Rusia pregătise armata înainte de conflictul din Ucraina

Succesul Rusiei în peninsula Crimeea şi estul Ucrainei este consecinţa unui efort continuu de modernizare şi reconstruire a armatei post-sovietice, o investiţie care a fost promovată agresiv de preşedintele rus, Vladimir Putin, potrivit unui articol Free Beacon.

Forţele separatiste, chiar dacă sunt descrise de Moscova ca fiind voluntari şi separatişti, au fost văzute în ultimele luni folosind echipament avansat cu viziune nocturnă, armament high-tech şi echipament pentru comunicaţii de ultimă oră, care reprezintă noul standard al armatei ruse şi un echivalent al echipamentelor folosite de armatele Occidentale. De asemenea, forţele separatiste au fost sprijinite de echipamente ruse şi armament greu, inclusiv de tancuri.

Tacticile militare ruse au fost rafinate anul trecut, în timpul exerciţiilor militare bianuale numite ”Zapad-13”, care implicau un număr mare de soldaţi similari cu cei care au invadat ulterior Ucraina. Aproximativ 70.000 de soldaţi din Rusia şi Bielorusia au efectuat operaţiuni de război terestru ce au fost folosite în această vară împotriva forţelor ucrainene. Efectuate aproape de graniţa statelor baltice şi a Poloniei, exerciţiile Zapad-13 s-au mai concentrat şi pe tactici de război cibernetic, care au întrerupt cu eficienţă comunicaţiile forţelor ucrainene în ultimele luni.

Armata rusă şi-ar fi flexat de asemenea muşchii şi în alte feluri. Consilierii şi armamentul rus l-ar fi sprijinit pe preşedintele sirian Bashar al-Assad. Bombardierele ruse patrulează coasta de Vest a Statelor Unite. Forţele strategice ruse – chiar dacă sunt limitate prin mai multe acorduri de reglementare a armamentului – sunt într-un proces rapid de modernizare.

Acestea sunt cele mai vizibile semne ale unei armate care se transformă într-o forţă de luptă capabilă, într-un Război Rece reloaded. Potrivit Globalfirepower.com, un website care evaluează puterea relativă a unei forţe militare naţionale, în termeni de capabilităţi generale, armata rusă este depăşită numai de armata Statelor Unite, fiind considerată mai capabilă decât armata chineză.

Ascensiunea armatei ruse s-a desfăşurat într-o perioadă relativă scurtă de timp. În timpul anilor 1990, calitatea armatei ruse s-a deteriorat treptat din cauza unei lipse acute de fonduri. După retragerea umilitoare din Afghanistan în 1989, armata rusă s-a chinuit pe parcursul anilor 1990 să supună forţele cecene din interiorul ţării.

Comparativ, armata Statelor Unite a învins rapid armata irakiană în primul Război din Golf, în 1991, demonstrând întregii lumi importanţa tehnologiei de ultimă oră, vitezei, şi a unei capabilităţi de foc copleşitoare.

Performanţa mediocră a armatei ruse în timpul invaziei din 2008 a Georgiei, care avea o armată mult mai mică şi inferior echipată, a determinat Moscova să sporească investiţiile în armată. La sfârşitul anilor 2008 şi 2009 au fost introduse mai multe modificări majore, incluzând reforme structurale care au subliniat structura şi rangurile din armată.

În timpul campaniei prezidenţiale din 2012, după o pauză de patru ani în care Dmitri Medvedev a ocupat postul de preşedinte, Putin a promis să readucă armata într-o poziţie proeminentă în cadrul Rusiei.

Probabil singura promisiune pe care a respectat-o, Putin a reluat modernizarea armatei printr-un program care include şi o investiţie de până la 600 miliarde de dolari pe o perioadă de 10 zece ani, menită să modernizeze forţele nucleare ale Rusiei. În acest program de dezvoltare este inclusă racheta intercontinentală Topol SS-27, care este proiectată să evite şi să penetreze cele mai moderne sisteme de apărare anti-rachetă. Putin a continuat, numind lideri din noua generaţie la conducerea cadrelor din armată. Atât ministrul Apărări, Serghei Şoigu, cât şi şeful Statului Major, Valery Gherasimov, au sub 60 de ani.

Liderul rus consideră că forţele armate ruse n-ar trebui să fie utilizate numai pentru a obţine victorii militare. Acestea sunt o parte importantă din strategia sa regională pe scară largă, denumită ”vecinătatea apropiată”. O parte din această strategie se reflectă prin folosirea armatei pentru a intimida vecinii mai mici, precum Moldova şi Armenia. Iar o altă parte se manifestă prin cucerirea altor vecini pentru a-i păstra sub sfera de influenţă şi a-şi proteja graniţele prin menţinerea ”conflictelor îngheţate”.

Motivul său final privind estul Ucrainei rămâne neclar, dar până acum Putin a reuşit să obţinută o regiune instabilă şi slăbită care nu poate rezista influenţei politice ruse.

Totuşi, în ciuda progresului său, armata rusă este departe de a fi invincibilă. Recruţii săi sunt supuşi constant la hărţuiri brutale ceea ce subminează grav moralul soldaţilor. Rusia are puţini prieteni regionali sau aliaţi, şi va forma o Uniune Eurasiatică, care are Belarusul şi Kazahstanul drept membri fondatori.

În final, Putin a făcut promisiuni de finanţare uriaşe care sunt foarte de greu de respectat. Economia rusă stagnează, ca rezultat directul al refuzurilor de a adresa problemele structurale, precum dependenţa de resursele naturale pentru a obţine o porţiune mare din bugetul ţării.

Ca rezultat, în Rusia, ”educaţia, sănătatea, imobiliarele şi serviciile sociale se vor prăbuşi” , notează Jane's Weekly Defence.

Mai mult, în ciuda declinului economic al ţării, în 2014, Rusia îşi va mări cheltuielile din domeniul apărării cu aproximativ 18% din bugetul actual, iar această creştere va ajunge la 37% până în 2016. Iar trendul investiţiilor în armată certifică disponibilitatea de a o utiliza.