Misterele Planetei: Omul de acum 300 de milioane de ani îşi făcea unelte

Oopart este un termen care desemnează sutele de obiecte preistorice, descoperite în locuri diferite din lume, care prezintă un nivel tehnologic ce nu corespunde cu perioada în care au fost făcute. Oopart-urile cauzează deseori frustrare oamenilor de ştiinţă, încântare investigatorilor aventuroşi deschişi la teoriile alternative şi iscă dezbateri.

Muncitorii unei cariere de piatră de lângă Aix-en-Provence din Franţa au făcut o descoperire în secolul al XVIII-lea, neelucidată până astăzi.

Au săpat prin straturi după straturi de calcar. Într-o porţiune de nisip situată între straturile al 11-lea şi al 12-lea au descoperit nişte obiecte care păreau să nu ţină seama de perioadele recunoscute pentru existenţa umană pe Pământ. Descoperirea a fost publicată în Jurnalul American de Ştiinţă şi Arte în 1820 de T.D. Porter, care traducea lucrarea contelui Bournon, intitulată "Mineralogia". Articolul poate fi citit în limba engleză la the Internet Archive, o organizaţie non profit care păstrează copii digitale ale lucrărilor publicate pe hârtie.

Deşi Porter nu a datat obiectele pe baza locaţiei, Roy Bainton scria în opera sa "Cartea mamut a fenomenelor inexplicabile", că materialul calcaros din jurul obiectelor găsite avea o vechime de 300 de milioane de ani.

Porter îl cita pe Bournon: "Au găsit bucăţi de coloane şi fragmente de pietre fasonate pe jumătate, iar piatra era perfect similară cu cea din cariera de piatră. Au mai găsit monede, cozi de ciocan şi alte unelte sau fragmente de unelte din lemn. Dar ceea ce le-a atras atenţia cel mai mult era o scândură de aproape 3 centimetri grosime şi peste 2 metri lungime".

Forma scândurii era exact ca a celor folosite de zidarii moderni şi de muncitorii din carieră. Părea că oamenii au mai efectuat muncă similară în cariere de piatră cu mult timp înainte de perioada în care se cunoaşte că au existat oameni. În plus ar fi trebuit să folosească unelte.

Pietrele fasonate sau prelucrate parţial erau neschimbate, dar toate instrumentele din lemn se transformaseră în agată, o piatră dură.

Porter continuă: "Avem aici (observă contele Bournon) urmele muncii executate de mâna omului, plasată la adâncimea de peste 15 metri şi acoperită de 11 straturi de rocă calcaroasă compactă. Totul tinde să demonstreze că această muncă se făcea chiar aici unde există urmele. Prezenţa omului a precedat deci cu mult timp formarea acestor roci, astfel încât acesta ajunsese deja la un astfel de grad de civilizaţie încât cunoştea artele şi prelucra pietrele şi făcea coloane din ele?"