Politolog italian: ”Succesul Mişcării de Cinci Stele a fost mai mare decât al Syrizei în Grecia” (interviu)
alte articole
Italia se află într-un blocaj politic care pare fără ieşire. Partidul Democrat a ratat majoritatea în Senat, curtează Mişcarea de cinci stele pentru susţinere parlamentară şi exclude orice alianţă cu Berlusconi. La fel ”nu există nicio posibilitate de alianţă între M5S şi PdL pentru că întreaga platformă politică a M5S este construită împotriva corupţiei morale, legale şi financiare pe care o reprezintă sistemul vechi şi Berlusconi”, explică politologul italian Andrea Teti într-un interviu acordat Epoch Times. În opinia sa, nici varianta unor noi alegeri nu este de luat în calcul.
Cine este câştigătorul alegerilor parlamentare din Italia în opinia Dv? Cum interpretaţi rezultatele? S-a ajuns la un blocaj?
Cu siguranţă Mişcarea de Cinci stele (M5S) a lui Beppe Grillo este marele câştigător surpriză, cu un scor de peste 19%, cât preziceau sondajele preelectorale. Scorul acesta este mult mai mare decât cel de 10-15% obţinut în alegerile locale în ultimii ani. În schimb, cele două partide principale au obţinut rezultate mai mult sau mai puţin dezastruoase. Partidul Democrat al lui Pier-Luigi Bersani, care urma sa câştige confortabil alegerile conform sondajelor, a avut o performanţă modestă şi a obţinut o majoritate la limită (abia 124.000 de voturi în Camera Inferioară). Cât despre alianţa lui Berlusconi, o fi obţinut ea aproape 30%, dar propriul său partid PdL a obţinut doar 22% din voturi, înregistrând o scădere cu 16% faţă de ultimele alegeri parlamentare de acum cinci ani. M5S pare să fi câştigat pentru că este o mişcare în care deciziile politice sunt luate de jos în sus, prin participarea populară şi pentru că pune mult accent pe justiţie socială şi inovaţie, mai ales în politica de mediu şi în măsurile anti-corupţie.
Vedeţi un blocaj în formarea noului guvern şi în funcţionarea noului Parlament dat fiind că Bersani nu a reuşit să-şi asigure o majoritate în Senat?
Noul parlament va fi caracterizat de o triplă luptă: Partidul Democrat va încerca să evite să fie mânjit prin alianţe cu Berlusconi, curtându-i pe parlamentarii M5S cu scopul ca aceştia să i se alăture, în timp ce Berlusconi va încerca să discrediteze atât PD ca fiind subjugat directivelor UE cât şi M5S ca fiind ‘iresponsabilă’. În plus, Berlusconi va încerca să blocheze toate reformele care ar putea să dăuneze intereselor sale personale (de exemplu legi anti-corupţie, legi anti-trust pentru mass media, etc.). Pe de altă parte, membrii M5S sunt toţi parlamentari noi adesea fără nicio experienţă politică anterioară, astfel încât vor trebui să urmeze o curbă de învăţare foarte abruptă şi riscă să fie manipulaţi de omologii lor mai experimentaţi din Parlament în momente cruciale. Ei vor fi de asemenea supuşi la tot soiul de presiuni şi încercări de cooptare atât de către PD cât şi de către Berlusconi. Oricum, par să aibă un compas moral foarte puternic astfel încât este neclar dacă asemenea tentative de a-i submina sau de a-i discredita vor reuşi. Aceste încercări ar putea chiar avea un efect de bumerang împotriva celor care le fac.
Ce impact vor avea alegerile din Italia asupra politicilor UE de combatere a crizei în zona euro?
Dobânzile la bondurile suverane italiene cu maturitate la şase luni au crescut deja, ceea ce este posibil să se întâmple şi cu bondurile cu termen lung de maturitate.
