de peste trei ori pe săptămână) prezentau un risc semnificativ mai mare de cancer endometrial.

Mai mulţi cercetători din Statele Unite au realizat împreună o evaluare sistematică a 37 de studii privind legătura între zahăr şi riscul de cancer, publicate în reviste de specialitate autorizate între 1990 şi 2017. Potrivit rezultatelor, consumul ridicat de zahăr poate creşte riscul de cancer prin promovarea dereglementării insulină-glucoză, a stresului oxidativ, a inflamaţiei şi a obezităţii. Printre acestea, două studii privind zaharurile au arătat că un aport ridicat de zahăr a crescut riscul de cancer cu 60 la sută până la 95 la sută. Din cele 15 studii privind alimentele şi băuturile zaharoase, opt au constatat că, cu cât consumul de băuturi zaharoase este mai mare, cu atât creşte riscul de cancer, cu o creştere de la 23 la 200 de procente.

În plus, consumul prea mare de zahăr creşte, de asemenea, mortalitatea prin cancer.

Într-un studiu publicat în revista Clinical Nutrition, cercetătorii au urmărit 7.447 de persoane monitorizate timp de mai mulţi ani pentru a examina asocierea dintre consumul de zahăr şi incidenţa cancerului, mortalitatea prin cancer şi mortalitatea totală. Ei au constatat că pentru fiecare creştere de 5 grame pe zi a consumului de zahăr lichid, incidenţa cancerului a crescut cu 8 procente. Mai mult, aportul de zahăr simplu din băuturi şi sucuri de fructe a fost asociat cu un risc crescut de mortalitate generală prin cancer şi de mortalitate din toate cauzele.

Eliminarea zahărului poate fi o soluţie?

Poate vă întrebaţi, din moment ce celulele canceroase iubesc zahărul, dacă eliminăm complet carbohidraţii şi zahărul, le putem omorî prin înfometare?

Din păcate, aceasta nu este o soluţie.

Acest lucru se datorează faptului că funcţiile organismului nostru sunt extrem de sofisticate şi complexe. Dacă pur si simplu tăiem zahărul şi carbohidraţii, organismul va apela rapid la alte substanţe pentru a menţine metabolismul şi supravieţuirea. Acest lucru este valabil mai ales în cazul celulelor canceroase. Iar cei care au fost supuşi unor tratamente specifice împotriva cancerului trebuie să consume cantităţi adecvate de nutrienţi, inclusiv carbohidraţi, pentru a-şi ajuta organismul să se refacă în continuare.

Cu toate acestea, este posibil să împiedicăm celulele canceroase să mănânce zahăr şi să consume energie prin tratamente specifice.

Dr. Sophia Lunt, profesor asociat de biochimie şi biologie moleculară la Michigan State University, a susţinut un Tedx Talk pentru a prezenta publicului o nouă direcţie promiţătoare în terapia cancerului, care constă în tratarea cancerului prin schimbarea metabolismului celulelor canceroase.

Prin blocarea mai multor gene implicate în metabolismul celulelor canceroase, Dr. Lunt a încercat să întrerupă mai multe căi care susţin creşterea şi metabolismul celulelor canceroase în acelaşi timp, pentru a opri creşterea celulelor canceroase. Din fericire, celulele normale au putut continuă să crească în timpul acestui proces.

Cu toate acestea, procesul este foarte complicat. În timpul conferinţei sale, Dr. Lunt a prezentat publicului o imagine labirintică a mecanismului metabolic al celulelor canceroase, subliniind că diagrama fusese deja simplificată...

Potrivit Dr. Lunt, este necesar să identificăm principalele căi metabolice ale celulelor canceroase, apoi să ne dăm seama de rolul specific al fiecărei căi metabolice şi, în cele din urmă, sa dezvoltăm un tratament personalizat pe baza genelor, a dietei şi a mediului de viaţă al fiecărui pacient în parte.

Se poate spune că un control al metabolismului celulelor canceroase este o direcţie emergentă promiţătoare pentru tratamentul cancerului în viitor.

Dr. Lunt a menţionat în discursul său că există multe tipuri de cancer, dar toate au un lucru în comun: nevoia de a mânca.

Reducerea consumului de zahăr

Deşi nu putem elimina complet zahărul şi carbohidraţii din dieta noastră, putem preveni cancerul consumând zahărul în mod corect.

Controlaţi proporţia de carbohidraţi din alimentaţie: carbohidraţii sunt un termen general pentru monozaharide, dizaharide şi polizaharide (cum ar fi amidonul). După ce este consumat, amidonul este descompus în glucoză.

Organismul nostru are nevoie de carbohidraţi, dar o dietă bogată în zahăr şi carbohidraţi este periculoasă atât pentru persoanele sănătoase, cât şi pentru pacienţii cu cancer.

Pentru a reduce incidenţa cancerului, putem folosi "metoda farfuriei" pentru a controla proporţia de carbohidraţi din fiecare masă.

Prin metoda farfuriei, o masă tipică este reprezentată de cantitatea de alimente de pe o farfurie. Ar trebui să umplem un sfert din farfurie cu alimente cu carbohidraţi, un alt sfert cu proteine, iar a doua jumătate cu legume (cu un indice glicemic cât mai scăzut). În mijlocul farfuriei, pot exista alimente bogate în grăsimi sănătoase, cum ar fi avocado.

Alegeţi carbohidraţi complecşi: carbohidraţii complecşi sunt fibrele alimentare şi amidonul. Amidonul, care nu este uşor de digerat rapid de organism, include fasolea, cerealele integrale şi cartofii dulci. Aceştia nu sunt transformaţi rapid în zahăr în organism şi sunt extrem de bogaţi în diverse substanţe nutritive.

Datorită prelucrării excesive, proporţiile de fibre, vitamine, minerale şi proteine din carbohidraţii rafinaţi scad. Odată ajunşi în organism, aceştia sunt descompuşi rapid în cantităţi mari de glucoză. Carbohidraţii rafinaţi tipici includ pastele şi pâinea cu făină fină şi produsele de patiserie, cum ar fi prăjiturile şi fursecurile.

Ar trebui să consumăm mai puţini carbohidraţi rafinaţi. Am putea dori să înlocuim jumătate din orezul alb cu orez brun sau orez mixt, să înlocuim pâinea albă cu pâine integrală sau să folosim ocazional porumbul fiert la aburi, cartofii dulci sau dovleceii ca alimente de bază.

Ar trebui să ne limităm aportul de zahăr, în special de zahăr rafinat. Este mai bine să mâncăm fructe cu indice glicemic scăzut în loc să bem sucuri de fructe. De asemenea, ar trebui să evităm să consumăm alimente cu mult zahăr adăugat. Dacă dorim să adăugăm zahăr în mâncarea noastră, putem înlocui zahărul alb rafinat cu înlocuitori naturali de zahăr, cum ar fi îndulcitorii din ştevia. Cu toate acestea, nu ar trebui să folosim îndulcitori sintetici ca înlocuitori de zahăr, deoarece aceştia pot afecta probioticele din intestinele noastre şi ne pot afecta sănătatea.

Atunci când gătim, ar trebui să folosim plante şi condimente care au un efect hipoglicemiant, cum ar fi ceapa, usturoiul, arpagicul, scorţişoara, frunzele de dafin şi cuişoarele.