"În dosare vedem tot parcursul ţării. De aceea este aşa hulită justiţia!" - Rezistenţa, în dialog cu judecătorul Danileţ

Unde-i vorba de politică nu discutăm despre morală. Tocmai de aceea cetăţeanul trebuie să înţeleagă cum se desfăşoară activităţile politice şi să înveţe cum să preseze în sens pozitiv politicienii, astfel încât aceştia să lucreze pentru interesul public, a explicat Danileţ.
Rezistenţa în diagloc cu Cristi Danileţ
Rezistenţa în diagloc cu Cristi Danileţ (Rezistenţa)

De luni de zile în Parlament se tot vorbeşte despre graţieri, despre dezincriminarea conflictelor de interese iar unii dintre puternicii zilei adoptă o retorică tot mai virulent anti - justiţie, încercând să acrediteze ideea unui adevărat complot "al instituţiilor de forţă" contra unor bieţi politicieni persecutaţi de binoame malefice. Pe de altă parte, în Stradă se protestează tot de luni de zile, mai exact de la adoptarea, "noaptea, ca hoţii", a OUG 13, cetăţenii transmiţând, prin proteste, că nu mai acceptă să fie bătaia de joc a unor politicieni care se confundă cu statul şi cred că, odată votaţi, pot face tot ceea ce doresc.

În acest context, reprezentanţii grupului #REZISTENŢA de pe Facebook - platformă civică născută în urma protestelor declanşate de adoptarea OUG 13 - au avut, luni, o întâlnire cu judecătorul Cristi Danileţ. În cadrul întâlnirii, intitulată simbolic Stat vs. Cetăţean, Danileţ, una dintre cele mai cunoscute şi avizate voci în domeniul justiţiei, a dezbătut cu protestatarii teme fierbinţi ale momentului, precum relaţia stat-cetăţean, democraţia participativă, necesitatea educaţiei juridice, legile transparenţei şi, evident, subiectele care au inflamat ţara: graţierea, amnistia şi recent lansata fumigenă, arhiva SIPA. Întâlnirea a fost transmisă online de Rezistenţa TV, iar judecătorul a răspuns întrebărilor transmise online de cetăţeni.

"Oamenii sunt interesaţi de lege şi puterile statului aşa cum nu au mai fost vreodată. Asta înseamnă că realizează că se pot implica în deciziile statului, ceea ce e fantastic", a declarat pentru Epoch Times, ulterior întâlnirii cu protestatarii, judecătorul Danileţ.

Cât despre titlul dezbaterii "Stat vs Cetăţean", în opinia lui Danileţ, statul nu trebuie să fie împotriva cetăţeanului şi nici invers.

"Cei doi sunt parteneri. Relaţia dintre ei e contractuală. Iar respectul autorităţii statului şi respectul drepturilor omului sunt esenţiale în acest parteneriat", consideră judecătorul.

La rândul lor, reprezentanţii grupului #REZISTENŢA anunţă că îşi vor continua întâlnirile cu personalităţile vieţii publice din România care au ceva de spus în direcţia conştientizării şi informării cetăţenilor. Căci rolul cetăţenilor nu se poate rezuma - consideră membrii grupului Rezistenţa - la a pune ştampila pe buletinul de vot ci, dimpotrivă, oamenii trebuie să fie proactivi, constructivi, ori aceasta presupune, în primul rând, o bună informare.

"M-a marcat atitudinea şi determinarea domnului judecător Danileţ de a fi obiectiv, de a crea conştientizarea necesitaţii educaţiei juridice. Trebuie să învăţăm să fim proactivi şi constructivi. Să ne asumăm cu toţii ce s-a întâmplat, să monitorizăm autorităţile îndeaproape, să ne revendicăm drepturile, să venim cu soluţii, să folosim toate pârghiile legislative pe care le avem la îndemână, să le implementăm.

