Stând la televizor nu îţi antrenezi creierul. Ce activităţi mentale pot reduce riscul de demenţă
alte articole
Majoritatea dintre noi ne petrecem o bună parte a zilei fie aşezaţi pe canapea, fie la birou, dar nu orice fel de stat pe scaun are acelaşi efect.
Un nou studiu sugerează să fie înlocuit timpul petrecut pasiv în faţa televizorului cu activităţi precum cititul unei cărţi sau lucrul la un proiect, ceea ce ar putea stimula creierul, reducând astfel riscul de demenţă pe viitor.
Având în vedere că demenţa este în prezent a treia cauză principală de deces în rândul persoanelor în vârstă la nivel mondial, cercetătorii ar fi identificat un obicei protector surprinzător de simplu: înlocuirea timpului petrecut pasiv în faţa ecranului cu cititul sau cu activităţi care solicită mintea ar putea reduce riscul cu până la 11%.
Statul pasiv pe scaun nu a crescut riscul
Concluziile, publicate recent în American Journal of Preventive Medicine, sunt primele care fac distincţia între statul pasiv pe scaun şi cel activ din punct de vedere mental în ceea ce priveşte riscul de demenţă — iar diferenţa este semnificativă.
Cercetătorii au analizat datele referitoarela aproape 21.000 de adulţi cu vârste cuprinse între 35 şi 64 de ani, urmăriţi pe o perioadă de 19 ani, între 1997 şi 2016. Participanţii au răspuns la întrebări despre obiceiurile lor de stat pe scaun, activitatea fizică şi alte comportamente legate de demenţă. Aceste date au fost corelate cu registrele suedeze de sănătate şi decese pentru a identifica noi cazuri de demenţă. Pe parcursul studiului, au fost înregistrate 569 de cazuri noi de demenţă în rândul participanţilor.
Studiul a identificat trei efecte distincte demne de menţionat.
Fiecare oră suplimentară petrecută de o persoană în activităţi care solicită mintea — precum cititul, munca sau rezolvarea de puzzle-uri — a fost asociată cu o reducere de aproximativ 4% a riscului de a dezvolta demenţă. Acest efect protector a fost deosebit de puternic în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 50 şi 64 de ani.
Dacă timpul petrecut în activităţi sedentare pasive era înlocuit cu o activitate de stimulare mentală timp de o oră, reducerea riscului de demenţă creştea la 7%.
Menţinând neschimbate toate celelalte niveluri de activitate, dacă o persoană adăuga o oră de activitate stimulatoare din punct de vedere mental în fiecare zi, riscul de demenţă se reducea cu aproximativ 11%.
Statul pasiv pe scaun, cum ar fi vizionarea emisiunilor la televizor, nu a crescut în mod independent riscul de demenţă după luarea în calcul a altor factori legaţi de stilul de viaţă. Cu alte cuvinte, timpul petrecut pe canapea nu vă va face rău; este pur şi simplu o oportunitate ratată.
„Modul în care ne folosim creierul în timp ce stăm jos pare să fie un factor determinant crucial al funcţionării cognitive viitoare şi, aşa cum am demonstrat, poate prezice apariţia demenţei”, a declarat într-o declaraţie Mats Hallgren, coautor al studiului şi cercetător principal la Institutul Karolinska din Suedia.
Implicarea mentală este cea mai importantă
Concluziile sunt în concordanţă cu ceea ce s-ar aştepta specialiştii.
„Este clar este că implicarea mentală este cea mai importantă – nu activitatea în sine”, a declarat pentru The Epoch Times dr. David Perlmutter, neurolog autorizat şi autor de bestselleruri în New York Times.
„Activităţile care necesită gândire, concentrare şi participare activă, precum cititul, scrisul, învăţarea unor lucruri noi, rezolvarea de puzzle-uri sau abordarea unei probleme, sunt, în general, mai benefice decât activităţile pasive, cum ar fi vizionarea emisiunilor TV.”
Cele mai utile activităţi, a spus Perlmutter, tind să fie cele care te provoacă puţin, implică învăţarea a ceva nou sau necesită rezolvarea activă a problemelor.
„Concluzia simplă este că nu există o anumită activitate care este «cea mai bună»; ceea ce contează este să-ţi foloseşti activ creierul în loc să te deconectezi”, a spus el.
Acest lucru se aliniază conceptului mai larg de rezervă cognitivă: ideea că provocarea regulată a creierului îl ajută să reziste mai bine efectelor îmbătrânirii şi ale bolilor.
Studiul este unul interesant şi util, a remarcat Perlmutter, dar este important să recunoaştem că este unul observaţional, nu intervenţional, ceea ce înseamnă că poate evidenţia asocieri, dar nu poate dovedi o relaţie de cauzalitate. El a menţionat că este, de asemenea, posibil ca persoanele care aleg activităţi mai solicitante din punct de vedere mental să fie deja diferite în aspecte importante, cum ar fi o stare generală de sănătate mai bună, un nivel de educaţie mai ridicat sau alte obiceiuri de viaţă care susţin sănătatea creierului.
Nu uitaţi să vă mişcaţi
Comportamentul sedentar este un factor de risc „omniprezent, dar modificabil” pentru multe afecţiuni de sănătate, inclusiv demenţa, a spus Hallgren. Acest studiu subliniază observaţia că nu toate comportamentele sedentare prezintă acelaşi risc.
„Unele pot creşte riscul de demenţă, în timp ce altele pot avea un efect protector”, a spus el. „Este important să rămânem activi fizic pe măsură ce îmbătrânim, dar şi activi din punct de vedere mental — mai ales atunci când stăm jos.”
Implicarea mentală reprezintă doar o parte a problemei.
Christopher U. Missling, un neurolog care nu a participat la studiu, a declarat pentru The Epoch Times că atât activitatea mentală în timp ce stăm jos, cât şi activitatea fizică susţin sănătatea creierului, dar acţionează prin mecanisme diferite.
Sarcinile care stimulează mintea întăresc direct reţelele cognitive prin provocarea memoriei, a atenţiei şi a capacităţii de rezolvare a problemelor, în timp ce activitatea fizică îmbunătăţeşte sănătatea creierului în mod indirect prin stimularea fluxului sanguin, reducerea inflamaţiei şi susţinerea neuroplasticităţii, adică a capacităţii creierului de a forma noi conexiuni neuronale, a spus Missling.
„În ansamblu, exerciţiile fizice au dovezi mai solide şi mai consistente în ceea ce priveşte reducerea riscului de demenţă”, a spus el. „Însă combinarea activităţii fizice regulate cu comportamente sedentare care implică activitate mentală pare să ofere cel mai mare efect protector.”
