Preşedintele ICCJ: Ultimele rapoarte MCV au analizat cu obiectivitate activitatea desfăşurată în ultima perioadă de Instanţa Supremă (interviu)

La Palatul Parlamentului au început joi, lucrările Conferinţei Anuale Anticorupţie, organizată de Camera Deputaţilor, prin Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, în colaborare cu Ministerul Justiţiei. Evenimentul face parte din proiectul “Măsuri suplimentare în vederea realizării obiectivelor de referinţă din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare”, finanţat de Ministerul Afacerilor Externe din Olanda prin intermediul Ambasadei Olandei la Bucureşti.

Proiectul are drept obiectiv consolidarea capacităţii autorităţilor române de a implementa măsurile adoptate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în contextul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV).

Obiectivul general al Conferinţei este creşterea gradului de cunoaştere şi vizibilitate a măsurilor de prevenire a corupţiei în sectorul public şi privat. În acest scop, sunt prevăzute dezbateri privind stadiul implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie (SNA) 2012 – 2015, analiza bunelor practici dezvoltate şi a principalelor măsuri care urmează să fie luate în anul 2013.

Lucrările Conferinţei vor avea loc şi vineri. Printre participanţii la eveniment au fost reprezentanţi din partea principalelor instituţii publice, cum ar fi Horia Georgescu preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), Oana Schmidt-Hăineală, preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Livia Doina Stanciu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), vicepremierul Liviu Dragnea, cât şi ambasadorul Olandei în România, Mattheus Van Bonzel şi ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris.

Cu această ocazie, un reporter Epoch Times a discutat cu preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Liana Doina Stanciu, care a precizat, pentru publicaţia noastră că “fenomenul corupţiei a căpătat o amploare deosebită”, care se regăseşte “la cele mai înalte niveluri ale societăţii româneşti”.

De asemenea, în opinia preşedintelui ICCJ, corupţia reprezintă “o ameninţare majoră pentru democraţie, erodează principiile unei administraţii eficiente”, fiind “cea care afectează într-un mod grav stabilitatea şi credibilitatea instituţiilor statului”.

Referitor la raportul despre evoluţia justiţiei din România, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare realizat de Comisia Europeană, Livia Doina Stanciu este de părere că acest document precum şi celelalte care au existat înaintea acestuia “analizează foarte obiectiv” situaţia ţării noastre.

Totuşi în ultimii doi ani România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte combaterea fenomenului corupţiei, numărul de dosare “pronunţate în primă instanţă, de Secţia Penală a Instanţei Supreme”, scăzând de la 38 la 16.

Epoch Times prezintă cititorilor noştri interviul integral realizat cu Livia Doina Stanciu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

***

Reporter Epoch Times: Care este nivelul de corupţie din România şi care ar fi măsurile ce s-ar impune pentru combaterea acestui fenomen?

Livia Doina Stanciu: Legat de combaterea fenomenului corupţiei, eu am spus că este păcat că în ultima perioadă acest fenomen al corupţiei a căpătat o amploare deosebită. Are manifestări şi forme diverse, complexe. Îl regăsim până la cele mai înalte niveluri ale societăţii româneşti şi este păcat. Din punctul meu de vedere, reprezintă o mare ameninţare, o ameninţare majoră pentru democraţie, erodează principiile unei administraţii eficiente. Corupţia este cea care afectează într-un mod grav stabilitatea şi credibilitatea instituţiilor statului şi aici trebuie să fim extrem de atenţi, inclusiv a reprezentanţilor acestor instituţii şi, nu în ultimul rând, sigur are repercusiuni în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, socială a statului.

Vorbeam şi în conferinţa de presă despre forme variate, complexe. Prin corupţie se favorizează de multe ori interesele unor particulari, mai ales în aria economică, în detrimentul şi cu afectarea intereselor colectivităţii. Se manifestă fie prin însuşire, folosire, deturnare a unor resurse publice, care ar trebui să aibă ca afectaţie valoarea publică, în detrimentul sau mergând mai departe, în favoarea unor particulari.

