La un an după ”dezastrul Snowden”

Cu aproximativ un an în urmă, pe 5 iunie, The Washington Post şi The Guardian au relatat pentru prima dată despre PRISM, un program de supraveghere a informaţiilor utilizat de Agenţa americană de Securitate Naţională (NSA), în baza dezvăluirilor făcute de fostul consultant al NSA, Edward Snowden.

Oricare ar fi opiniile cuiva cu privire la meritele/controversele acestor dezvăluiri, nimeni nu poate nega efectele acţiunilor lui Snowden şi repercusiunile interne şi internaţionale care s-au reflectat în diplomaţie, comerţ şi securitate internaţională.

Pe 4 iunie 2014, Center for 21st Century Security şi Brookings au organizat un forum de discuţii cu privire la repercusiunile generate de dezvăluirile lui Snowden. Discuţiile au atins subiecte precum reacţiile regionale, diplomaţia americană şi încrederea aliaţilor, guvernarea Internetului, comerţul şi comunitatea informaţiilor.

”A fost cu siguranţă unul dintre cele mai - dacă nu cel mai - importante evenimente din ultimele 12 luni”, a declarat moderatorul discuţiilor, doctorul Singer asociat al Brookings Institution. Cea mai recentă carte a acestuia, ”Securitatea Cibernetică şi Războiul Cibernetic: Ceea ce trebuie să ştie toată lumea”, a fost publicată la începutul acestui an.

Reglementarea Internetului

Înaintea dezvăluirilor făcute de Snowden, două tabere opuse au vorbit despre reglementarea Internetului. Una dintre ele, formată din regimurile autoritare, precum China, Rusia şi Egipt, se tem de situaţiile care ar putea apărea prin intermediul Internetului, aşa că doresc ca guvernele lor să controleze Internetul, a declarat Ian Wallace, asociat la Brookings Institution.

Europa, Statele Unite şi Canada, pe de altă parte, vor, cel puţin declarativ, să limiteze interferenţa guvernelor în conţinutul informaţiilor de pe Internet. În viziunea acestora, Internetul ar trebui să fie dezvoltat în beneficiul cetăţenilor şi a consumatorilor globali, maximizând traficul de informaţii libere, comerţul global şi libertatea politică, concomitent cu minimizarea controlului formal, au afirmat Wallace şi Singer.

După Snowden, statele cu regimuri autoritare au prins curaj în atacurile lor împotriva modelului folosit de Statele Unite, a afirmat Wallace, un fost oficial al Ministerului britanic al Apărării care a ajutat la dezvoltarea strategiei cibernetice a Marii Britanii şi la construirea relaţiei cibernetice dintre Statele Unite şi Marea Britanie. A devenit mai dificil pentru Statele Unite să coopereze cu aliaţii săi naturali şi cu statele neutre, precum Brazilia şi India, a mai adăugat acesta.

Statele Unite au trebuit să se retragă din cauza suspiciunilor şi a îngrjorărilor internaţionale provocate de dezvăluirile lui Snowden. Asta face ca naţiunea americană să se îndepărteze de valorile pieţei libere şi deschise care ”au dominat dezvoltarea Internetului până în acest punct”, au susţinut cei doi. Ei sunt îngrijoraţi de o deteriorare şi mai mare ”a regulii actuale, conform căreia statele ar trebui să limiteze interferenţa asupra conţinutului de pe Internet”.

”Aceasta este o perioadă importantă pentru viitorul reglementărilor globale, a economiei informaţiei şi a conceptului de Internetul, vizavi de modul în care statele relaţionează unele cu cealalte”, au notat cei doi.

Forumul a avut loc în aceeaşi perioadă în care fostul consultant al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), suspectat de spionaj în favoarea Chinei, acum captiv în Rusia, a dezvăluit că NSA strânge un număr impresionant de imagini colectate prin intermediul diverselor sale operaţiuni de supraveghere, în scopul utilizării lor în cadrul unor programe sofisticate de recunoaştere facială.

