Miracolul economiei chineze - basme pentru adormit copiii - analiză

În ciuda cifrelor care arată deseori extraordinar, economia Chinei stă mult mai prost decât îndrăzneşte să recunoască regimul comunist de la Beijing, consideră analiştii de la Business Insider.

China are cea mai mare bulă în sectorul de investiţii şi imobiliar, din întreaga istorie modernă - fenomen care s-a putut lesne observa în luna iulie, când volatilitatea bursei şi căderea valorilor acţiunilor au atins maximul.

Impulsionaţi de instabilitatea pieţei financiare chineze, analiştii au analizat mai atent statisticile oficiale, după care au avertizat că datele economice publicate de regimul comunist NU sunt reale, ci sunt exagerate în mod intenţionat şi, în cel mai bun caz, revizuite ulterior – dacă mai ajung să fie revizuite vreodată.

Strategia curentă a liderilor comunişti pentru a rămâne la putere este în mare bazată pe forţă de muncă din lagărele de muncă - aşa numitul sistem laogai, în care se estimează că ar munci peste 4 milioane de persoane - şi pe angajări de forţă de muncă slab specializată (în general rurală) pentru a construi mai multe clădiri şi elemente de infrastructură decât este de fapt nevoie, îmbinată cu migrarea masivă a muncitorilor necalificaţi din zonele rurale în zonele urbane la o scară nemaivăzută în istorie.

Acest program, implementat în oricare dintre ţările cu economie controlată de Partidul Comunist, a generat, în economia pseudo-capitalistă a Chinei, o bulă imobiliară fără precedent, oraşe întregi fiind acum nelocuite. Excedentul de apartamente al Chinei se cifrează conform BBC la minim 64 de milioane de apartamente, care au în prezent extrem de puţine şanse de a fi cumpărate vreodată de cineva - având în vedere contextul economic actual.

Cererea nici măcar nu mai există pe piaţă. Tovarăşii comunişti pur şi simplu construiesc lucruri pe care nu le va folosi nimeni, doar pentru ca oamenii să fie ocupaţi, angajaţi şi mulţumiţi, şi PIB-ul să arate umflat. Bineînţeles, cei care beneficiază în primul rând de toate aceste contracte uriaşe sunt casta de privilegiaţi, nou-îmbogăţiţii prinţişori roşii - oficiali comunist de vârf, împreună cu familiile aferente.

Evident, această situaţie nu poate continua la nesfârşit, creşterea fiind absolut nesustenabilă - dat fiind consumul intern mic şi recesiunea care bântuie pieţele externe. Iar în momentul în care această strategie a regimului ajunge într-un punct mort, Partidul nu va reuşi să oprească oamenii să se revolte împotriva sistemului.

Migrări masive - ca în România anilor '80

Începând cu 1983, peste o jumătate de miliard de chinezi s-au mutat în zonele urbane, iar dintre aceştia, 220 de milioane s-au mutat doar începând cu 2002. În prezent, în China există peste 220 milioane de rezidenţi urbani care nu sunt legal cetăţeni în zonele în care locuiesc.

În cazul în care castelul de cărţi de joc construit de regimul comunist se va prăbuşi, vor exista sute de milioane de muncitori necalificaţi blocaţi în oraşe, care nu vor fi capabili nici măcar să ajungă înapoi la câmpurile lor de orez - fiind foarte probabil ca acele bucăţi de pământ să fie acum acoperite de ciment şi de blocuri de apartamente.

Pentru moment Partidul Comunist consideră că dacă aceşti oameni vor avea de lucru, nu îşi vor pune întrebări legate de sistemul corupt care există în ţară. Aşadar, la centru, versiunea oficială este că guvernul central din Beijing îşi va executa mai departe planurile prin intermediul guvernelor locale, care influenţează aproape în întregime investiţiile în infrastructură şi sectorul afacerilor – fără a se ţine cont deloc de pieţele libere.

Economiştii numesc aceasta aşa-zisă strategie un “miracol economic”. Noul model capitalist “condus de stat”.

Problema, însă, nu este deloc simplă. Guvernele locale sunt extrem de îndatorate - în special din cauza corupţiei, nepotismului dar şi a investiţiilor făcute fără respectarea legilor economice.

Totul este agravat de faptul că economia Chinei are mult de suferit în condiţiile în care piaţa sa de acţiuni a înregistrat o scădere de peste 35% - care, după unele estimări, ar fi ajuns chiar la 50% dacă birocraţii chinezi nu ar fi intervenit puternic şi nu ar fi manipulat pieţele în interesul lor... din nou călcând în picioare legile economiei libere.

Date economice false

După criza economică din 2008, dezvoltarea transportului feroviar de mărfuri a crescut cu 20% la începutul anului 2010. De ce? Un stimulent puternic din partea guvernului! Dar de atunci, transporturile feroviare de mărfuri au alunecat înapoi într-un tipar de creştere negativă între mijlocul anului 2012 şi mijlocul anului 2013. La începutul lui 2014 s-a înregistrat din nou o creştere (alt pachet de stimulente), iar acum nivelul a scăzut din nou, de această dată cu 12%. Această fluctuaţie majoră cu siguranţă nu ajută producţia şi exporturile.

Se poate vorbi de o economie chineză în creştere?

Conform statisticilor recente, aproximativ 27% dintre noile apartamente construite sunt nelocuite. De asemenea, conform altor statistici, consumul de energie electrică a crescut cu 28% la începutul anului 2010 (iarăşi din cauza stimulentelor guvernului central), dar a scăzut sistematic de atunci. Acest consum a scăzut din nou atât în iulie 2014 cât şi în martie 2015, iar acum înregistrează o creştere de doar 1,8%.

Un alt aspect care arată starea negativă în care a plonjat economia chineză se referă la vânzările de automobile - un indiciu al bunăstării clasei de mijloc. Aceste vânzări au crescut la începutul anului 2010 şi de atunci au înregistrat o scădere sistematică. În 2015, vânzările auto au scăzut de asemenea şi în prezent se află la un nivel de doar 3,4%.

Sunt toate aceste statistici semnele unei economii care creşte cu 7% - cât este cifra oficială publicată de regimul comunist?

Modelul economic al Chinei este unul dintre cele mai nesustenabile, în economia globală de astăzi. Situaţia este mai gravă, din moment ce acest model a contribuit la o formarea unei masive bule imobiliare care va exploda, generând consecinţe globale.

Dacă peste toate acestea adăugăm proiectele de avansare a soft-powerului regimului comunist - precum nou creata bancă de investiţii AIIB, sau programul de construcţii de infrastructură Silk Road, sau banca BRICS - toate alternative la instituţiile financiare fondate după cel de-al doilea Război Mondial - care au degenerat şi ele în timp - viitorul aşa-zisului miracol chinez este din ce în ce mai şubred.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.