Stanomir: Geoană e Dr. Jekyll şi Mr. Hyde. Are o parte luminoasă, atlantistă, şi o parte asociată cu Marian Vanghelie
![](https://image.epochtimes-romania.com/2024/07/2024_07_01_494_1719830996_rsz_crp_top.jpg)
Politologul Ioan Stanomir a vorbit, la postul Digi24, despre "cazul Mircea Geoană", într-un context în care şi PSD şi PNL se agaţă de acest candidat care nu şi-a anunţat încă oficial candidatura pentru Cotroceni.
PSD i-ar fi speriat pe cei de la PNL cu Mircea Geoană. De partea liberalilor, sunt lideri care nu sunt chiar atât de siguri că Nicolae Ciucă ar prinde turul doi şi atunci au dat semnale că şi-ar dori o înţelegere cu Mircea Geoană.
Cum se vede situaţia prin ochii lui Ioan Stanomir
"Bun. Cazul Mircea Geoană este un caz psihanalizabil. Este o personalitate care ne vorbeşte despre cum vede domnia sa România fără a fi candidat. În acelaşi timp, foarte mulţi îl văd candidat.
Domnul Geoană este Dr. Jekyll şi Mr. Hyde. Are o parte luminoasă, atlantistă, şi are o parte asociată cu Marian Vanghelie, mai puţin atlantistă, din trecutul domniei sale. Şi acum problema pentru un personaj atât de complex ca domnul Mircea Geoană este să ţină sub control cele două chipuri ale domniei sale. Până acum am văzut personalitatea elegantă, afabilă, elocventă, care vine în studiourile de televiziune şi ne întreţine asupra viitorului României. Dar există şi personalitatea asociată cu acele momente mai degrabă penibile ale clamării victoriei care s-a dovedit a fi o înfrângere.
E limpede că această curtare a lui Mircea Geoană este şi rezultatul lipsei de siguranţă a partidelor, pentru că sunt două motive. La PSD este teama de coaliţie anti-PSD din turul doi, iar la PNL este teama de limitele politice ale domnului Nicolae Ciucă, limite care ţin de posibilitatea de a aduna voturi, de posibilitatea de a comunica şi de posibilitatea de a coaliza. Şi aici apare evident această himeră numită Mircea Geoană.
Ceea ce spun eu despre Mircea Geoană este că Mircea Geoană are un obstacol inclusiv la nivelul PSD; relaţia sa cu PSD este o realitate complicată, iar pentru pesedişti a lupta pentru un candidat care nu este al lor şi pe care nu îl pot controla ridică o problemă. În cele din urmă, Marcel Ciolacu cu toate limitele sale este PSD, şi PSD are acest instinct de a ţinti spre puterea absolută. Dar asta este şi pierderea sa, pentru că ori de câte ori PSD tinde să ocupe în totalitate spectrul politic, apar forţe care se tem de hegemonia sa.
Într-un fel, PSD este victima propriului său succes la europarlamentare, la locale şi la parlamentare. Într-adevăr, diferenţa este naturală, pentru că mereu PSD s-a plasat înaintea altor partide. Dar dacă ai un preşedinte care este non-PSD, el poate debloca acele mecanisme.
Citim în online, se discută despre faptul că dacă strecoară partidul domnului Piedone în Parlament, partidul domnului Piedone mai aspiră ceva de la AUR, mai face un fel de soluţie imorală cum s-a făcut în trecut... acesta este nivelul de calcul. Şi este nivelul la care, din păcate, o anumită presă de tip copy-paste coboară. De fapt, problema politicii de la noi este generată şi de prăbuşirea comentariului politic, altfel decât comentariul partizan. O postare pe Facebook în care îţi exprimi umorile personale nu este comentariu politic, este propagandă."