Soldaţii dezertori avertizează: Nu subestimaţi trupele nord-coreene din Rusia [BBC]

Ceea ce Haneul, unul dintre foştii soldaţi, îşi aminteşte cel mai bine din timpul petrecut în armata nord-coreeană este foamea chinuitoare şi continuă. A pierdut 10 kg în prima lună de serviciu, din cauza unei "diete" formate din porumb şi varză mucegăită, relatează BBC.

După trei luni de antrenament, el spune că aproape întregul său batalion era grav subnutrit şi a trebuit să fie trimis la un centru de recuperare pentru a lua în greutate.

Mai târziu, când au fost detaşaţi ca gărzi pe linia de frontieră cu Coreea de Sud, orezul a înlocuit porumbul. Dar, până să ajungă în farfuriile lor, o mare parte fusese luată de unităţile din spate, iar restul fusese amestecat cu nisip.

Haneul spune că unitatea sa a fost printre cele mai bine hrănite, o tactică menită să-i împiedice să dezerteze în Coreea de Sud. Dar asta nu a reuşit să-l împiedice pe Haneul.

În 2012, el a traversat în fugă, sfidând moartea, Zona Demilitarizată (DMZ) - fâşia de pământ care desparte Nordul de Sud.

Experienţa sa şi altor dezertori militari contribuie la clarificarea stării în care se află miile de soldaţi nord-coreeni desfăşuraţi pe linia frontului în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Phenianul ar fi trimis aproximativ 11.000 de soldaţi pentru a ajuta forţele ruse să recucerească o parte din regiunea Kursk, ocupată de Ucraina într-o ofensivă surpriză din vară.

La începutul acestei săptămâni, Seulul, Washingtonul şi Kievul au declarat că soldaţii nord-coreeni au intrat acum în luptă „în număr semnificativ” şi au raportat primele victime, oficialii sud-coreeni estimând că mai mult de 100 au fost deja ucişi şi mai mulţi răniţi. Această cifră nu a fost confirmată.

Cu toate acestea, dezertorii şi alţi experţi militari au declarat că aceste trupe nu ar trebui subestimate.

Potrivit serviciilor secrete sud-coreene, majoritatea fac parte din unitatea de elită Storm Corps şi au „un moral ridicat”, dar „nu înţeleg războiul contemporan”.

Doar bărbaţii mai înalţi şi mai sportivi sunt selectaţi pentru Storm Corps, spune dezertorul Lee Hyun Seung, care a antrenat forţele speciale nord-coreene la începutul anilor 2000 înainte de a dezerta în 2014.

El i-a învăţat arte marţiale, cum să arunce cu cuţitele şi să confecţioneze arme din tacâmuri şi alte ustensile de bucătărie.

Cu toate acestea, chiar dacă antrenamentul Storm Corps este mai avansat decât cea a unităţilor nord-coreene obişnuite, soldaţii sunt încă subnutriţi.

Potrivit lui Haneul, videoclipuri online cu trupele nord-coreene din Rusia arată soldaţi tineri şi „firavi”.

Ei sunt într-un contrast puternic cu videoclipurile de propagandă din Phenian, unde bărbaţii sunt văzuţi ieşind triumfători din lanţuri de fier şi zdrobind blocuri de gheaţă cu mâinile goale.

În toată perioada petrecută în armată, Haneul spune că a tras doar trei gloanţe într-o singură sesiune de antrenament cu foc real.

Cel mai aproape de luptă a fost atunci când un fermier înfometat a intrat în zona demilitarizată în căutare de legume. Haneul spune că a ignorat instrucţiunile de a „împuşca orice intrus” şi l-a lăsat pe om să plece cu un avertisment.

Este greu de ştiut cât de multe s-au schimbat în deceniul care a trecut de la dezertarea lui Haneul, având în vedere puţinele informaţii din Coreea de Nord. Se pare că liderul ţării, Kim Jong-un, a direcţionat o mare parte din resursele sale limitate către rachete şi arme nucleare, mai degrabă decât către armata sa permanentă.

