Ofiţerul care l-a împuşcat pe Ceauşescu: Orice revoluţie cere sânge

Paraşutistul Ionel Boeru, unul din militarii care i-a executat la ordin pe soţii Ceauşescu, a relatat într-un interviu pentru The Guardian experienţa trăită pe parcursul Revoluţiei din 1989, încununată cu executarea dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Punctul culminat a avut loc în ziua de Crăciun în 1989. Boeru a asigurat paza la procesul aranjat pentru cei doi şi făcea parte din grupul care i-a escortat afară.

Acesta reaminteşte că în ultimele clipe ale vieţii, Ceauşescu a rostit câteva versuri din Internaţionala, imnul comunist, iar soţia sa, mai puţin stăpână pe sine, ţipa expresii obscene la adresa unui sergent, totul până la prima rafală de gloanţe.

Boeru spune că uciderea celor doi n-a lăsat o amprentă chiar uşoară, adăugând totuşi că meseria sa era să omoare oameni.

"Sunt încă nervos atunci când vorbesc despre asta. Am curmat două vieţi. Este mare lucru. În război este OK, dar când omori oameni neînarmaţi este mai dificil. Nu-i doresc nimănui aşa ceva, chiar dacă meseria mea este să omor oameni", a declarat acesta.

Dar ofiţerul n-are regrete că a participat la încheierea definitivă a regimului de frică al lui Ceauşescu, sărăciei şi lipsurilor. Mai mult, familia lui se afla printre milioanele de familii persecutate în timpul dictaturii comuniste.

”Bunicul meu era preot, un liberal, a fost închis mult timp din viaţa lui. A fost cu adevărat fericit după aceste evenimente, fericit că regimul s-a schimbat, că Ceauşescu a murit, şi mi-a spus «Nu-ţi face griji, iau toate păcatele tale asupra mea»”, a adăugat acesta.

Fostul paraşutist crede că renumele pe care l-a câştigat după execuţie l-a costat intimitatea, pacea şi mariajul său cu o femeie îngrijorată. Mai mult, gestul său ar fi putut să-l coste chiar viaţa, chiar la scurt timp după consumarea execuţie.

Guardian notează că acesta se aştepta ca din spate superiorii săi împuşte pe cei trei soldaţi pentru a-i ”curăţa” pe cei responsabili de îndrăzneaţa execuţie. Publicaţia continuă precizând că generaţia lui Boeru n-ar trebui să fie impresionată de preţul tulburării politice, de vreme ce atmosfera generală era la fel de dură şi rece. Iar soldaţii cu atât mai puţin îşi permit să uite că ”revoluţia îşi devorează eroii”.

”Orice revoluţie cere sânge. Iar revoluţia îşi devorează eroii. Nu poţi să uiţi asta", a adăugat acesta zâmbind.

Iar înainte să fie întrebat de superiorii săi dacă poate face parte din plutonul de execuţie, ofiţerii au fost obligaţi să jure credinţă faţă de Ceauşescu.

”Ne-au pus să semnăm o declaraţie prin care dezavuăm ceea ce se întâmpla şi juram să-l susţinem şi protejăm pe Ceauşescu", a reamintit acesta.

După execuţia desfăşurată în Târgovişte, cadavrele soţilor Ceauşescu au fost înfăşurate în câte o prelată verde şi transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea. Ulterior au fost duse la morga Spitalului Militar Central iar înmormântarea celor doi s-a făcut la Cimitirul Ghencea, în secret.

Nomenclatura instalată la putere după 1989 l-a folosit pe dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu pe post de ţap ispăşitor. Acesta, împreună cu familia şi câţiva apropiaţi, au fost învinuiţi de marile crime împotriva umanităţii comise de regimul comunist şi de starea precară a economiei.

În acest fel puterea instalată după 1989, formată în mare din lideri de rang 2 şi 3 ai aceluiaşi Partid Comunist, a evitat un proces al comunismului. Nu a existat un proces al lustraţiei, nici vreo analiză a practicilor sistemului comunist adus pe tancurile sovietice, nici vreo anulare a legilor date de regimul comunist ilegitim instalat la putere după fraudele electorale din 1946.

Acelaşi scenariu al "Revoluţiei" sângeroase - deşi nici în acest moment Statul Român nu poate explica oficial cine sunt cei care au tras - a fost folosit pentru a confecţiona o imagine democratică oamenilor din aparatul comunist care au preluat puterea şi pentru a asigura perpetuarea sistemului comunist prin transformarea sa într-un regim pseudo-mafiot organizat în grupuri de interese, care conduce România din 1989.