Avem la îndemână un cadru legislativ pe care nu îl cunoaştem. Noi, #rezistenţa, vom veni cu explicaţii şi detalii la îndemâna tuturor. Ce avem de făcut în următoarea perioadă, short list: să ne implicăm activ în dezbaterile publice, să fim cu ochii pe ei să nu modifice legile transparenţei şi să nu uităm de Legea graţierii care, deşi va fi lăsată în aer până după vacanţă, după, în Camera Deputaţilor pot să o treacă în plen cu ce amendamente îşi doresc", a transmis ulterior întâlnirii Oana Negru, una dintre reprezentantele grupului Rezistenţa.

"Avem nevoie de educaţie judiciară, la fel cum avem nevoie şi de educaţie financiară. Ce spune Danileţ merge mână în mână cu ce spunea Liiceanu când vorbea despre meseria de cetăţean. Danileţ zice că rolul nostru nu se limitează la a ne informa 1-2 luni în cazul cel mai fericit înainte de vot, şi în a vota, ci trebuie să îi urmărim întotdeauna pe aleşii noştri şi să colaborăm cu ei. Nu este cazul momentan, dar acolo trebuie să ajungem", susţine, la rândul său, Mihai Tudorică, de la Rezistenţa.

Redăm câteva dintre ideile punctate în cadrul dialogului Rezistenţei cu judecătorul Danileţ

Necunoaşterea legii

"Problema principală a României este necunoaşterea legii de către cetăţean. Nu există o educaţie în spirit civic în România, nu se face, nici la şcoală, nici în spaţiul public şi de aici nevoia pe care eu o simt ca practician de a discuta cu oamenii legea, dar la un nivel elementar, nu trebuie să ştii legea ca un jurist.

Oamenii foarte multă vreme şi-au făcut impresia în România că legile sunt făcute pentru jurişti, adică pentru cei care au absolvit studiile Facultăţii de drept. În realitate, legea are ca destinatar pe toată lumea. Şi dacă în momentul de faţă avem 9300 de legi, Ordonanţe de Guvern şi Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului, mă întreb cum se aplică acel principiu care spune că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii?

Eu, ca judecător, nu pot accepta din partea ta ca cetăţean dacă te prezinţi în sala mea de judecată să îmi spui că “domnule judecător, eu n-am citit legea asta, n-am auzit niciodată de ordonanţa asta sau ordonanţa de urgenţă alta”, în acel moment eu trebuie să îţi aplic legea, trebuie să îţi aplic o sancţiune chiar. Şi nu de puţine ori am avut oameni în sală care nu au ştiut legea.

(...) De aceea cred că există educaţia cetăţeanului încă de mic, să învăţăm copiii şi apoi tinerii şi apoi adulţii că trebuie cunoscute legile. Nu toate, ci în principiu legile de bază."

Meseria de cetăţean

Într-adevăr, este o meserie de cetăţean pe care noi trebuie să o realizăm. Şi de ce vă spun asta? Pentru că odată ce noi alegem să ne conducă statul sau să ne conducă comunitatea, noi îl mandatăm să conducă în locul nostru. Acel om, când îşi exprimă voinţa lui de fapt acţionează în numele şi pentru noi, e ca o prelungire a noastră. Prin urmare, noi trebuie să fim conştienţi în fiecare clipă ce face omul ăla acolo pentru că de votul lui s-ar putea să depindă starea noastră materială, siguranţa noastră socială şi aşa mai departe.

De aceea legiuitorul, în România, pune la dispoziţie cetăţeanului obişnuit aşa-numitele instrumente ale democraţiei participative, adică cetăţeanul obişnuit poate într-un fel sau altul să exercite un fel de presiune pozitivă asupra celui care pe care l-a ales şi cel care îl conduce.

Ei, aceste instrumente ale democraţiei participative în România nu se cunosc! De exemplu, avem o Lege a organizării adunărilor publice, lege care ne permite din 1999 să organizăm mitinguri, demonstraţii, proteste în locuri publice. Am auzit de foarte multe ori “domne, trebuie să cerem autorizaţie pentru miting”. Nu! Nu se cere autorizaţie pentru miting. Primarul este anunţat că va avea loc un miting şi trebuie să îi spui care sunt organizatorii, care e traseul pe care se organizează acel miting şi numai în anumite cazuri extreme legea prevede că se interzice susţinerea acelui miting.