Dar, potrivit unui alt soldat, Ryu Seonghyun, care a dezertat în 2019, primii trei ani în armată sunt „incredibil de dificili”, chiar şi pentru forţele speciale. Tânărul de 28 de ani, care a lucrat ca şofer în forţele aeriene şapte ani, spune că, în timpul serviciului său, condiţiile s-au deteriorat şi orezul a dispărut treptat din meniu.

„Soldaţii sunt trimişi în munţi pentru zile întregi cu o cantitate mică de orez şi li se spune că face parte din pregătirea lor de supravieţuire”.

Având în vedere că aceste trupe au fost antrenate să lupte în Peninsula Coreeană muntoasă, dezertorii se întreabă cât de bine se vor adapta la luptele de pe câmpii şi în tranşeele de la Kursk.

Storm Corps nu este o unitate de primă linie.

„Misiunea lor este să se infiltreze în liniile inamice şi să creeze haos în adâncul teritoriului inamic”, spune Ryu.

Dar, adaugă el, Kim Jong-un nu are nicio alternativă la trimiterea forţelor speciale, deoarece soldaţii obişnuiţi îşi petrec majoritatea timpului cultivând, construind sau tăind lemne.

„Kim Jong-un a trebuit să trimită oameni care să poată demonstra cel puţin un anumit nivel de capacitate de luptă, pentru a evita deteriorarea reputaţiei Coreei de Nord în Rusia”.

Bariera lingvistică pare să fi creat un obstacol suplimentar. Duminică, unitatea de informaţii pentru apărare a Ucrainei a declarat că problemele de comunicare au făcut ca soldaţii nord-coreeni să tragă accidental asupra unui batalion rusesc, omorând opt persoane.

Având în vedere aceste evaluări, ar putea fi uşor de considerat trupele drept „carne de tun” şi un semn al disperării preşedintelui rus Vladimir Putin. Dar aceasta ar fi o greşeală, spun dezertorii. Loialitatea lor faţă de regim şi spiritul de luptă vor conta foarte mult.

„Majoritatea soldaţilor din Storm Corps provin din familii de muncitori sau fermieri, care sunt foarte obedienţi faţă de partid şi vor urma ordinele fără îndoială”, spune Haneul, al cărui tată şi văr au fost în forţele speciale.

Sesiunile intense, ideologice de „spălare a creierului”, care au loc în fiecare dimineaţă, vor asigura şi mai mult pregătirea lor mentală, adaugă Lee. El crede că trupele nord-coreene „se vor obişnui cu câmpul de luptă, vor învăţa cum să lupte cu inamicul şi vor găsi modalităţi de supravieţuire”.

Deşi soldaţii nu au fi avut de ales dacă să fie mobilizaţi sau nu, Ryu crede că mulţi şi-au dorit să plece. Cei ambiţioşi o vor vedea ca pe o oportunitate de a avansa în carieră, spune el.

Şi având în vedere cât de greu este să serveşti în Coreea de Nord, unii vor fi apreciat şansa de a experimenta pentru prima dată viaţa în străinătate.

„Cred că vor fi mai dispuşi să lupte decât trupele ruse”, adaugă el, recunoscând că, în situaţia lor, şi el ar fi vrut să fie trimis.

Chun In-bum, fost comandant al forţelor speciale sud-coreene, este de acord cu evaluările dezertorilor.

„Doar pentru că nu au hrană şi antrenament, nu înseamnă că sunt incapabili. Se vor adapta rapid. Nu ar trebui să îi subestimăm”.

Deşi este puţin probabil ca 11 000 de soldaţi să schimbe soarta unui astfel de război de uzură - se estimează că Rusia suferă peste 1000 de pierderi pe zi - experţii şi oficialii cred că aceasta ar putea fi doar prima tranşă, Phenianul putând trimite până la 60 000 sau chiar 100 000 de soldaţi dacă aceştia sunt rotiţi.

