PMP: Partidul Marii Păcăleli: Teatru absurd cu Udrea şi Diaconescu
alte articole
Partidul Mişcarea Populară se lăuda la înfiinţare că va fi un partid altfel, grassroots cu abordare bottom-up, bazat pe democraţie participativă şi că va avea un mesaj antisistem. În prezent, ascensiunea fulminantă a Elenei Udrea, care a fost impusă preşedinte al formaţiunii, şi episodul jalnic al sacrificării candidaturii lui Cristian Diaconescu arată că PMP este exact la fel ca celelalte partide din România, o castă de interese mărunte, cu lideri controversaţi, ipocriţi şi o jignire pentru electorat.
Formaţiunea năşită la Cotroceni se declara, prin programul asumat, pentru promovarea valorilor şi a meritocraţiei: ”Credem că este nevoie să schimbăm coordonatele dezbaterii publice şi să ducem discuţia pe terenul valorilor şi al obiectivelor derivate din acestea, precum şi pe stabilirea de standarde. Este esenţial să ne concentrăm pe calitatea oamenilor şi a soluţiilor”. PMP s-a concentrat într-adevăr pe calitatea oamenilor şi a atras mai mulţi intelectuali şi foşti miniştri care au gravitat în jurul Fundaţiei. Aceştia au fost aduşi de decor şi pentru imagine pentru a întări ideea că PMP este un proiect nou, cu oameni de calitate şi în care îşi găsesc locul şi mulţi profesionişti care n-au mai făcut politică niciodată.
Mai mult, în fruntea partidului a fost paraşutat la început un lider tânăr, vocal şi promiţător, Eugen Tomac, fost deputat PDL, singurul care a reuşit să-şi câştige din prima colegiul din diaspora. Minunea promovării tinerilor cu merite a ţinut însă puţin. A urmat exodul dinspre PDL şi au sărit în barca populară Elena Udrea şi oamenii ei. Scenariul era deja pregătit – li s-a făcut loc politicos, iar cei care au îndrăznit s-o critice pe noua preşedintă a partidului sau s-o contracandideze – fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu sau membrul fondator Adrian Papahagi – au fost marginalizaţi rapid. Deci, reformiştii din PMP au fost reduşi la tăcere rapid şi odată cu ei s-a năruit şi orice speranţă că partidul să fie altfel decât forţele politice clasice ale sistemului găunos din România.
Mă îndoiam de la lansarea PMP că o Albă ca zăpada inventată la Palatul Cotroceni poate să se transforme peste noapte într-o mişcare grassroots, de jos în sus, credibilă şi populară. O mişcare grassroots autentică anti-sistem precum cea a greieraşilor din Italia (Mişcarea de cinci stele a lui Beppe Grillo) nu poate fi făcută cu oameni din sistem, ci cu oameni care n-au mai făcut niciodată politică, dar care sunt buni profesionişti în domeniile lor. Ori nu este deloc cazul PMP.
Totuşi nimeni nu se aştepta la circul din prezent legat de candidatura la prezidenţiale. Acest episod dezvăluie un partid lipsit de orice valori, de lideri bine pregătiţi şi oneşti, care este un simplu instrument al ambiţiilor preşedintelui Băsescu de a nu ieşi din scenă şi al Elenei Udrea de a ajunge cu orice preţ într-o funcţie pe care n-o merită.
Cristian Diaconescu a fost prezentat de preşedintele României drept cel mai bun succesor al său la Cotroceni. Băsescu a ţinut să fie primul care-i semnează lista de susţinători. Udrea l-a lăudat ca pe candidatul ideal şi care va intra în turul doi cu şanse de a-l bate pe Ponta. Apoi deodată filmul s-a rupt. Candidatura lui Diaconescu a fost pusă sub semnul întrebării, după ce nici măcar n-a fost votată în Congres, ci anunţată (asta apropo de impunerea arbitrară a deciziilor de sus în jos, nu bottom up şi grassroots).
