Specialistă în comunicare, analiză în trei paşi a discursurilor lui Călin Georgescu. Ce se ascunde în spatele lor?
Melania Medeleanu, specialistă în public speaking, analizează discursurile lui Călin Georgescu. Ea arată, în analiza sa, că Georgescu ştie să stăpânească perfect arta oratoriei. Vine cu mesaje care entuziasmează şi în care mulţi români se regăsesc. La o privire mai atentă, discursurile lui Georgescu conţin derapaje monstruoase, spune ea.
"Ce sper? Ca aceia care l-au votat să se uite – că acum, numai să nu vrei nu găseşti peste tot declaraţiile lui- cu un semn de întrebare în minte: e acesta cu adevărat omul care ar putea să ne conducă ţara demn şi să-şi facă treaba cu onestitate, bună credinţă şi competenţă?
Sau e un manipulator care a ştiut ce butoane emoţionale să ne apese?", punctează ea.
Redăm postarea Melaniei Medeleanu:
Eu îi înţeleg pe votanţii lui CG. Analiză în 3 paşi.
1. Mă uit pe clipurile electorale şi, din punct de vedere comunicare, sunt senzaţionale. Fraze întregi la care dau din cap, în care mă regăsesc, îmi vine chiar să strig: “Da, aşa e.“ Din ce în ce mai tare şi cu pumnul în aer.
“Vă simţiţi prizonierii clasei politice? Ieşiţi la vot şi eliberaţi-vă de ei!”
“Este o pandemie a fricii şi a prostiei. Dar peste ea e pandemia ipocriziei şi manipulării data de lăcomia celor care nu se mai satură.”
“România se trezeşte. Nu schimbăm stăpânii ci sistemul.”
“A venit vremea să facem istorie, nu politică.”
Mesaje cheie în care se regăseşte mai toată lumea. Spuse ferm, apăsat, de un bărbat atletic, serios, demn.
Dacă te-ai săturat de aceleaşi partide cu aceleaşi minciuni (şi cine nu s-a săturat?), dacă te-ai uitat pe listă şi ai văzut candidaţi despre care ştii clar fie că te mint, fie că sunt ticăloşi sau insuficient pregătiţi, bărbatul acesta pe care nu l-ai văzut la tv prea des (aha, l-au cenzurat!), care nu are un partid în spate (deci e un lup singuratic care intră în luptă având în spatele sau doar oamenii de rând care simt şi cred că el) pare fix candidatul pe care să pui ştampila.
2. Dacă însă mai ai puţină răbdare şi începi să-l asculţi mai mult, apar în ecuaţii cuvintele care ar îngrijora un specialist în comunicare: patrie, popor, neam strămoşesc, destin, chemare, ţara condusă către lumina hristica, patriotism, drapel, veşnicie, curajul de a fi român – cu cât mai multe şi mai aglomerate, cu atât mai dubioase.
Dar câţi specialişti în comunicare sunt într-o ţară cuprinsă în Tik Tok?
Fără înţelegerea tehnicilor de manipulare, atât prin selecţia informaţiilor, utilizarea sloganurilor, exagerări, repetiţii cât şi prin elementele de paraverbal (voce, ritm de vorbire, pauze) şi nonverbal (privire, gesturi), tentaţia e mai degrabă să primeşti, să internalizezi şi să aprobi toate aceste mesaje. Cine n-ar vrea să se simtă mândru că e român? Cine nu şi-ar dori o ţară curată, cu Ozane frumos curgătoare şi conducători demni, capabili să facă dreptate în oceanul de nedreptăţi? Vrei să crezi că ai găsit omul care poate să-ţi aducă asta înapoi.
3. Dar încă un strop, doar un strop de răbdare dacă mai ai să-l asculţi, încep derapajele. Şi ele sunt atât de mari, de monstruoase încât ai zice, dacă acţionezi butonul RAŢIUNE, că n-ai cum să mergi mai departe.
“Şansa României este înţelepciunea rusească.”
“Fiecare Robinet din fiecare casa va avea apă pură.”
“Schimbările climatice? O escrocherie mondială care n-are nimic de-a face cu Realitatea.”
“Femeile care au născut prin cezariană au tăiat firul divin, cele care au făcut ecografii au distrus ADN-ul copiilor.”
Nanocipurile şi piramidele, Omul n-a ajuns pe Lună, întâlnirea cu alte forme de viaţă.
Într-o conversaţie faţă în faţă cu cineva care-ţi îndrugă toate astea, fie ai întoarce spatele, să-l laşi cu ale lui, fie ai căuta pentru el sprijin de specialitate.
Ce cred eu? Şi nu pretind că e musai aşa. Cred că cei mai mulţi dintre votanţi au văzut doar clipurile de campanie. Sau, cel mult, au ajuns la pasul 2.
Dacă aş mai fi jurnalist, i-aş da spaţiu să vorbească, să se manifeste, să iasă mai mult în/la lumină. Umbra în care a stat până acum i-a fost aliat. Lumina ar da şansa votanţilor lui să vadă mai adânc. Şi măcar să-şi ia deciziile în cunoştinţă de cauză.
Ce sper? Ca aceia care l-au votat să se uite – că acum, numai să nu vrei nu găseşti peste tot declaraţiile lui- cu un semn de întrebare în minte: e acesta cu adevărat omul care ar putea să ne conducă ţara demn şi să-şi facă treaba cu onestitate, bună credinţa şi competentă?
