Legenda delicatului ghiocel, vestitorul primăverii [video]

Ghioceii se pot observa în sudul Europei, de la Pirinei până în România şi în vestul Rusiei, dar au fost introduşi şi naturalizaţi în multe alte zone, inclusiv pe coasta de est a Americii de Nord. Există o gamă naturală largă în Europa, Asia de Sud-Vest şi nordul Iranului şi din ce în ce mai mult în habitate umede, inclusiv în păduri tropicale, mlaştini şi râuri.

Numele ştiinţific este Galanthus şi înseamnă „flori albe ca laptele”. Este vestitorul primăverii pentru unii, iar pentru cei care cred în superstiţii prevesteşte moartea. Bulbii lui sunt otrăvitori atât pentru animale, cât şi pentru oameni.

Legenda spune că atunci când Dumnezeu a creat tot ce este pe pământ, fiecare creaţie a beneficiat de o culoare, dar a lăsat ca zăpada să-şi caute singură culoarea. Zăpada s-a rugat de iarbă să-i dea din verdele ei frumos, însă a fost refuzată. Apoi a luat la rând toate florile pământului, cerând un strop de culoare, de la trandafirul roşu, la viorea, râvnind chiar la galbenul florii-soarelui, dar niciuna nu a vrut. Tristă şi amărâtă, zăpada şi-a povestit necazul ghiocelului. Înduioşat de soarta zăpezii, acesta i-a spus că va împărţi bucuros cu ea albul, dacă doreşte acest lucru.

Ghiocelul simbolizează speranţa, prietenia, inocenţa, puritatea, alinarea şi smerenia, iar multe persoane cred că este de bun augur să cultive în grădina proprie aceste flori gingaşe.

Există mai mult de 100 de specii şi de varietăţi, deosebindu-se fiecare prin textură şi culoare (diverse combinaţii între verde şi alb). De exemplu, Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are petalele uşor răsucite spre exterior, iar Galanthus Virescens are petalele cu dungi verzi.

În Marea Britanie, ghiocelul nu este prilej de bucurie, cel puţin nu pentru cei care cred în superstiţii. Aceste persoane asociază ghiocelul cu moartea, din cauza unei legende care spune că o tânără şi-a găsit iubitul mort, iar lângă el era aşezat un ghiocel.

Cercetările asupra ghiocelului arată că această mică floare poate contribui la tratarea Alzheimerului şi a demenţei, datorită faptului că are ingredientul activ numit galantamină, o substanţă pe care oamenii de ştiinţă încă o cercetază pentru a-i descoperi potenţialul curativ.

Ne putem inspira de la ghiocel pentru unele "lecţii" de viaţă, potrivit Empower:

1. Puterea de a depăşi orice obstacol, chiar dacă eşti o persoană vulnerabilă. Ghiocelul pare fragil şi cu toate acestea înfruntă frigul şi straturile de zăpadă, pentru el zăpada este un adevărat zid pentru a ieşi la lumină.

2. Fii tu cel care sparge gheaţa, nu aştepta ca ceilalţi s-o facă. Un ghiocel nu aşteaptă niciodată ca alte flori să aducă primăvara.

3. Lecţia anticipării prin recunoaşterea semnelor. O floare atât de gingaşă ştie când se apropie primăvara înainte ca aceasta să se afişeze în toată splendoarea ei, astfel încât nu poate fi luată prin surprindere.

4. Lecţia modestiei. Învaţă de la ghiocel că nu poţi trece un obstacol puternic dacă nu-ţi poţi controla ego-ul. Gândeşte-te ce ar însemna pentru ghiocel să iasă prin zăpadă cu capul în sus… floarea sa ar îngheţa imediat. Un ghiocel ştie că nu trebuie să se deschidă decât după ce a răzbit la lumină, în caz contrar ar cădea victimă frigului.

5. Nu judeca după aparenţe. Poate nu te-ai gândit niciodată de câtă forţă dă dovadă această floare în aparenţă fragilă. Ea reprezintă îmbinarea perfectă a forţei şi sensibilităţii, trăsături specifice unui spirit puternic.

6. Îndeplineşte-ţi misiunea cu succes. Indiferent de durata iernii, această floare şi-a îndeplinit întotdeauna la timp misiunea de mesager al primăverii, care reiese chiar din forma sa de clopoţel. Până acum, ghiocelul n-a dezamăgit niciodată.

Să apreciem aceste "lecţii" benefice, înţelegând şi progresând pentru a ne ridica nivelul spiritual şi astfel vom putea la rândul nostru să-i ajutăm pe ceilalţi la nevoie.