Maedeupjang, arta coreeană care întregeşte frumuseţea [video]
alte articole
Fiinţa umană provine din natură şi se întoarce la ea. Nu doar fiinţa umană ci orice fiinţă vie care există are un punct de plecare din care se naşte şi la care se întoarce la sfârşitul călătoriei sale în viaţă. Aceasta este legea naturii.
Maedeup, sau arta tradiţională coreeană a nodurilor decorative, demonstrează această lege atunci când o bucată de frânghie îşi are originea într-un anumit punct şi apoi creează forme minunate şi complicate înainte de a se termina acolo unde a început, completându-şi ciclul. Maedeup se referă la un nod, sau la abilitatea de a lega diferite tipuri de noduri şi la Sul (ciucure) care este legat la baza unui nod.
Meşteşugul nodurilor se caracterizează prin frumuseţea obţinută prin uniunea trinitară a Kkeunmok-ului (realizat prin împletirea mai multor fire de mătase care au fost vopsite cu pigmenţi naturali), a Maedeup-ului (o piesă înnodată cu două fire în diverse modele organice simetrice) şi a Sul-ului (un ciucure la capăt care atârnă liber şi creează detaliul final pentru a evidenţia culorile şi modelele întregii lucrări).
Arta coreeană a înnodării decorative a macrameului implică adesea tehnici şi abilităţi incredibil de complexe, ceea ce face aproape imposibil de explicat în cuvinte.
Deşi procesul de înnodare a macrameului începe prin înnodarea unei jumătăţi de frânghie pentru a o împărţi în două părţi de aceeaşi lungime, făcând noduri cu ambele părţi ale frânghiei se porneşte de la un model simetric.
Odată ce înnodarea macrameului este finalizată, meşterul trebuie să strângă nodurile din macrame pentru a preveni slăbirea lor. Această înnodare macrame creează o eleganţă enigmatică a echilibrului cu modele tridimensionale fin lucrate dintr-o singură frânghie. Ea generează nenumărate obiecte de modă, domestice şi rituale, folosite atât în ceremoniile de la curte, cât şi în viaţa oamenilor de rând, pentru a împodobi instrumente muzicale, evantaie, rochii, steaguri şi palanchine.
Frumuseţea artei Maedeup este, de asemenea, o expresie şi o reflectare a inimii tandre şi iubitoare a femeilor care îmbrăţişează şi venerează viaţa.
Firul de mătase este materialul cel mai frecvent utilizat pentru înnodare şi variază în funcţie de culoare, grosime şi metoda de înnodare, existând aproximativ 33 de tipuri de fir de mătase.
Frumuseţea meşteşugului coreean al nodurilor, care prezintă modele complexe, lucrate cu fineţe, cu un singur fir de mătase, este o dovadă a înţelepciunii vieţii de zi cu zi transformată dramatic în artă decorativă rafinată.
Jeong, Bong-seop, deţinătoarea Patrimoniului cultural imaterial naţional nr. 22 Maedupjang, a învăţat să facă noduri de la prima deţinătoare, bunica sa Jeong, Yeon-su (certificată în 1968) şi de la mama sa Choi, Eun-soon (certificată în 1976).
Lucratul tradiţional al nodurilor a continuat până la a patra generaţie, până la Park Seon-kyung (asistenta de lucru cu noduri), fiica ei cea mai mare.
Deoarece unele lucrări, cum ar fi porumbelul mare care decorează cuptorul, zmeul sau steagul, necesită o muncă manuală executată cu forţă, era dificil de realizat de femei, de aceea în trecut existau mulţi bărbaţi maeştri de noduri. De fapt, părinţii săi trăiau din confecţionarea nodurilor, iar tatăl a învăţat-o să facă noduri decorative pentru păpuşi mici, brâuri sau şnururi pentru pungi. Când a preluat afacerea familiei, a moştenit toată nobleţea şi tenacitatea în acelaşi timp.
Jeong, Bong-seop, povesteşte cum în lucratul nodurilor trebuie să se lupte cu un fir fin mai mult de 10 ore pe zi, este greu de suportat chiar şi pentru o persoană meticuloasă. "Sunt multe lucruri cu care poţi ajuta, deoarece nodul este foarte laborios. De aceea, când eram copil, îmi făceam treaba alături de părinţii mei. Nu aveam nicio intenţie să învăţ cum să fac noduri. Îmi îndeplineam sarcinile şi urmăream îndeaproape munca, familiarizându-mă cu ea şi imitând-o atunci când mă plictiseam. Apoi, într-o zi, am observat că pot să fac noduri”.
Genealogia nodului pe care au urmat-o cele trei generaţii a continuat să se desfăşoare în acelaşi mod, iar cea de-a patra generaţie continuă cu Park Seon-kyung, care este fiica lui Jeong, Bong-seop. Deşi Park Seon-kyung lucrează şi ea de mai bine de 20 de ani, de multe ori este încă mustrată de mama ei. Dar Park acceptă şi ea disciplina fără să se plângă, pentru că mama ei este perfectă în totul.
Articolul a fost realizat cu informaţii furnizate de National Intangible Cultural Heritage, Maedeupjang (Decorative Knotting) alături de Korean Heritage: Stories from National Intangible Heritage Center şi Gan Jing Word.