I s-a reproşat ”externistului sadea” că nu are destulă notorietate, că nu e destul de prezent în teritoriu, că există probleme în strângerea semnăturilor pentru candidatura sa. Iar până la urmă circul ajunge total. Elena Udrea spunea recent că ”Cristian Diaconescu este o soluţie foarte bună, de aceea l-am şi propus. Vreau să spun că este cel mai bine pregătit candidat pentru funcţia pe care ar urma sa o ocupe, de preşedinte de ţară. (...) Au fost comentarii legate de lipsa de vizibilitate a partidului şi a candidatului în această campanie, lipsa de mobilizare a partidului, de faptul că notorietatea domnului Diaconescu are nevoie să fie crescută în continuare pentru că mai sunt cazuri în care, nefiind cu o notorietate foarte mare, au fost situaţii în care s-au strâns mai greu semnături, acest lucru e pus şi pe seama faptului că suntem în plină perioada de vacanţă, nu am nicio grijă că partidul nu va strânge semnături pentru candidatul lui. Îngrijorarea ar putea veni eventual din faptul că aşa cum arată acum lista de candidaţi, aşa cum se preconizează a fi campania, trebuie să fim atenţi să nu pierdem electoratul preşedintelui şi să mobilizăm propriul electorat”. La scurtă vreme după aceea, s-a declarat pregătită să-i ia locul lui Diaconescu în cursa pentru Cotroceni pentru a fi sigură că candidatul PMP intră în turul doi.
Ipocrizia este maximă. Într-adevăr Cristian Diaconescu este un diplomat de carieră, un om cu un discurs mai echilibrat, fără excese retorice. Se puteau aduce destule obiecţii candidaturii sale – de exemplu faptul că nu este perceput ca un om de dreapta, că a trecut fără prea multă greaţă ideologică de la statutul de fost contracandidat al lui Ponta la şefia PSD şi vicepreşedinte al acestui partid, după o scurtă escală la UNPR, la calitatea de apărător al valorilor dreptei, din poziţia de consilier al lui Băsescu la Cotroceni şi apoi a fost paraşutat direct candidat al PMP la Cotroceni. Dar lucrurile acestea trebuiau cântărite înainte de a-l nominaliza. Orice partid normal evalua ex-ante notorietatea candidatului şi şansele lui în bătălia în care-l trimite în raport cu contracandidaţii. Ce să înţelegem acum? Că Udrea a vrut de la început să candideze şi s-a folosit temporar de Diaconescu pentru motive de imagine? Cum poate acum Băsescu să se distanţeze de cel pe care l-a ”încoronat” succesor şi l-a legitimat prin semnătură şi să o prezinte acum pe ”preferata” sa ca şi candidat perfect pentru Cotroceni?
Dincolo de problemele de etică şi morală, mazilirea lui Diaconescu şi lansarea lui Udrea în cursă este o greşeală politică majoră. Elena Udrea poate să îngroape definitiv partidul cu ambiţiile ei disproporţionate. Cu o imagine negativă similară cu a lui Dan Voiculescu, percepută ca o personificare a corupţiei şi parvenitismului din România, ea continuă să insiste pe ideea ca şi imaginea negativă e notorietate. O fi mai cunoscută oamenilor decât Diaconescu, dar asta nu înseamnă că oamenii o iubesc mai mult.
O altă idee intens vehiculată este că Udrea este mai combativă şi mai incomodă ca adversar pentru Ponta, decât Diaconescu iar filialele se mobilizează mai bine pentru ea. E adevărat că fostul ministru de externe nu are carismă şi nu-l vezi atacându-l pe Ponta la baionetă, dar Elena Udrea este tot un adversar comod pentru liderul PSD. De ce? Pentru că este continuatoarea clară a ”regimului Băsescu” – principalul front de atac al Antenelor din ultimii ani pe clivajul basişti-antibăsişti. Mai mult, faptul că Diaconescu a anunţat că va candida independent, chiar dacă nu va mai fi susţinut de PMP, nu poate decât să-l bucure pe Ponta, care speră să aibă un adversar uşor în turul doi, pe fondul fărâmiţării voturilor dreptei. Tăriceanu sau Udrea ar fi ideali în acest sens. Singurul contracandidat periculos pentru Ponta în turul doi ar fi Monica Macovei, nu Udrea sau Diaconescu.
Dincolo de problemele de etică şi morală, mazilirea lui Diaconescu şi lansarea lui Udrea în cursă este o greşeală politică majoră. Elena Udrea poate să îngroape definitiv partidul cu ambiţiile ei disproporţionate. Cu o imagine negativă similară cu a lui Dan Voiculescu, percepută ca o personificare a corupţiei şi parvenitismului din România, ea continuă să insiste pe ideea ca şi imaginea negativă e notorietate.