Corupţie există şi atunci când se ocupă o funcţie publică folosind nişte relaţii preferenţiale. Corupţie este şi atuci când se încheie tranzacţii, indiferent de natura loc, prin încălcarea normelor legale sau chiar şi a normelor morale.

Eu spun că trebuie, şi am zis-o întotdeauna, corupţia trebuie combătută la orice nivel al societăţii de către toate instituţiile statului, nu numai neapărat de către justiţie. Ea trebuie localizată şi combătută nu numai de către justiţie, ci şi de către toate celelalte instituţii care au responsabilităţi în acest domeniu şi de aceea am fost bucuroasă că am văzut astăzi (joi, 28 martie 2013, – n.r.) o largă reprezentare şi din partea puterii executive şi a puterii legislative.

Rostul justiţiei este, şi asta trebuie să facă orice magistrat, să depisteze, în baza probelor în cauzele cu care sunt administrate, cine sunt corupţii, cine sunt corupătorii şi să identifice întotdeauna cu certitudine, tot pe baza de probe, adevăraţii vinovaţi

Întotdeauna corupţii şi corupătorii profită de nepăsarea celor din jur, profită de teama celor din jur, profită, de asemenea, uneori de complicitatea celor din jur şi este grav că se întâmplă astfel de lucruri. Întotdeauna corupţii încearcă, de altfel ca şi corupători, să arunce şi să precizeze că vina ar fi una colectivă şi că toată lumea este de fapt coruptă. Sesizaţi că la nivelul societăţii româneşti cam asta se vehiculează. O vină colectivă eu spun că nu trebuie să existe. Dimpotrivă trebuie să existe întotdeauna o responsabilitate personală. Acesta este rostul justiţiei.

Rostul justiţiei este să încerce să stopeze vehicularea unei astfel de idei, adică a ideii unei vine colective. Nu, rostul justiţiei este, şi asta trebuie să facă orice magistrat, să depisteze, în baza probelor care sunt administrate în cauzele cu care sunt administrate, cine sunt corupţii, cine sunt corupătorii şi să identifice întotdeauna cu certitudine, tot pe baza de probe, adevăraţii vinovaţi.

Credeţi că au fost făcute presiuni asupra justiţiei? Mai există astfel de presiuni în prezent?

Nu ştiu. Sigur presiunile pot fi de orice natură, dacă ar fi. Eu vă spun că reprezint un judecător care deşi lucrez de peste 33 de ani, adică mă apropii de 35 de ani, n-a îndrăznit nimeni până în prezent şi probabil că şi de aceea sunt şi greu atacabilă. Nimeni nu a îndrăznit vreodată, sub o formă anume, să încerce să modifice modalitatea de a gândi într-o cauză. În cauzele pe care le-am instrumentat, fie ca procuror, când am fost procuror vreo 16 ani şi mai mult ca judecător, aproape 19 ani, pot să vă spun că nimeni n-a îndrăznit vreodată nici măcar să-mi sugereze că ar putea fi sau aş putea să dau o altă interpretare unei anumite noţiuni sau că ar trebui să ajung la o altă soluţie decât cea pe care am gândit-o.

Vă întrebam în general dacă au exista presiuni şi la nivelul altor instituţii care reprezintă justiţia, precum ANI, CSM, DNA sau DIICOT?

Nu pot să ... sigur presiunile sunt întotdeauna mari. Presiunile sunt determinate de multe ori de complexitatea cauzelor pe care le ai spre instrumentare. Sunt presiuni determinate de faptul că se lucrează de multe ori contratimp. Dacă eşti într-adevăr un magistrat adevărat, şti că activitatea aceea pe care tu o desfăşori trebuie să fie realizată la cotele cele mai înalte. Am vorbit astăzi (în cadrul dezbaterii de joi pe tema strategia anticorupţie de la Palatul Parlamentului – n.r.) şi voi vorbi în continuare, cât voi fi preşedintele Instanţei Supreme, în toate instanţele şi cu atât mai mult la Instanţa Supremă trebuie să vorbim de profesionişti adevăraţi, de oameni într-adevăr morali, cu o moralitate, cu o integritate deosebită.

