Speranţa că Beijingul nu va mai ucide prizonieri pentru organe este un vis, susţin experţi

Aşadar care este adevărul? Raportul sugerează că obiectivitatea profesioniştilor occidentali în transplanturi a fost viciată de “speranţa sinceră” că statul chinez se va schimba.

Începând cu ianuarie 2015, oficialii chinezi au declarat că nu mai execută deţinuţi pentru organe şi multe agenţii media occidentale afirmă acelaşi lucru. Totuşi, nu există nicio schimbare în următorul aspect: China pur si simplu nu permite desfăşurarea unei investigaţii sau accesul [din afară] la datele privind transplanturile. Şi singurele date care apar sunt doar declaraţiile oficialilor chinezi, care aparţin sistemului comunist chinez.

Pe lângă faptul că această practică imorală de utilizare a organelor deţinuţilor [condamnaţi la moarte şi] executaţi încă are loc în China, raportul susţine că sistemul chinez de transplanturi ar putea facilita în continuare o crimă şi mai gravă, şi anume “recoltarea forţată de organe pe viu de la prizonieri de conştiinţă”.

Investigaţiile independente au documentat faptul că, începând cu 2002, zeci de mii de practicanţi ai disciplinei spirituale Falun Gong au fost ucişi pentru recoltarea şi vânzarea organelor lor pe piaţa de transplanturi.

Raportul explică cum aşa-zisele schimbări în sistemul de transplanturi al Chinei înşeală observatorii prin reclasificarea prizonierilor ca cetăţeni obişnuiţi. Organele extrase de la deţinuţi executaţi, fie că aceştia doresc sau nu, sunt acum clasificate ca “donaţii voluntare de la cetăţeni”.

Având un număr foarte mare de persoane în închisori, autorităţile chineze nu fac o distincţie publică între deţinuţi criminali şi prizonierii de conştiinţă. Din păcate, nici comunitatea medicală occidentală nu face această distincţie.

În timp ce autorii raportului recunosc “progresul pozitiv” realizat de comunitatea de transplanturi în privinţa noului program de donaţii al Chinei, ei îndeamnă la mare precauţie deoarece schimbarea regimului chinez este “încă un vis, în timp ce deţinuţii sunt expuşi riscului datorită cererii [ridicate de organe] şi a exploatării continue în scopuri medicale a execuţiilor”.

S-ar putea ca raportul să nu apară pe primele pagini ale ziarelor cu titlul său academic: “Dezvoltarea istorică şi statutul actual al obţinerii de organe de la prizonieri condamnaţi la moarte în China”. Totuşi, raportul oferă comunităţii medicale un indiciu de abordare clară din punct de vedere moral, ajutând-o să nu submineze etica medicală lăsându-se păcălită de declaraţiile oficiale venite din China – declaraţii ce nu sunt însoţite de date transparente.

Adevărat sau nu, China a raportat în 2015 un nivel record de “donaţii” şi transplanturi de organe, deşi majoritatea cetăţenilor chinezi nu doresc să îşi doneze organele. Sursele acestor organe pentru transplanturi sunt în continuare nedezvăluite. Doar acest fapt ar trebui să tragă semnale de alarmă, în loc de laude, în privinţa aşa-ziselor schimbări ale sistemului de donare de organe din China.

China va găzdui în august 2016, în Hong Kong, următoarea întâlnire internaţională a profesioniştilor din domeniul transplanturilor. Este aceasta o oportunitate pentru a cere Chinei să ofere date şi acces la informaţii privind transplanturile de organe? Sau vor fi băgate sub preş activităţile criminale ale Chinei în domeniul transplanturilor?

Poate este o sarcină descurajatoare să impui orice fel de cerere unei ţări conduse în continuare de un regim comunist opac. Totuşi, erodarea deliberată a valorilor de bază ale vieţii şi eticii în domeniul transplanturilor de organe reprezintă poate un pericol mult mai mare pentru noi toţi.

Kay Rubacek este producătoare în cadrul companiei Swoop Films şi a produs filmul “Hard to Believe”, un documentar despre modul în care doctorii devin criminali şi de ce comunitatea internaţională se preface că nu ştie despre acest lucru.