Un asteroid misterios accelerează în spaţiu, iar noi rămânem fără explicaţii

Majoritatea asteroizilor sunt destul de previzibili. Ei fac pur şi simplu ce li se spune, împinşi şi traşi de forţe externe, cum ar fi gravitaţia sau presiunea radiaţiei solare.

Nu şi 1998 KY26, potrivit revistei online ScienceAlert.

KY26 se comportă ca un neisprăvit – adică accelerează într-un mod care sfidează aşteptările privind comportamentul normal al unui asteroid „bine crescut”.

O explicaţie propusă pentru aceste năzbâtii cosmice este că asteroidul KY26 se preface doar că este un asteroid – că, în adâncul sufletului său, este de fapt o cometă „întunecată”, a cărei degazare nedetectabilă îl îndreaptă pe o traiectorie diferită.

Dar acum există o problemă cu această explicaţie.

Potrivit inginerilor aerospaţiali Korbin Hansen şi Masatoshi Hirabayashi de la Institutul de Tehnologie din Georgia, SUA, roca spaţială de 11 metri este prea caldă pentru a reţine gheaţa necesară propulsiei.

„Rezultatele modelului nostru de temperatură indică faptul că rata de degazare a apei pe 1998 KY26 ar fi prea mare pentru a menţine gheaţa îngropată, ceea ce ne ajută să înţelegem mai bine compoziţia asteroidului”, scriu ei într-un articol publicat în revista Icarus.

Rocile care populează spaţiul interplanetar se împart, în general, în două mari categorii – asteroizi şi comete.

Asteroizii sunt în mare parte bucăţi de rocă, în timp ce cometele conţin gheaţă care, pe măsură ce se sublimează în gaz şi se împrăştie în spaţiu, poate oferi cometei un impuls suplimentar faţă de forţele exercitate de gravitaţie pe măsură ce aceasta orbitează în jurul Soarelui.

Imaginea care probabil vă vine în minte când vă gândiţi la o cometă este aceea a unui glob strălucitor şi difuz, urmat de dâre luminoase. Dar nu toate cometele sunt construite la fel.

Ceea ce numim comete întunecate sunt denumite astfel deoarece activitatea lor cometară este practic invizibilă. Se crede că ele emană gaze la fel ca o cometă obişnuită, fără a produce cozile spectaculoase vizibile asociate în mod normal cu acestea.

Arată exact ca nişte asteroizi obişnuiţi, cu o mică acceleraţie în plus.

Aşa ar putea arăta KY26. Micul asteroid se roteşte o dată la fiecare 5,35 minute, iar traiectoria sa prezintă o acceleraţie neobişnuită perpendiculară pe planul orbitei sale. Aşadar, în mod firesc, oamenii de ştiinţă s-au întrebat dacă ar putea fi una dintre aceste comete întunecate.

Una dintre caracteristicile definitorii ale cometelor este compoziţia lor gheţoasă, ceea ce le oferă oamenilor de ştiinţă o modalitate uşoară de a verifica identitatea lor de cometă.

Tot ce trebuie să faci este să le măsori temperatura.

Asta au făcut Hansen şi Hirabayashi. Sau, mai degrabă, au combinat ceea ce se ştie despre KY26 – dimensiunea, orbita, reflectivitatea şi compoziţia sa probabilă – pentru a modela temperaturile de la suprafaţă şi din adâncurile sale.

Pentru ca gheaţa de apă îngropată să supravieţuiască pe perioade lungi, temperaturile trebuie să rămână sub aproximativ -128 de grade Celsius.

Însă cercetătorii au descoperit că până şi cele mai reci regiuni ale cometei KY26 au o temperatură medie de cel puţin -61 grade Celsius pe parcursul orbitei sale în jurul Soarelui.

Este un frig mortal pentru un om, desigur – dar mult prea cald pentru ca gheaţa cometară să poată rezista.

La aceste temperaturi, cercetătorii au calculat că, chiar dacă gheaţa de apă ar reprezenta 1% din masa lui KY26, aceasta ar dispărea în puţin peste 2.000 de ani. Iar dacă acea gheaţă ar fi responsabilă pentru acceleraţia neobişnuită a asteroidului, ar dispărea în doar 62 de ani.

KY26 ar putea avea miliarde de ani – dar, chiar şi aşa, există o reţinere importantă. Nu este clar de cât timp se află pe orbita sa actuală. Aşadar, este încă posibil să conţină gheaţă – dar, având în vedere acest rezultat şi o lucrare anterioară care atribuie lui KY26 o potenţială origine în centura de asteroizi, această posibilitate se reduce.

Deci, ce ar putea să-l împingă pe KY26 de pe traiectoria sa dreaptă şi îngustă?

Ei bine, cercetătorii pot lua în considerare totuşi vechea şi buna „presiune a colegilor” – dacă prin aceasta se înţelege presiunea radiaţiei solare. Lumina Soarelui exercită o forţă mică, dar potenţial suficient de puternică încât ar putea fi responsabilă pentru abaterea aparentă a asteroidului.

Vestea bună este că s-ar putea să aflăm cu certitudine foarte curând. Nava spaţială Hayabusa2 a agenţiei spaţiale japoneze se îndreaptă spre KY26 chiar în timp ce citiţi aceste rânduri, întâlnirea fiind programată pentru iulie 2031.