Libera exprimare şi legile transparenţei

Avem dreptul de a face adunări, de a protesta, avem dreptul de a petiţiona, avem chiar dreptul de a contesta actele administraţiei publice. Orice cetăţean care se consideră vătămat de un act emis de către o primărie, consiliu local, consiliu judeţean, până la Minister sau Guvern, îl poate contesta în justiţie! Cu menţionarea că legile şi ordonanţele de urgenţă pot fi atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. (...)

Mai avem o lege importantă. Legea transparenţei decizionale. Nu stiu câtă lume a auzit de ea, Legea 52/2003 care spune aşa: că orice act normativ pe care administraţia publică locală sau centrală vrea să îl adopte este obligată ca în termen de 30 de zile mai înainte de a intra în procedura de avizare, adică circuitul obişnuit de adoptare a ei, trebuie să pună pe site sau să anunţe public, “domne, noi emitem un act normativ”, de exemplu o ordonanţă de Guvern, o hotărâre de Guvern, de exemplu un act la Primărie, o hotărâre a Consiliului local, vorbesc de actele generale, nu pentru un individ, pentru o comunitate.

Administraţia publică locală şi centrală are obligaţia legală ca, în termen cu 30 de zile înainte de a intra în circuitul de avizare, să publice acest act normativ şi, mai mult, la cererea unei singure asociaţii, a unui ONG, are obligaţia să organizeze dezbatere publică.

Dosarele, radiografia evoluţiei acestei ţări

În dosarele noastre vedem tot parcursul ţării ăsteia. Vedem şi infractori de talie înaltă, vedem şi pe cei mai mici, vedem în ce direcţie se mişcă România şi, de fapt, de aceea este aşa hulită justiţia, inclusiv zilele astea. Justiţia este atacată pentru că nu mai poate fi ţinută în frâu. Pentru că în faţa noastră se deschid de fapt o grămadă de secrete, lucruri pe care oamenii n-ar fi vrut de fapt să le deschidă niciodată publicului, cum ar fi, simplu, contractele de achiziţii publice. Cele mai mari şmecherii în domeniul statului se fac prin intermediul contractului de achiziţii publice.

SIPA

Discuţia pe arhiva SIPA din ultimele zile care e un balon uriaş de săpun care inflamează spiritele (...) nu întâmplător (a apărut). Face parte dintr-o campanie de denigrare a justiţiei care este din 2012, cel puţin de când este condamnarea lui Năstase, apoi din 2014 a lui Voiculescu şi urcă în sus cu mari nume încă trimise în judecată dar nesoluţionate cauzele. Şi, sigur, când ai şefi ale unor trusturi de presă care sunt urmăriţi penal, logic că nu o să îţi iasă aceia în public să recunoască că au comis fapta sau să aştepte să se deruleze în mod obişnuit normal, procesul penal, ci vor încerca prin diverse forme să atace justiţia.

Acum sincer, dacă unii au impresia că intimidează procurorii sau judecătorii prin campanii de presă, vă zic că suntem mulţi cicatrizaţi. Eu, personal, sunt căptuşit, cicatrizat pe toate părţile, indiferent de ce spun, cât timp sunt de bună-credinţă, n-au cu ce să şantajeze judecătorii sau să îi preseze, dar mă rog, campania pe care o fac şi impresia pe care o lasă cetăţeanului e că “domne, vezi, putem influenţa judecătorii”.

Legea graţierii

Eu vă zic că trebuie să fim extrem de sinceri şi anume să recunoaştem dreptul parlamentarilor de a graţia. Dacă parlamentarii vor să graţieze mâine pe toţi criminalii, pot să o facă în mod liber, asta e puterea Parlamentului şi trebuie să o recunoaştem.

