Occidentul insistă ca Iranul să reducă producţia uraniului îmbogăţit. Teheranul refuză. Israelul l-ar bombarda

Cea mai mare problemă a negocierilor privind programul nuclear al Iranului rămâne indisponibilitatea Teheranului de a renunţa la capacitatea de a produce uraniu îmbogăţit în cantităţi mari, au afirmat, joi, oficialii şi diplomaţii prezenţi la negocierile de la Viena, conform Reuters.

Iran a sfidat interdicţia impusă de Consiliul de Securitate al ONU asupra îmbogăţirii uraniului şi a altor activităţi nucleare, ceea ce a rezultat în evitarea sancţiunilor aplicate de Statele Unite, ONU şi Uniunea Europeană.

Totuşi, oficialii de la Teheran au negat acuzaţiile puterilor Occidentale conform cărora încearcă să obţină capabilitatea de a produce arme atomice.

Unul dintre cele mai stridente subiecte ale discuţiilor a fost reactorul cu apă grea de la Arak, pe care puterile Vestice îl consideră suficient pentru crearea plutoniului necesar înarmării nucleare.

Practic, discuţiile s-ar fi redus la numărul şi tipurile de centrifugi care vor opera la Arak, cât şi la nivelul îmbogăţirii uraniului şi a capacităţii depozitelor de uraniu care vor fi permise Teheranului, oficialii iranieni de la Viena insistând că numărul centrifugilor trebuie să fie de peste 100.000 IR-1 (tehnologie de prima generaţie).

Aceştia mai susţin şi că reactorul de la Arak va funcţiona în scopuri medicale, ca un reactor pentru apă uşoară, însă Liderul Suprem al Iranului, Alí Khamenei, spune că limitările draconice cerute de Occident ar încălca dreptul de a îmbogăţi uraniu al Teheranului.

Asta ar încălca „o linie roşie” a Teheranului, a precizat Khamenei.

În schimb, oficialii americani au precizat clar, în ultimele luni, că numărul centrifugilor, a căror funcţionare sunt dispuşi să o tolereze în Iran pe o perioadă medie de timp, este de ordinul câtorva mii, pentru a se asigura că abilitatea Teheranului de a produce o cantitate utilă de uraniu de categoria bombelor este drastic limitată.

Robert Einhorn, un oficial al SUA, a respins cererile Teheranului, precizând că „o capacitate de îmbogăţire mai mare de câteva mii de centrifugi, ar da Iranului capacitatea să creeze rapid o bombă”.

Iranul şi G5+1 (Marea Britanie, China, Franţa, Germania, Rusia şi Statele Unite) au stabilit un termen limită al acordului permanent pe 20 iulie.

Un alt actor care influenţează negocierile de la Geneva, ar fi Israelul. Washingtonul se consultă frecvent cu aliatul său din Orientul Mijlociu, care a catalogat acordul interimar din noiembrie drept o ”greşeală istorică”.

Israelul a repetat că este dispus să bombardeze Iranul dacă diplomaţia nu se va dovedi eficientă. Oficialii israelieni nu vor ca inamicul lor tradiţional să menţină nici măcar o producţie scăzută de uraniu îmbogăţit.

Totuşi, oficialii din Vest spun că Israelul va realiza treptat că trebuie să accepte şi altă variantă decât o capacitate de îmbogăţire redusă la zero pentru Iran.