V-am spus presiuni sigur pot fi determinate de faptul că încărcătura este foarte mare. Instanţa Supremă încă are atribuţii mari ca instanţă de drept comun. Din punctul meu de vedere trebuie să reprezinte în principal o instanţă de casaţie, să avem în vedere rolul primordial pe care îl are Instanţa Supremă, prevăzut în Constituţie, acela de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii. De cele mai multe ori hotărârile pe care le dau judecătorii de la Instanţa Supremă reprezintă hotărârii de principiu, hotărâri care sunt urmărite de către toţi colegii judecători din ţară. De foarte multe ori se ridică, în cadrul proceselor de la Instanţa Supremă, spre exemplu dacă este să iau procesele pe care instanţa le judecă în materie penală, fiind singura materie în care Instanţa Supremă judecă în primă instanţă anumite categorii de infractori. Să zicem cei care au calitatea de parlamentari, deputaţi, senatori şi judecători de la Curtea Constituţională, spre exemplu. Legea prevede care sunt persoanele a căror calitate atrage competenţa Instanţei Supreme.

Dar asta vroiam să vă spun, în toate aceste cauze, care sunt într-adevăr extrem de complexe, se ridică foarte multe excepţii de nelegalitate, de neconstituţionalitate, multe dintre ele prevăzute sigur în procedura penală şi cărora judecătorul este cel care trebuie într-adevăr să le dea acea rezolvare. De aceea o să vedeţi în foarte multe dosare, dumneavoastră aveţi tendinţa să vă uitaţi întotdeauna către hotărârea finală, adică cea care este dată de către judecător, şi sunt hotărâri care au sute de pagini. Dar haideţi să vă uitaţi de asemenea pe fiecare încheiere pe care judecătorul o pronunţă la fiecare termen şi veţi vedea că încheierile din dosarele instrumentate de către Instanţa Supremă sunt încheieri de minimum 50 de pagini, pentru că acolo, practic în timpul în care se derulează şedinţa de judecată, se ridică de către apărătorii inculpaţilor, a părţilor civile, de către procurori, zeci de excepţii de procedură, de nelegalitate, de sesizare a instanţei. Tuturor acestora tot judecătorul este cel care trebuie să le dea răspunsul.

Care este părerea dumneavoastră despre cele semnalate în raportul MCV realizat de Comisia Europeană?

Din punctul meu de vedere raportul MCV a analizat cu obiectivitate, să ştiţi, cu foarte mare obiectivitate pentru că haideţi să ne gândim şi la un alt aspect. Instanţa Supremă, în urmă cu doi ani şi jumătate, în toate rapoartele anterioare ale Comisiei Europene n-a fost niciodată realmente elogiată, ca să zic aşa. Aceste ultime rapoarte sunt rapoarte care au analizat cu obiectivitate activitatea desfăşurată în ultima perioadă de Instanţa Supremă.

Faptul că, deşi în urmă cu doi ani, pe rolul Instanţei Supreme era un număr de 38 de dosare care se judecau în primă instanţă, dosare înregistrate de mulţi ani pe rolul Instanţei Supreme, acum, deci gândiţi-vă şi au intrat în această perioadă alte şi alte dosare, mă refer aici doar la dosarele pronunţate în primă instanţă, de Secţia Penală a Instanţei Supreme, mă refer la dosarele de corupţie, în prezent sunt doar 16 dosare pe rolul Instanţei Supreme.

Deci este un progres al justiţiei şi implicit al Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie?

Da, deci eforturile au fost extraordinare. Deci, gândiţi-vă că au mai intrat în toată această perioadă şi alte cauze şi în prezent se găsesc pe rolul Instanţei Supreme un număr de 16 astfel de cauze. Nu trebuie să omitem faptul că, şi aici desigur eforturile sunt majore făcute de către judecătorii de la Secţia Penală a Instanţei Supreme, dar în acelaşi timp o încărcătură majoră o au şi judecători ceilalţi de la celelalte trei secţii ale Instanţei. Dacă ar fi să vă spun spre exemplu, pe rolul Instanţei Supreme, vorbim despre Instanţa Supremă într-un stat, anul trecut au fost peste 40.000 de cauze de natură penală şi de natură civilă, ceea ce înseamnă enorm de mult pentru o Instanţă Supremă.