Însă Parlamentul, ca şi cetăţeanul, trebuie educat. Parlamentului trebuie să i se arate care sunt pericolele adoptării unui act normativ. Asta a fost de exemplu cu magistraţii care în zilele acelea, marţi noaptea, magistraţii au ieşit şi au spus “domne, voi vreţi să graţiaţi prin Ordonanţa de urgenţă? Stai că sunt nişte probleme, că voi prin Ordonanţă de urgenţă vreţi să faceţi şi graţiere, vreţi să faceţi şi Codul penal, noi nu ştim nimic, nu am analizat actele respective şi sunt nişte influenţe asupra activităţii judiciare” şi atunci cred că şi argumentul ăsta a fost unul pentru care s-a renunţat la Ordonanţa 13 cu Ordonanţa 14, cred, sper.

Dar noi am tras un semnal de alarmă, nu putem noi spune Parlamentului ce este bine şi ce nu, noi îţi arătăm consecinţele. Aşa şi populaţia. Conceptul ăsta de drepturile omului se aplică şi pentru deţinuţi. Ei nu sunt lipsiţi de drepturile omului. Ei au dreptul de a nu fi acolo persecutaţi într-un fel, terorizaţi, condiţiile de acolo trebuie să fie unele adecvate. (...) Însă cred că este de datoria guvernanţilor să stabilească o prioritate şi mai ales să stabilească nişte soluţii.

Eu zic aşa, că a spune populaţiei că tu ai o problemă în penitenciare pe care o rezolvi cu legea graţierii este nereal. Noi avem o grămadă de probleme în penitenciare pe care Legea graţierii nu le rezolvă.

Unde-i vorba de politică nu discutăm despre morală. Nu discutăm cum e bine, cum ni se pare nouă că ar fi bine sau ar fi corect. În domeniul politicii înseamnă compromisuri, înseamnă tertipuri de acest gen “folosit legea”, asta-i politică, trebuie să ne obişnuim, nu este o chestie strict legală, deschisă, etică, morală, nu, este o chestie care se numeşte politică. Nu este nimic exagerat.

De aceea, cred că cetăţeanul român ar trebui să înţeleagă cum se desfăşoară activităţile politice şi să înveţe cum să preseze în sens pozitiv politicul. Eu, de exemplu, personal ca cetăţean, sunt împotriva huiduielilor de genul “jos cutare!”. Nu, domne, l-a ales populaţia? Da. Lasă-l acolo. Dar hai să vedem ce facem, hai să îl forţăm să facă bine, nu trebuie jos, că acum vă spun drept, îi dai jos, cu cine să îi înlocuieşti? N-ai cu cine să îi înlocuieşti.

În România, dacă am avea cu adevărat cetăţeni cu spirit democratic, s-ar băga ei acolo, ar intra ei în tăvălugul ăsta sau ar face campanii, ar face partide noi şi uite, avem partide noi la aceste alegeri, e foarte bine că s-au băgat. Dar nu sunt foarte diferiţi pentru că au intrat în ceea ce se numeşte marea masă a politicienilor. Ei trebuie să facă politică, trebuie să negocieze, trebuie să facă compromisuri, e foarte bine, însă trebuie urmărit întotdeauna interesul public, adică ce este mai bine pentru ţară, ce este mai bine pentru toţi.''

Întâlnirea protestatarilor cu judecătorul Cristi Danileţ a avut loc în cadrul proiectului #Rezistenţa 360, un proiect al grupului civic #REZISTENŢA, al cărui scop este crearea unor punţi de dialog şi comunicare reală şi obiectivă între societatea civilă şi clasa politică, şi explicarea evenimentelor şi acţiunilor politice într-un limbaj simplificat pentru cetăţenii României. În cadrul acestui proiect, protestatarii au avut întâlniri cu filozoful Gabriel Liiceanu, cu liderul USR Nicuşor Dan, cu parlamentarii USR Cristian Ghinea, Florina Presadă şi Cristian Seidler, şi cu senatorul PNL Florin Cîţu.

Înregistrarea integrală a dialogului cu Danileţ fi vizionată aici.