Rupturi logice
Trebuie însă să luăm în considerare şi piesa mai mare de teatru absurd care se joacă sub titlul de alegeri prezidenţiale în România. În ultimele săptămâni, foarte mulţi lideri PSD l-au atacat pe Klaus Iohannis că este de fapt omul lui Băsescu. Dan Şova şi alţii au repetat cu diferite variaţiuni că neamţul spune cam aceleaşi lucruri ca şi actualul preşedinte. „Iohannis e continuatorul lui Traian Băsescu. Noi vrem să ne rupem de regimul Băsescu, Iohannis vrea să continue regimul. Iohannis doreşte să-l pună premier pe Traian Băsescu, aceasta este înţelegerea între ei”, a spus Liviu Dragnea la postul public de radio.
Mai mult, s-a tot speculat în presă pe tema întâlnirii dintre Băsescu şi Iohannis la Vila Lac 3, negată de primarul Sibiului. Dacă am merge pe logica PSD, am putea trage concluzia că Băsescu are un candidat marionetă la Cotroceni, care-i face jocurile şi care îl va impune premier. Rupturile logice sunt însă evidente: dacă l-ar controla pe Iohannis, de ce ar mai fi avut Băsescu nevoie de lansarea lui Diaconescu ca şi candidat sau a Elenei Udrea? Dacă tot Iohannis zice că vom trăi cu majoritatea PSD aliaţii până în 2016, cum poate să-l impună premier pe Băsescu?
Ceva este profund putred în logica politică din România. Episodul schimbării candidatului la prezidenţiale la PMP pare să fie un banc din seria să râdem cu Partidul Marii Păcăleli (PMP). Interesant este că Elena Băsescu face disidenţă pe Facebook la mazilirea lui Diaconescu, arătând că Udrea a dat ordin să nu se strângă semnături pentru acesta. Să mori de râs sau de plâns? Nici nu mai ştii ce să faci. Oricum este puţin probabil să asistăm la o ruptură între Udrea şi Traian Băsescu.
Evident mai există şi o variantă alternativă în acest teatru absurd al prezidenţialelor. Sebastian Lăzăroiu, fostul consilier prezidenţial şi se pare în continuare un apropiat al lui Traian Băsescu, susţinea recent într-un interviu acordat ”În Linie Dreaptă” că ”vom vedea înainte de prezidenţiale faţa hâdă a blatului dintre PDL, PNL şi Victor Ponta”. În opinia sa, ”PDL, PSD şi PNL au un singur obiectiv: să aibă un preşedinte controlabil după 2015 încolo. Un preşedinte care să nu mai deranjeze mersul lucrurilor, obiceiul pământului, adică vânzarea de contracte şi funcţii. Că e Ponta sau e Iohannis, le e egal. Important e să nu câştige vreo nebună ca Macovei, important e să nu apară vreun alt partid, din nimic, care să schimbe regulile jocului”.
Prin urmare piesa de teatru absurd pe care o urmărim în prezent ar fi un mare blat. Asta ar explica multe. S-ar putea ca şi preşedintele Băsescu şi PMP să fie implicaţi în acest mare blat. Desigur despre ei, Lăzăroiu a tăcut. Cred însă că are dreptate când spune că o ”schimbare de candidat va face rău PMP iar intrarea în cursă a Elenei Udrea, în acest moment, i-ar crea un avantaj Monicăi Macovei”.
Încă odată se dovedeşte ceea ce remarcam într-un articol anterior: Monica Macovei este singurul candidat cu principii morale şi realizări concrete care îl poate bate pe Ponta în turul doi şi care poate scoate România din mâinile clicilor corupte transpartinice şi a partidelor parte a Marii Păcăleli Naţionale.
După ce Elena Udrea va intra astăzi oficial în cursa pentru Cotroceni, PMP n-o va susţine niciodată pe Monica Macovei, care reprezintă un adversar de principii pentru ea, cât şi pentru Victor Ponta. Singura soluţie este ca Macovei să meargă singură, independentă, mai departe, împotriva sistemului putred, ai cărui exponenţi de seamă sunt şi Ponta şi Udrea.
