Politolog: Iohannis a fost de multe ori la fel de jucător ca Băsescu / Ce a făcut cu "talanţii" săi în momentul în care era "globe-trotter"

Politologul Ioan Stanomir a criticat tranşant, într-o emisiune Digi24, decizia liberalilor de a promova o lege cu dedicaţie pentru preşedintele Klaus Iohannis care să îi permită acestuia din urmă să candideze pe listele de la Senat fără să-şi dea demisia din funcţie.

"Comisia pentru democraţie prin drept de la Veneţia a recomandat întotdeauna prudenţă în modificarea legislaţiei, în baza unui principiu foarte simplu - al predictibilităţii legii. Legea, ca să fie egală pentru toţi, trebuie să fie predictibilă şi previzibilă. Schimbările bruşte ale legii riscă să creeze, de facto, o inegalitate între cetăţeni. Aceasta este o primă discuţie. O a doua discuţie priveşte modul în care doreşti să permiţi candidatura unui preşedinte în exerciţiu.

Preşedintele în exerciţiu, în baza Constituţiei actuale, nu poate candida ca un om politic oarecare, pentru că îi interzice Constituţia, fiind incompatibilă această calitate cu cea de membru de partid. Or, pentru a figura pe lista unui partid, trebuie să-ţi asumi calitatea respectivă. Cel puţin în acest moment.

Sigur, se poate discuta, până la al treilea nivel, dacă a candida în orice formă, fiind în exerciţiul funcţiei de preşedinte, este compatibil sau nu cu ideea de echidistanţă. Eu cred că preşedintele României nu poate fi şi nu trebuie să fie niciodată echidistant. El a fost ales, el sau ea sunt aleşi de un număr de cetăţeni, în baza unui program implicit sau explicit. Iar îndepărtarea preşedintelui Republicii de partidele sau coaliţiile din care provine face ca întregul său mandat să fie compromis", a declarat Ioan Stanomir.

Toţi preşedinţii României au fost "jucători"

În viziunea profesorului de la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadru Universităţii Bucureşti, toţi preşedinţii României au încercat până acum să fie preşedinţi-jucători.

"Expresia de preşedinte-jucător a fost legată de Traian Băsescu. Dar trebuie spus că şi Klaus Iohannis, în nenumărate momente ale carierei domniei sale, a fost la fel de jucător ca Traian Băsescu. Ion Iliescu nu avea nevoie să fie atât de jucător, pentru că Ion Iliescu domnea asupra unei scene politice dominate de Partidul Social-Democrat. În primele două mandate, pentru că, să nu uităm, vorbim de două mandate, 1990-1992 şi 1992-1996, preşedintele Ion Iliescu a domnit de trei ori, nu de două ori, de trei ori, ca să fim foarte corecţi. De-abia după 2000, domnia sa a fost pus în faţa unei situaţii neobişnuite pentru dânsul de a partaja de facto puterea cu Adrian Năstase, de unde şi tensiunile privitoare la revizuirea Constituţiei", a punctat Ioan Stanomir.

Potrivit analistului, pentru Klaus Iohannis, problema fundamentală rămâne a vieţii de după magistratura de preşedinte.

"Eu mă număr printre cei care cred că a-ţi servi ţara, sub orice formă, chiar şi ca primar al unei comune, este cea mai mare onoare. Există în istoria SUA un preşedinte care a fost deosebit de impopular, John Quincy Adams, şi care a devenit popular paradoxal în momentul în care a devenit membru al Parlamentului. Şi a fost unul dintre cei mai fervenţi avocaţi ai aboliţionismului. Aşa încât, practic, se poate spune că poţi să-ţi ratezi mandatul de preşedinte, dar să fii un foarte bun parlamentar, un foarte bun primar sau un foarte bun ministru. Cu condiţia să nu fii scos cu forcepsul în acel moment, adică să fie voinţa cetăţenilor şi nu voinţa doar a unui partid politic", a precizat Ioan Stanomir.

Legi date cu dedicaţie

Politologul a subliniat că modificarea legilor electorale în mod intempestiv reprezintă o modalitate de a întări statul de drept, dimpotrivă.

"Eu cred că toate guvernele române, indiferent de coloratura lor, au procedat într-o manieră brutală în ceea ce priveşte schimbările intempestive. Şi faptul că PNL, PSD şi UDMR sunt de acord nu este o întâmplare. Pentru că, de multe ori, partidele din România gândesc opera de legiferare din perspectiva interesului unei singure persoane sau unei singure categorii. Aşa că nu este vorba doar de calendar, ci este vorba şi de egalitatea în faţa legii. Legile care sunt destinate să rezolve problemele unui singur om nu sunt întru totul acceptabile într-o democraţie. Cu siguranţă că pot exista în anumite sisteme constituţionale legi care să privească asemenea situaţii, dar noi nu ne numărăm printre acelea", a afirmat Ioan Stanomir.

Cât despre scenariul unei candidaturi independente a lui Iohannis, profesorul universitar a fost tranşant: "Ştiţi foarte bine că preşedintele Iohannis nu este, în acest moment, încântat să se reîntâlnească cu foştii săi alegători".

"Pentru că foştii săi alegători îl pot întreba cu privire la tezaurul de încredere care i-a fost dat spre păstrare. Ce a făcut cu talanţii săi, ca să folosim formula clasică, ce a făcut cu talanţii săi în momentul în care era globe-trotter sau în momentul în care se vedea secretar general al NATO? Pentru că, dacă este minunat să fii primar de comună sau de oraş după ce ai fost preşedinte, este problematic să ajungi senator după ce ai dorit să fii secretar general NATO sau comisar european.

Să ştiţi că foarte mult şi doamna Mînzatu aparţine acestei categorii. O fi făcut-o doamna Ursula von der Leyen ce a făcut-o, dar portofoliul nu este chiar unul decisiv. Pentru că, în cele din urmă, este vorba de capacitatea de negociere nu doar a domnului Iohannis, ci şi a statului român.

Candidatura la NATO a fost o eroare strategică în condiţiile în care Mark Rutte era deja privit drept succesorul lui Jens Stoltenberg. În ceea ce priveşte aranjamentele europene, aici trebuie să fie foarte clar, pentru că un fost preşedinte nu este orice. Pentru domnul Klaus Iohannis, se pare însă - cu o tristeţe spun, ca votant al domniei sale şi nu ca un inamic intratabil - că, până la urmă, ambiţia de a deţine orice fel de funcţie trece înaintea oricărei consideraţii de prudenţă elementară. Şi este foarte greu pentru un om politic", a adăugat Ioan Stanomir.