Între un Vest cu standarde duble şi un Est fără standarde

Noile dezvăluiri ale lui Snowden (care a studiat limba chineză) apar în toiul războiului spionajului dintre SUA si China, fiind percepute tot mai mult ca un mare ajutor dat regimului comunist chinez care operează propriul său program de supraveghere internă şi externă.

În acest sens este importantă sublinierea momentului în care au survenit dezvăluirile acestuia. Ca printr-o coincidenţă, acuzaţiile lui Snowden au ajuns în mass-media pentru prima dată în iunie 2013, în ajunul întâlnirii preşedintelui american Obama cu liderul comunist chinez Xi Jinping, în cadrul căreia principalul subiect de discuţii era furtul sistematic de secrete americane comis de regimul chinez prin spionarea reţelelor de calculatoare.

Autorităţile de la Washington susţin de mulţi ani că spionajul cibernetic chinezesc reprezintă o ameninţare naţională semnificativă pentru SUA, la mijlocul lunii mai, procurorul-general american Eric Holder anunţând că cinci ofiţeri ai armatei chineze au fost inculpaţi în Statele Unite pentru spionaj economic ce a vizat şase companii americane.

Acuzaţiile împotriva hackerilor militari ai Chinei includ furtul de proprietate intelectuală de la companiile străine şi trimiterea informaţiilor obţinute companiilor chineze de stat, astfel încât acestea să poată avansa tehnologic. Incriminările americane din 19 mai, care avertizau că folosirea spionajului în scopul câştigurilor economice nu va mai fi tolerată, a atras o reacţie extrem de dură din partea presei oficiale chineze, care a catalogat Statele Unite drept "canalie măruntă" şi "huligan de rang înalt", iar regimul comunist a cerut companiilor de stat să renunţe la orice legături cu firmele de consultanţă americane.

Regimul de la Beijing îşi presează băncile să înlocuiască serverele IBM cu computere produse de China, iar media de stat chineză a început să critice dur Cisco Systems, producătorul de echipament de comunicaţii, care, de altfel a construit Marele Firewall cu ajutorul căruia regimul comunist îşi urmăreşte şi cenzurează propriul popor.

La acest moment China se confruntă cu o criză de imagine nu numai în disputele sale cu Statele Unite datorate spionajului economic, ci şi în numeroase alte litigii. Strategia regimului chinez de a face faţă presiunii publice este să arate cu degetul pe altcineva, abordarea sa obişnuită fiind de a insinua echivalenţa dintre propriile ei deficienţe şi problemele altora.

Termenul folosit de regimul comunist pentru a influenţa opinia publică este "dezinformare". Aceasta este o tactică pusă la punct de către sovietici, în care se amestecă adevăruri parţiale şi minciuni, pentru a sprijini o concluzie falsă, elaborată cu grijă de departamentele de propagandă.

Vestul are standarde duble, precum şi lucruri de care poate şi ar trebui să-i fie ruşine. Însă acest lucru nu face ca numeroasele crime, ilegalităţi şi abuzuri ale regimurilor totalitare - China, Rusia etc - să fie mai puţin ilegale sau îngrozitoare.

Atunci când este incriminată pentru genocidul planificat în Tibet şi Xinjiang, China arată cu degetul spre războaiele pentru petrol din Irak, sau Afganistan. Când regimul chinez este acuzat de torturarea propriului popor, el compară asta cu utilizarea altor metode de tortură din lume, deseori waterboarding-ul comis de americani. Care nu se poate compara nici pe departe cu metodele criminale ale regimului chinez de folosire a prizonierilor de conştiinţă Falun Gong ca surse vii pentru transplanturi de organe, violarea sistematică a femeilor cu bastoane electrice, bătăile şi uciderea călugărilor budişti neînarmaţi sau arestarea şi uciderea musulmanilor din China, precum şi folosirea a tot felul de alte metode de tortură care par să aparţină mai degrabă de perioada Inchiziţiei spaniole.