Memoria noastră ar putea fi ştearsă temporar

În jurnalul revistei Nature a apărut un articol despre o nouă tehnică numită ingineria memoriei.

Conform publicaţiei, oamenii de ştiinţă au ajuns să dezvolte o tehnologie capabilă să şteargă memoria, pentru ca apoi să o "pună la loc". Folosind o tehnică din optogenetică, în care animalele sunt modificate genetic în aşa fel încât ţesutul creierului lor devine sensibil la stimuli din lumină (laser), devine posibilă modificarea rapidă a modului funcţionare neurologică a unui animal, sporind astfel potenţialul electric dintre anumite sinapse. Este un mecanism observat la alge, care îşi modifică comportamentul în funcţie de lumina solară.

Imaginaţi-va coşmarul de a avea memorie, care construieşte percepţia şi discernământul, ba chiar influenţează personalitatea, ca în momentul următor să nu mai fie acolo. Pentru că după o perioadă să apară din nou. Creierul se adaptează la absenţa acesteia, şi apoi este forţat să se readapteze la apariţia acesteia. Conform psihologilor, asemenea fenomene ar putea conduce la torturarea subiectului, declanşând adevărate crize de identitate.

Ceea ce declară cercetătorii că încearcă să obţină prin experimentele de acest soi este o aprofundare a naturii intrinsece a memoriei. Eficienţa acestor tehnici optice este o dovadă suplimentare care arată că memoria este rezultatul legăturilor întărite dintre anumiţi neuroni, depresiuni subtile sau canale care formează circuite pentru stocarea memoriei. Desfiinţând aceste canale, circuite, oamenii de ştiinţă cred că memoria se închide; în momentul în care ele se închid din nou, memoria s-ar întoarce.

Roberto Malinow, un profesor al Universităţii California, San Diego şi co-autorul studiului, a rezumat studiul astfel: ”Rezultatele noastre completează dovezile conform cărora creierul stochează memoria formând grupuri de neuroni cu conexiuni întărite. Mai mult, descoperirile sugerează că sinapsele slăbite ar putea dezasambla circuite neuronale pentru a dezactiva o amintire”.

Experimentul lui Malinow funcţiona astfel: un şoarece este condiţionat să se sperie de un anumit sunet, animalului provocându-i-se un şoc în acelaşi moment în care aude sunetul. Odată condiţionat, şoarecele îngheaţă şi îşi opreşte comportamentul de căutare a recompensei de fiecare dată când aude sunetul. Acest circuit este deja binecunoscut ca fiind locul memoriei fricii auditive, iar cercetătorii sunt capabili să înlocuiască eficient stimulul produs de sunet cu un stimul indus direct asupra creierului, prin intermediul unui laser. Folosind diferite tipare de lumină, este posibil să se întărească sau să se slăbească conexiunile neuronale de-a lungul unui circuit specific, ştergând temporar memoria fricii şi aducând-o înapoi.

Utilizările acestor rezultate nu sunt greu de găsit. Alzheimer-ul, de exemplu, implică slăbirea conexiunilor dintre sinapse ca rezultat al acumulării de elemente dăunătoare. Nu este greu să-ţi imaginezi o reversare a acestui proces prin întărire a acelor conexiuni. Pe de altă parte, s-ar putea să nu fie dezirabilă oprirea anumitor circuite de memorie la pacienţi cu boli mentale.