În aceste numere, Chun crede că ei ar putea fi eficienţi.

De asemenea, Kim Jong-un ar putea suporta pierderi mari fără a afecta stabilitatea regimului său, spun foştii soldaţi.

„Cei care au fost trimişi sunt bărbaţi fără influenţă sau relaţii - pentru a o spune direct, cei care pot fi sacrificaţi fără probleme”, spune Haneul.

El îşi aminteşte că a fost şocat să afle că nu existau copii ai unor părinţi de rang înalt în unitatea sa din prima linie: „Atunci mi-am dat seama că suntem sacrificabili”.

El nu se aşteaptă la prea multă rezistenţă din partea familiilor celor decedaţi, ai căror fii, spune el, vor fi onoraţi ca eroi.

„Există nenumăraţi părinţi care au pierdut un copil după ce l-au trimis în armată”, adaugă el, amintindu-şi de vărul său de-al doilea care a murit. Mătuşa sa a primit un certificat, lăudându-l pe fiul ei pentru contribuţia eroică.

Loialitatea soldaţilor şi a familiilor lor ar putea diminua speranţele ucrainenilor şi sud-coreenilor că mulţi vor dezerta pur şi simplu odată ce vor intra în luptă. Kievul şi Seulul au discutat despre desfăşurarea de operaţiuni psihologice de-a lungul liniei frontului pentru a-i încuraja pe bărbaţi să se predea.

Dar se pare că aceştia nu au acces la telefoane mobile. Potrivit serviciilor secrete ucrainene, chiar şi telefoanele soldaţilor ruşi sunt confiscate înainte ca aceştia să întâlnească trupele nord-coreene.

Aşadar, strategiile posibile de infiltrare includ transmiterea de mesaje prin difuzoare sau folosirea dronelor pentru distribuirea de pliante.

Atât Ryu, cât şi Haneul au decis să dezerteze după ce au citit propaganda anti-regim trimisă peste graniţă din Coreea de Sud. Dar se îndoiesc că acest lucru ar funcţiona atât de departe de casă.

Ei spun că este nevoie de mult timp pentru a-ţi crea dorinţa şi curajul de a dezerta.

În plus, Haneul bănuieşte că ofiţerii ar fi primit ordin să împuşte pe oricine încearcă să fugă. El îşi aminteşte cum camarazii săi au deschis focul în timp ce el făcea sprintul său îndrăzneţ peste DMZ.

„12 gloanţe au zburat la doar un metru deasupra capului meu”, spune el.

Chiar şi capturarea trupelor nord-coreene s-ar putea dovedi dificilă pentru Ucraina.

În Coreea de Nord, a fi prizonier de război este considerat extrem de ruşinos şi mai rău decât moartea. În schimb, soldaţii sunt învăţaţi să îşi ia singuri viaţa, împuşcându-se sau detonând o grenadă.

Ryu îşi aminteşte de un celebru cântec militar intitulat Save the Last Bullet (Salvează Ultimul Glonţ).

„Ei îţi spun să păstrezi două gloanţe, unul pentru a împuşca inamicul şi unul pentru a te împuşca pe tine”.

Cu toate acestea, Lee, fostul antrenor al forţelor speciale, este hotărât să ajute. El s-a oferit să meargă pe linia frontului pentru a comunica direct cu soldaţii.

„Este puţin probabil ca aceştia să dezerteze în număr mare, dar trebuie să încercăm. Auzind voci familiare ca a mea şi a altora din Coreea de Nord, ar putea avea un impact asupra psihicului lor”, spune el.

Haneul speră doar să ajungă acasă, în Coreea de Nord. Ştie că există şansa ca unele dintre rudele sale să fie printre trupele trimise să ajute Rusia.

„Sper doar să reuşească şi să se întoarcă în siguranţă”.