Tiraspolul acceptă ajutorul Chişinăului privind livrarea gazului, dar pune condiţii: Tiraspoltransgaz să achite Moldovagaz doar tranzitul pe teritoriul R. Moldova

Epopeea livrării gazului către regiunea stângă a Nistrului continuă. Multiplele încercări de a convinge autoproclamatele autorităţi separatiste de la Tiraspol să accepte ajutorul oferit de Chişinău cetăţenilor din Transnistria se pare că dau roade, dar cu anumite condiţii.

În vederea soluţionării crizei energetice şi sociale provocate în raioanele de est ale ţării în urma deciziei unilaterale a companiei „Gazprom” de sistare a livrării gazului natural conform contractului încheiat cu SA „Moldovagaz”, autorităţile moldovene au venit cu propunerea ca „Moldovagaz” să achiziţioneze pe bursa din Republica Moldova gazul natural şi să-l livreze în regiunea transnistreană. Acest lucru este posibil imediat, dacă întreprinderea „Tiraspoltransgaz” ar plăti pentru acest gaz.

De cealaltă parte, Tiraspolul a comunicat Biroului Politici de Reintegrare că acceptă ca livrările de gaz să fie operate de „Moldovagaz” către „Tiraspoltransgaz”, în baza prevederilor legale ale Republicii Moldova. Totodată, Tiraspolul a solicitat ca plata pentru gazele naturale, achiziţia şi transportarea la hotarul cu Republica Moldova să fie efectuate de companii terţe. „Tiraspoltransgaz” urmează să achite „Moldovagaz” doar tranzitul pe teritoriul ţării noastre.

Instituţiile de resort ale Republicii Moldova analizează această solicitare, entităţile şi conformitatea procedurii cu rigorile legale naţionale şi internaţionale, se arată într-un comunicat de presă al Biroului Politici de Reintegrare de la Chişinău.

Potrivit secretarului de stat de la Ministerul Energiei, Constantin Borosan, cel mai probabil, volumele de gaz achiziţionate vor acoperi doar necesităţile malului stâng al Nistrului, adică nu vor fi utilizate pentru producerea energiei electrice ieftine pentru malul drept, scrie Radio Moldova.

Totuşi, deschiderea Tiraspolului de a accepta propunerea Chişinăului, pe care a respins-o categoric până acum, trebuie tratată cu scepticism, consideră expertul în energetică de la WatchDog Moldova, Eugen Muravschi.

„Deci, pe termen scurt, eu cred că va ajunge gaz în regiunea transnistreană, fie că va fi direct livrat de Rusia, fie prin mecanisme de piaţă. Este important ca autorităţile noastre, dacă livrările vor fi făcute prin mecanisme de piaţă, să se asigure că se fac conform legii, echitabil, nu prin interpuşi ai Rusiei care să se ocupe de finanţări ilegale sau sub sancţiuni sau care să denatureze piaţa, într-un fel încât pentru Transnistria gazul să fie mai ieftin decât este pentru noi. Este important ca preţul să fie echitabil pentru ambele maluri”, consideră Eugen Muravschi.

Potrivit expertei WatchDog Moldova, Rodica Pârgari, din tot ce a apărut până acum în spaţiul public devine clar care a fost scopul Rusiei în ceea ce ţine de sistarea gazului pentru regiunea transnistreană: destabilizarea situaţiei din ţară în contextul alegerilor parlamentare din acest an şi aducerea la puterea a unui guvern pro-rus docil.

Experta WatchDog, consideră că Rusia a mizat pe derularea mai multor scenarii negative astfel încât să îşi atingă scopul, şi anume:

1. Jocul de-a salvatorul. Despre acest lucru se vorbeşte intens şi ca idee e de când lumea: creezi artificial o problemă, apoi vii pe cal alb şi o rezolvi. Informaţiile la ziua de azi ne indică că Rusia a eşuat. Promisiunea de a livra „gaz umanitar" a rămas o promisiune goală. Iar Krasnoselski, după un şir lung de minciuni (ba că nu e posibil, ba că nu poate achita, ba că mai aşteaptă salvarea de la ruşi), a capitulat şi a găsit şi bani şi modalitate de a procura gaz. Dacă chiar o va face rămâne de văzut.

2. Destabilizarea economică. Pe malul stâng intenţia a fost de a crea o criză umanitară care ar afecta şi malul drept al Nistrului. Ca efect - creşterea preţurilor şi în final blamarea autorităţilor înainte de alegeri. Asta desigur vine la pachet cu o mulţime de narative de dezinformare despre incompetenţa guvernării, despre imposibilitatea noastră de a supravieţui fără gazul rusesc etc. Aşa cum preţurile au crescut şi ar putea să mai crească, aici Kremlinul şi-a atins miza aproape în totalitate.

3. Dezbinarea populaţiei. Un exemplu bun aici este discuţia apărută în societate despre inechitatea preţurilor la resursele energetice pe ambele maluri ale Nistrului şi întrebarea dacă cei de pe malul drept trebuie să îi ajute pe cei de pe malul stâng în contextul în care ei nu vor să plătească preţul pe care îl plătim noi. Ceea ce s-a văzut recent la Copanca unde oamenii au făcut scandal că nu vor resurse energetice de pe malul drept seamănă tare mult cu scandalurile organizate de Sor prin regiunea găgăuză când ajung acolo oficiali de la Chişinău. Tot aici se adaugă şi discuţiile despre separatism şi dacă malul stâng face parte din Republica Moldova. Aici e ca şi cu discuţiile despre integrarea europeană - cu cât mai divizate sunt părerile oamenilor, cu atât mai bine pentru propaganda rusă.

4. Pedepsirea vs. loializarea transnistrenilor. Kremlinul vrea să pedepsească transnistrenii pentru votul de peste 30% în favoarea integrării europene la referendumul din toamnă. Rusia nu e tare mulţumită nici de faptul că autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol nu le-au cântat în strună atunci când au existat pericole reale de a ne atrage în război prin diferite explozii organizate tot de FSB-işti.

5. Escaladarea conflictului (scenariu imaginar). Şi la final, în scenarii foarte sumbre în care s-ar discuta despre reintegrarea Transnistriei fără acordul Moscovei, ruşii ar putea recurge la „eliberarea” regiunii cu forţa. Şi prin escaladare s-ar putea înţelege orice, de la blocarea regiunii de către autorităţile de la Chişinău până la reţinerea lui Krasnoselski prin invocarea „legii separatismului”.

Scenariul pus în aplicare de ruşi este unul complex şi respectiv consecinţele sunt grave, iar rezultatul alegerilor va depinde foarte mult de derularea scenariilor descrise mai sus. Până acum principalul câştig pe care îl avem noi, cei de pe malul drept, este că nu avem deconectări. Însă adevăratul preţ îl vom simţi într-o lună-două când vom face totalul facturilor la încălzire şi în toamnă când vom vedea rezultatele alegerilor parlamentare.