Dar cel mai important punct mi se pare faptul că succesul Mişcării de Cinci Stele – care a fost mai mare chiar decât al Syrizei în Grecia şi a avut un impact politic mai puternic decât al mişcării spaniole Indignados – pune din nou elitele europene mainstream în faţa faptului că ‘reformele lor’ îi taxează pe cei săraci şi-i răsplătesc pe cei bogaţi. Italienii nu sunt nici eurosceptici, nici împotriva reformelor economice per se, dar ei vor creştere economică şi locuri de muncă, vor să vadă măsuri anti-corupţie eficiente, vor să vadă măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Apropos, aceleaşi cerinţe le au şi grecii şi spaniolii. UE şi cele mai puternice state membre ale sale au ignorat însă până acum aceste apeluri şi au preferat reforme care pun presiune pe populaţia activă din Italia, prin creşterile de taxe, reducerea serviciilor şi fragilizarea joburilor lor.
Ce scenarii vedeţi în perspectivă în privinţa formării unei majorităţi guvernamentale?
Majoritatea observatorilor cred că nu se poate ajunge la o majoritate guvernamentală şi că va fi nevoie de o nouă rundă de alegeri pentru a ieşi din blocaj. Pentru a face asta este însă nevoie de o nouă lege electorală – ceea ce este extrem de dificil, pentru că orice astfel de lege mai corectă şi echitabilă va penaliza atât PD (dacă sistemul electoral este mai proporţional) cât şi PdL (dacă este accentuată componenta majoritară).
Dar cel mai important punct mi se pare faptul că succesul Mişcării de Cinci Stele – care a fost mai mare chiar decât al Syrizei în Grecia şi a avut un impact politic mai puternic decât al mişcării spaniole Indignados – pune din nou elitele europene mainstream în faţa faptului că ‘reformele lor’ îi taxează pe cei săraci şi-i răsplătesc pe cei bogaţi. Italienii nu sunt nici eurosceptici, nici împotriva reformelor economice per se, dar ei vor creştere economică şi locuri de muncă, vor să vadă măsur
Există posibilitatea formării unei majorităţi de blocaj în Senat între Mişcarea de Cinci Stele a lui Beppe Grillo şi PdL-ul lui Berlusconi sub o platformă eurosceptică comună?
Nu văd nicio astfel de posibilitate de alianţă între M5S şi PdL: întreaga platformă politică a M5S este construită împotriva corupţiei morale, legale şi financiare pe care o reprezintă sistemul vechi şi Berlusconi. Să ne amintim de asemenea că euroscepticismul lui Berlusconi este extrem de recent şi complet instrumental. Poziţia lui Berlusconi este dictată de sondajele care arată că italienii s-au săturat de măsurile de austeritate care nu generează creştere macroeconomică şi care subminează joburile.
Cum explicaţi revenirea lui Berlusconi? Nu era Berlusconismul în declin în Italia?
Rata de popularitate a lui Berlusconi a crescut relativ în ultimele două luni, de la un minim de aproximativ 17% la 22% astăzi, datorită influenţei sale asupra mass-media şi din cauza campaniei inepte a Partidului Democrat. Dar în comparaţie cu ultimele alegeri parlamentare, el a pierdut 16% din voturi (coaliţia sa obţinând 38% la ultimele alegeri generale). Pentru el este o înfrângere masivă. Chiar dacă încă nu asistăm la moartea amestecului de corupţie şi hedonism care este ‘Berlusconismul’, susţinerea obţinută de M5S arată că onestitatea în viaţa publică şi ideea deciziei politice în interesul publicului sunt capabile să atragă şi să genereze popularitate în Italia.
Cum interpretaţi rezultatul obţinut de fostul premier Mario Monti în lumina reformelor pe care le-a făcut în mandatul său?
Este un rezultat foarte slab. Agenda lui Monti la guvernare a fost concentrată în totalitate pe austeritate. Guvernul său nu a făcut nimic pentru a rupe oligarhiile de business (printr-o legislaţie eficientă anti-corupţie) sau pentru a stimula creşterea macroeconomică sau creşterea ocupării forţei de muncă. Rezultatul modest obţinut de Monti în alegeri se datorează inabilităţii sale de a lua în calcul problemele majorităţii italienilor. Chiar dacă este perceput ca un politician mai serios decât Berlusconi, platforma sa electorală în legătură cu reformele politice şi economice – şi performanţele sale guvernamentale – au părut să plece de la premisa că poate ignora doleanţele italienilor care au fost loviţi cel mai tare de reformele guvernului său.
Andrea Teti este director al Centre for Global Security and Governance în cadrul University of Aberdeen şi cercetător senior la think-tank-ul European Centre for Internaţional Affairs.