Pacienţii cu cancer au nevoie de mişcare, nu de odihnă

Profesioniştii din domeniul sănătăţii eşuează în a consilia pacienţii cu cancer că exerciţiile fizice ajută la recuperare, potrivit unei cercetări a organizaţiei Macmillan Cancer Support, un lider britanic în domeniul carităţii.

Sondajul YouGov, efectuat la cererea grupului de caritate, a arătat că patru din cinci pacienţi nu sunt conştienţi de beneficiile activităţii fizice în timpul şi după tratamentul cancerului.

"S-au tot adunat dovezi în ultimii cinci-zece ani", a declarat dr. Anna Campbell, lector în ştiinţa exerciţiilor fizice clinice, la Universitatea din Dundee. "Dar profesioniştii din domeniul sănătăţii nu sunt conştienţi de asta."

"O altă problema este că ei nu ştiu ce să recomande sau către cine să îndrume supravieţuitorii de cancer."

Campbell, consilieră Macmillan, a iniţiat în Glasgow o clasă de aerobic de 12 săptămâni, pentru femeile cu cancer la sân în stadiu incipient, care urmează tratament. Rezultatele, publicate în British Medical Journal în 2005, au relevat o ameliorare semnificativă a condiţiei fizice şi forţei musculare, a mişcării umerilor şi a stării pozitive de spirit. Femeile au petrecut mai puţine nopţi în spital şi au făcut mai puţine vizite la medic.

Bazându-se pe succesul studiului ei din 2005, Campbell a lansat luni, 16 iulie, programul de exerciţii CANmove, destinat tuturor supravieţuitorilor de cancer. Programul este finanţat de Macmillan, în colaborare cu NHS and Glasgow Life (o organizaţie locală de caritate ce ajută oamenii să fie mai activi), iar specialiştii se vor asigura că persoanele vor beneficia de programe de exerciţii fizice sigure şi eficiente, potrivit nevoilor lor.

Campbell speră că această iniţiativă, ce are un beneficiu imens din punct de vedere al costurilor pentru NHS, va stabili un exemplu pozitiv şi pentru alte oraşe din Marea Britanie.

"Este ceva unic. Este ceva măreţ. Încercăm să implicăm pe toată lumea, astfel încât să devină o parte a unui pachet de îngrijire oncologică", a spus Campbell.

Experţii susţin că încă mai sunt multe de făcut pentru ca medicii să conştientizeze beneficiile activităţilor fizice, care sunt susţinute de dovezi. Cu toate acestea, profesioniştii din domeniul sănătăţii nu dispun de o cale eficientă de îndrumare a pacienţilor cu cancer către antrenori profesionişti.

Organizaţia Macmillan este preocupată de faptul că mesajul important, acela de a fi activ, nu este transmis pacienţilor cu cancer de către medici. Doi din cinci pacienţi cu cancer nu sunt activi fizic deloc.

"Este crucial ca profesioniştii din domeniul sănătăţii să încurajeze persoanele cu cancer să rămână active fizic", a afirmat Ciarán Devane, director executiv al Macmillan, într-o declaraţie cu privire la sondaj.

"Să ştii ce poţi face pentru a te ajuta şi a te recupera mai repede este atât de încurajator."

Jane Maher, directorul medical al Macmillan, a arătat în declaraţie: "Mulţi pacienţi vor avea nevoie de ajutorul nostru pentru a distruge mitul că odihna este întotdeauna cel mai bun lucru, astfel încât să nu rateze 'medicamentul minune' al exerciţiilor".

Orientările guvernamentale recomandă că adulţii ar trebui să îşi rezerve 150 de minute de activitate de intensitate moderată pe săptămână.

Rămâne ca studiile să stabilească cât de multe exerciţii ar trebui să facă pacienţii cu cancer.

Cancer Research din Marea Britanie recomandă o jumătate de oră de exerciţii uşoare, de trei ori pe săptămână, pentru a ajuta la recuperarea femeilor cu cancer la sân.

Campbell susţine că studiile au arătat că pacienţii cu cancer de prostată, la sân şi colorectal, care au fost activi după diagnosticarea bolii, au observat o reducere a cancerului recurent cu aproximativ 30 la sută, indiferent de greutate, dietă sau tipul de cancer.

Profesorul Mark Batt, preşedinte al Facultăţii de Sport şi Exerciţii Medicinale de la Colegiul Regal al Medicilor, a declarat despre sondajul Macmillan că: "Nu este o descoperire surprinzătoare, dar este, cu toate acestea, alarmantă".

Batt spune că acesta constată o problemă de bază. "Cei din domeniul sănătăţii nu se gândesc la activitatea fizică".

"Din punct de vedere istoric, a existat ideea că 'dacă ne simţim rău, avem nevoie de o odihnă bună', dar acum ajungem să înţelegem că a ne ridica în picioare şi a fi activi fizic este extrem de important."

Batt crede că schema Glasgow este o idee excelentă. "Cea mai mare schimbare este cea făcută de fiecare medic care întreabă pacientul despre activitatea fizică a acestia. Asta va face cea mai mare diferenţă", consideră el.