Iosif de Cupertino şi misterul levitaţiei - Povestea celui mai spectaculos caz de levitaţie

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună poveşti despre aceste fenomene ciudate cu scopul de a stimula imaginaţia şi de a deschide posibilităţi necunoscute până acum. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

În timp ce majoritatea savanţilor evită să ia în considerare însemnările istorice despre levitaţie şi alte forme de psihokinezie, dr. Michael Grosso şi-a dedicat eforturile cercetării acestui fenomen. Aspectele care privesc natura umană şi potenţialul său latent sunt la fel de importante pentru a înţelege prezentul şi viitorul nostru, ca şi celelalte lecţii pe care istoria ni le oferă, consideră Grosso.

“Părerea mea este că relatările despre levitaţie sunt adevărate şi ele sunt importante din cel puţin un motiv major”, a declarat Grosso. “Ele sunt dovezi în plus care arată că teoria materialismului nu se susţine.”

De-a lungul mileniilor, societatea umană a avut felurite metode de a "comunica cu divinul”, a mai adăugat cercetătorul. Însă, în ultimele sute de ani, umanitatea s-a îndreptat din ce în ce mai mult spre materialismul absolut, negând orice lucru sau fenomen ce nu pot fi măsurate fizic. Totuşi, ideea că există ceva mai mult decât realitatea palpabilă nu este o simplă fantezie ci se bazează pe fapte şi experienţe reale.

"Există căi înapoi spre dimensiunile poetice, magice şi care transcend experienţa umană", crede Grosso. Doctor în filozofie al Universităţii din Columbia şi afiliat neoficial la Divizia de Studii Perceptuale a Universităţii din Virginia, Michael Grosso a scris o carte despre un caz de levitaţie pe care are toate motivele să îl considere autentic, susţine el. Cartea fusese comandată de Oxford University Press însă contractul a fost reziliat când Grosso a refuzat să discrediteze levitaţia. În consecinţă, cartea a apărut în acest an la Rowman & Littlefield, cu titlul “Omul care putea Zbura: sfântul Iosif de Cupertino şi Misterul Levitaţiei”

Sfântul Iosif de Cupertino (1603 – 1663) plutea uneori la câţiva centrimetri deasupra solului, iar alteori se ridica sus, în aer, în faţa ochilor uimiţi ai unor largi mulţimi din Italia. Cum canonizarea unui sfânt implica investigaţii amănunţite, există deci numeroase însemnări – inclusiv 150 de mărturii ale unor martori oculari – care oferă detalii despre ridicările în aer ale sfântului Iosif.

Scepticii zilelor noastre ar putea fi tentaţi să nege asemenea relatări, catalogându-le iluzii generate de delir religios sau superstiţii ale unei societăţi relativ primitive. Însă, faptele sunt fapte, indiferent de epoca în care au avut loc, iar printre martorii ridicării în aer a sfântului Iosif erau feţe bisericeşti de rang înalt – cardinali, insuşi papa de la vremea respectivă şi chiar inchizitori, nu oameni simpli, susceptibili de fanatism, arată Grosso.

La vremea respectivă, biserica nu avea niciun motiv să ridice în slăvi un fals făcător de minuni, adaugă Grosso. Nu există niciun motiv să credem că biserica ar fi consemnat altceva decât fapte. Mai mult, Cupertino a avut parte, de-a lungul vieţii sale nu doar de apreciere din partea bisericii ci, în egală măsură şi de neîncredere, şi ar fi primit şi ceva avertismente pe tema levitaţiei – după toate probabilităţile, din teama ca, prin puternica sa abilitate supranaturală i-ar fi adus numeroşi adepţi.

Lui Cupertino i-ar fi fost chiar impus un fel de arest la domiciliu la Roma în acelaşi timp cu Galileo Galilei, însă din motive diferite. Iosif era un mistic, în timp ce Galilei era o forţă motrice a ştiinţei moderne, amândoi fiind însă priviţi cu neîncredere. Biserica ar fi putut, cu uşurinţă, să-l decreteze pe Cupertino eretic, în loc de sfânt iar faptul că levita ar fi putut fi explicat ca un caz de posesiune demonică. Grosso chiar a avut parte de un proces, însă, susţine scriitorul, inchizitorii au văzut că el nu avea motivaţii ascunse, era umil şi chiar încurcat de abilităţile sale.

Iosif nu levita intenţionat ci doar când era în stare de extaz. În anumite momente, în timpul slujbei religioase, datorită credinţei sale, Cupertino intra într-o stare modificată de conştiinţă – extaz – şi începea să leviteze. În acele momente, Iosif nu mai era conştient de nimic din ce se întâmplă în jurul său, ceea ce cauza agitaţie în jur, căci îl împiedica să oficieze mai departe liturghia.

Există un motiv pentru care oamenii din zilele noastre nu încep pur si simplu să plutească în aer în timp ce-şi fac cumpărăturile la băcănie, susţine Grosso. Copertino avea condiţiile propice. Sfântul nu doar că intra într-o stare modificată de conştiinţă (extazul, stare ce pare parte integrantă a abilitaţii sale), ci era un produs al vremurilor sale.

Nu este vorba că oamenii din acea vreme au fost mai creduli sau mai susceptibili să fie victimele unor iluzii în masă, ci că reforma Bisericii, cultura barocă, faptul că în acele timpuri oameni posteau şi se retrăgeau în solitudine, toate acestea creau un tip de mediu în care oamenii puteau cu mai mare uşurinţă să intre într-o stare modificată de conştiinţă.

În zilele noastre, mai pot apărea oare evenimente sau schimbări în societate care să creeze circumstanţe simliare?

Ar fi nevoie de o zguduire puternică a existenţei umane obişnuite, care să ne propulseze într-o stare colectivă de conştiinţă mai deschisă către abilităţile noastre latente, crede Grosso. El spera că acest lucru s-ar putea obţine dacă ştiinţa s-ar alinia la căutarea unei stări de conştiinţă mai înalte, mai degrabă decât prin vreo catastrofă sau eveniment traumatizant.

De-a lungul istoriei precum şi în timpurile noastre, în multe culturi, Copertino şi alţii au demonstrat diferite abilităţi supranaturale. Se spune de asemenea că Iosif de Copertino făcea vindecări şi că emitea "mireasma sfinţeniei". Dacă o persoană ar putea să-şi dezvolte toate abilităţile latente menţionate în varii relatări, "am avea de-a face cu o fiinţă umană superioară - un suprabărbat sau suprafemeie", a afirmat Grosso.

Abilităţile psihokinetice nu se manifestă întotdeauna atât de spectaculos precum levitaţia la Cupertino. Probabil că multe persoane au capacităţi psihokinetice însă nu atât de puternice, mulţi nefiind conştienţi că posedă astfel de abilitaţi.

“Este posibil ca aceste abilităţi latente să reprezinte fundamentul pentru evoluţia viitoare a umanităţii?”, se intreabă Grosso.