Serial TV care prezintă adevărul despre 'Carlos Şacalul', dincolo de mit

Un serial de televiziune în trei episoade, transmis cu începere de joi, în Italia, de canalul FX (Sky 131), reconstituie perfect epopeea lui Ilici Ramirez Sanchez, alias Carlos Şacalul, ajutând să se înţeleagă cât de uşor este să faci din el alibiul cel mai simplu pentru măceluri survenite în anii '80, precum cel de la Bologna, pe care nici măcar sentinţele judecătoreşti definitive nu par să le explice convingător. Carlos este un nume uitat de generaţiile de astăzi, scrie revista italiană L'Espresso, într-un articol în care menţionează şi România ca bază logistică a teroristului internaţional.

Carlos s-a născut în Venezuela, în 1949, ca fiu al unui avocat marxist bogat, a studiat la Londra şi Moscova, s-a antrenat militar în Cuba şi a avut un ''masterat în atentate' în Liban. Vorbea fluent şase limbi şi deţinea arta de a se mişca în toate mediile, de la London School of Economics până în mahalalele din Beirut.

Prima etapă a legendei lui, cea a militantismului revoluţionar, a început în 1973, prin crearea inovatoare a unei reţele subversive internaţionale în beneficiul palestinienilor. În jurul lui s-au reunit francezi apropiaţi de Action Directe, italieni din Brigăzile Roşii , germani din RAF, japonezi din Armata Roşie şi insurgenţi arabi, într-o structură flexibilă şi organizată care a reuşit să pună la cale atentate răsunătoare. Reţeaua lui Carlos putea conta şi pe colaborarea bascilor din ETA şi irlandezilor din IRA, pe scurt, o centrală a terorii care părea invincibilă.

''Capodopera'' rămâne răpirea miniştrilor din OPEC, lorzii petrolului reuniţi la Viena, la sfârşitul lunii decembrie 1975. A obţinut un avion cu care a ajuns la Alger şi i-a eliberat în schimbul banilor şi al imunităţii. Nimeni nu a mai făcut vreodată ceva de genul acesta. Imaginile din film arată cât de rapid şi şocant a fost raidul. În mâinile lui Carlos s-au aflat patronii energiei mondiale, printre care şi reprezentanţi ai unor ţări din Orientul Mijlociu - Iran şi Arabia Saudita - consideraţi trădători ai cauzei palestiniene.

A doua etapă, cea mai întunecată, îl arată pe Carlos un fel de mercenar, finanţat mai întâi de Irakul lui Saddam Hussein - care ar fi sponsorizat acţiunea de la Viena - iar apoi de Libia şi Siria. Prin patronii săi a încheiat o serie de acorduri cu servicii secrete ale Tratatului de la Varşovia, care i-au oferit baze logistice sigure în Germania de Est, România şi Ungaria. În schimbul banilor, armelor şi documentelor, Carlos şi frăţia sa de subversivi europeni au acceptat sa organizeze operaţiuni cerute de clienţi interesaţi în exploatarea capacităţii lui de a se infiltra în jocul cu spioni şi execuţii în anii cei mai fierbinţi ai Războiului Rece. Serviciile secrete ale lui Gaddafi şi al-Assad i-au încredinţat operaţiuni în Europa şi Orientul Mijlociu împotriva propriilor duşmani şi chiar şi Ceauşescu i-a comandat atentate împotriva oponenţilor.

În serialul de televiziune, Italia apare doar temporar, ca loc de tranzit. Aşa cum a afirmat Carlos într-un interviu, în Italia era în vigoare o hotărâre a lui Aldo Moro, potrivit căreia, autorităţile italiene nu interveneau împotriva teroriştilor arabi care nu comiteau acţiuni criminale în ţară. Italia devenise astfel un fel de refugiu pentru insurgenţi şi militanţi filo-palestinieni, ţinuţi sub control dar nu arestaţi, pentru a se evita eventuale represalii. S-a dovedit că unul dintre oamenii săi, Thomas Kramm, s-a aflat la Bologna atunci când a fost comis măcelul, dar anchetele judiciare nu l-au corelat cu bomba care a ucis 85 de persoane. Agentul de dreapta a fost prezentat drept omul-cheie pentru a arunca vina asupra Libiei sau altor puteri străine.

Apusul legendei lui Carlos a survenit odată cu prăbuşirea Zidului Berlinului, care a făcut din el şi grupul său o relicvă. Sfârşitul Tratatului de la Varşovia şi al Războiului Rece au dus la încetarea protecţiei sale şi au permis CIA să-l scoată din bârlog. Carlos a fugit din Siria în Sudan, unde un regim islamic încerca să formeze o miliţie. Dar şi acel refugiu a fost descoperit de americanii care au implicat agenţi de la Paris. În schimbul unor beneficii niciodată clarificate, Sudanul l-a predat Franţei. Trei ani mai târziu a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru uciderea echipei de agenţi care în 1975 i-au găsit ascunzătoarea.

Această sentinţă este până astăzi singurul punct ferm în 20 de ani de operaţiuni organizate pe trei continente, care au rămas încă în mare măsură secrete sau misterioase. Câte acţiuni criminale au fost efectuate pentru Libia, la începutul anilor '80?, se întreabă publicaţia. Astăzi, din penitenciarul de maximă securitate unde se află, Carlos continuă să acorde interviuri pentru a-şi comunica propriul adevăr. Serialul de televiziune arată în mod clar cum i-a plăcut întotdeauna să se pună în centrul misterelor, în încercarea de a păstra un rol de protagonist, pe care însă nu-l mai deţine de cel puţin 20 de ani.