Oceanul Pacific ar fi menit să dispară, pe măsură ce continentele Pământului se contopesc într-un nou supercontinent

Zilele Oceanului Pacific sunt numărate, potrivit unei noi simulări pe supercomputer a plăcilor tectonice ale Pământului, care se deplasează în permanenţă, dar vestea bună este că cel mai vechi ocean al planetei noastre mai are de trăit încă 300 de milioane de ani.

Şi cu puţin noroc, ar putea chiar să sărbătorească a miliarda aniversare înainte de a se stinge din viaţă.

Potrivit unui material publicat de Science Alert, cercetătorii de la Universitatea Curtin din Australia cred că este posibil ca oceanul să fie înghiţit înainte de acest moment.

În ultimii săi ani de viaţă, Pacificul va semăna cu greu cu vasta întindere albastră pe care o are astăzi. În fiecare an, oceanul se micşorează cu câţiva centimetri, aşa cum se întâmplă de când era un superocean care înconjura ultimul supercontinent Pangea.

Acest ocean străvechi găzduieşte numeroase zone de subducţie; locuri în care plăcile tectonice se ciocnesc şi se suprapun una peste alta. Cunoscute în mod colocvial în Pacific sub numele de "Inelul de foc", aceste locuri funcţionează aproape ca nişte canale de scurgere pentru cada de baie pentru fundul oceanului.

În fiecare an, câţiva centimetri din placa Pacificului alunecă sub placa Eurasiatică şi sub placa Indo-Australiană, reducând distanţa dintre America de Nord, Asia şi Australia.

Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord cu privire la felul în care va arăta următorul supercontinent sau cum se va forma, dar în multe simulări, Oceanul Pacific este condamnat.

În timp ce unele studii sugerează că Oceanul Atlantic, care se extinde în prezent, ar putea începe să se micşoreze în viitor, creând astfel un supercontinent inelat de un super ocean Pacific, cercetătorii de la Universitatea Curtin nu sunt de acord.

În loc să se formeze un al doilea continent asemănător cu Pangaea (cunoscut sub numele de Pangaea Proxima), aceştia susţin că lumea se îndreaptă spre un supercontinent în care America de Nord se ciocneşte cu Asia, denumit Amasia.

Sărmana Australia este lăsată în afara acestui nume de "cuplu drăguţ", dar în modelele geodinamice 4D, continentul din emisfera sudică pare să joace un rol important în astuparea a ceea ce a mai rămas din Pacific.

Simulările recente ale cercetătorilor australieni se bazează pe parametrii realişti ai plăcilor şi mantalei din prezent şi din trecut, care au fost apoi folosiţi de un supercomputer pentru a prezice viitorul.

"În ultimii două miliarde de ani, continentele Pământului s-au ciocnit între ele pentru a forma un supercontinent la fiecare 600 de milioane de ani, cunoscut sub numele de ciclul supercontinentelor. Simulând modul în care se aşteaptă să evolueze plăcile tectonice ale Pământului cu ajutorul unui supercomputer, am reuşit să arătăm că, în mai puţin de 300 de milioane de ani, este probabil ca Oceanul Pacific să fie cel care se va închide, permiţând formarea Amasiei, dezminţind unele teorii ştiinţifice anterioare", a declarat Chuan Huang, cercetător al Pământului şi autorul principal al studiului, Chuan Huang.

Spre deosebire de alte simulări ale unor supercontinente, aceasta sugerează că Oceanul Pacific, şi nu Oceanul Atlantic sau Marea Caraibelor, va fi distrus atunci când se va forma Amasia.

În modelul actual, Amasia apare atunci când Pacificul se închide din cauza slăbirii stratului superior al scoarţei oceanice.

"Pământul, aşa cum îl cunoaştem, va fi drastic diferit atunci când se va forma Amasia. Se aşteaptă ca nivelul mării să fie mai scăzut, iar vastul interior al supercontinentului va fi foarte arid, cu intervale mari de temperatură zilnică", a declarat geosavantul Zheng-Xiang Li.

Dar acesta este doar cel mai recent studiu dintr-un lung şir de simulări de supercontinente, toate încercând să prezică cum va arăta planeta noastră în viitor.

Este puţin probabil ca încă un model să pună capăt dezbaterii, dar acesta nu este singurul care prezice dispariţia Pacificului.

Într-un scenariu în care se formează un supercontinent numit Novopangaea, Americile se ciocnesc cu Antarctica înainte de a se prăbuşi în Eurasia şi Africa. Acest lucru taie Pacificul într-un mod diferit, dar cu rezultate similare.

Într-un alt scenariu de supercontinent, numit Aurica, atât Oceanul Pacific, cât şi Oceanul Atlantic se închid definitiv, iar în locul lor apare un nou bazin oceanic.

Oricare ar fi rezultatul, un lucru este sigur: Pământul şi oceanele sale nu vor mai fi niciodată la fel.

Studiul a fost publicat în National Science Review.